De același autor
În ultima vreme, societatea a început să ia puțin mai în serios problema dezinformării, în special după ce a facilitat creșterea șarlatanului sonat Călin Georgescu. Îmi permit totuși să spun că majoritatea încă nu înțelege nici dimensiunea problemei, nici riscurile, continuând să le subestimeze.
Un raport realizat în 2022[1] concluzionează: „Cetățenii români au interiorizat narativele conspiraționiste circulate la nivel internațional. În pofida a ceea ce s-ar putea crede, globalizarea și accesul facil la informații – circulate atât în spațiul virtual, cât și în media tradiționale – nu au condus la o informare mai corectă a populației. Din contră, conspirațiile și informațiile eronate au prevalat, în detrimentul argumentelor furnizate de comunitatea științifică sau autorități”.
Crede cineva că situația s-a îmbunătățit între timp?
Extrapolând, se poate stabili drept fapt că o parte semnificativă din societatea românească preferă sau chiar caută „discursul alternativ”, indiferent cât este de radical sau de stupid. Nu toți cred teoriile conspiraționale cele mai abjecte – de exemplu că „globaliștii” vor efectiv să decimeze populația globului, însă proporția nu este nesemnificativă (în 2022, era cca 28%). Mulți alții adoptă însă părți din explicațiile conspiraționist-paranoice: vaccinurile nu sunt chiar o armă de exterminare în masă, dar tot e ceva dubios cu ele; UE nu e chiar răul suprem, dar tot profită de România; globaliștii poate nu au un plan activ să ne omoare, dar „elitele” nu mai înțeleg omul simplu și lucrează doar pentru sine, afectându-i negativ pe restul.
Putem găsi explicații sau justificări pentru situația actuală – un circ în care nu mai râde nimeni, dar asta nu o face mai puțin gravă. Georgescu nu a produs contextul în care a performat, doar s-a folosit de ceea ce există. Faptul că el a beneficiat și nu Simion este în parte amuzant (la cât s-a străduit Simion să capteze aceste energii și cât a amplificat toate teoriile false posibile), în parte îngrijorător, pentru că publicul naționalist-conspiraționist a ales varianta mai radicală și mai decuplată de realitate dintre cei doi.
Situația nu pare că se va îmbunătăți prea curând, câtă vreme media este dominată de noua specie a „politicinfluencerului”[2] – amestecul de politician și influencer, a cărui activitate se rezumă la înfierarea în live-uri a trădătorilor, mișeilor și globaliștilor care nu ne lasă țărișoara în pace. Împreună cu posturile TV de propagandă, aceștia creează o realitate falsă[3] și mențin publicul implicat, speriat și nervos, ca să preia puterea și să o folosească în propriul beneficiu.
Despre soluții
Într-o conferință despre dezinformare și modul în care acest fenomen ne-a modelat realitatea ultimilor ani, problema cea mai dificilă a rămas găsirea unor soluții. Toți participanții – jurnaliști și cercetători în domeniu – puteau clarifica cine, ce, cum și de ce produce și distribuie diverse falsuri. Nimeni nu era însă optimist referitor la soluții.
Educația (media, digitală etc.), prima soluție menționată de mulți specialiști, dar și de nespecialiști, are o serie de probleme. Sistemul public de educație e în criză profundă (de viziune, de finanțare și de cadre didactice) și produce efecte doar pe termen lung. Educația nonformală, făcută în principal prin programe derulate de ONG-uri, are nevoie de resurse semnificative pentru a ajunge la un public suficient.
În plus, educația (media) nu poate fi limitată la elevi, ci trebuie extinsă la persoane în vârstă (care cred că pozele făcute de AI cu statui din conopidă sunt reale), la persoanele din mediul rural și în mod special la angajații statului, de la funcționari în diverse instituții la profesori, medici ș.a.m.d.
Media este a doua parte a soluției, în măsura în care jurnaliștii și organizațiile de presă care mai respectă această profesie reușesc să contrabalanseze volumul imens de falsuri și teorii conspiraționale produse de pseudo-media. Discuțiile aici sunt despre cum putem să coagulăm jurnalismul real, să facilităm finanțarea acestuia pentru a ieși din logica comercială și a audiențelor. Există și în România inițiative și progrese în acest sens, însă departe de a avea un cod deontologic asumat printr-o asociație de profil (cum se face în multe alte țări).
Tot în această dimensiune avem nevoie de mai multe proiecte de fact checking care să demonteze cât mai multe dintre dezinformările aruncate în spațiul public de rețeaua dezinformării, dar și de „jurnalism pozitiv” – care să inoculeze publicul în fața unor idei false înainte ca acestea să devină virale.
A treia dimensiune este cea legislativ-instituțională, ce include subiecte precum reglementarea rețelelor sociale, controlul spațiului audiovizual prin CNA, aplicarea legilor privind antisemitismul și apologia dictatorilor. Tot aici intră discuțiile despre medicii antivacciniști (Colegiul Medicilor fie nu vrea, fie nu poate să facă ceva) sau despre profesorii conspiraționiști, despre care se potrivește sintagma „s-a rezolvat, nu se poate”.
Tot aici ar intra dezvoltarea unui centru serios de comunicare strategică și o atitudine proactivă în combaterea amenințărilor hibride – de care s-a auzit brusc după finalul lui noiembrie, deși sunt o problemă deja de ani buni.
Ca lucrurile să fie mai complicate, toate aceste dimensiuni trebuie tratate simultan, măsurile se completează și se susțin reciproc. Mai în glumă, mai în serios, soluția propusă în final a fost să facem totul, pretutindeni, în același timp.
Statul român nu vrea soluții
În fața pericolului dezinformării și al atacurilor hibride, statul român s-a agitat brusc în 2020, punând aceste riscuri în Strategia Națională de Apărare a Țării. Apoi s-a bătut singur pe spate, felicitându-se că a rezolvat problema.
Probabil că există excepții – oameni în poziții de putere care sunt preocupați de aceste probleme și care fac câte ceva în acest sens. Dar, după cum am arătat mai sus, nu se va îmbunătăți situația până nu ajungem la o abordare integrată, sistemică, care să vină cu o serie de acțiuni hotărâte. Din păcate pentru noi, cei cocoțați în vârful statului sunt mai degrabă interesați să folosească ecosistemul dezinformării existent, considerând că pot fi și ei beneficiari ai acestuia.
Să amintim, de exemplu, cum premierul Ciucă4 sau ministra educației Deca5 foloseau boți și troli să-i laude pe Facebook. Putem și să privim mai recent, la campania PSD pentru parlamentare6, care a preluat fix laitmotivele conspiraționist-paranoice ale național-populiștilor, de la pericolul gay la antivaccinismul mascat.
Explicația este mai simplă decât pare – democrația liberală de inspirație occidentală promovează măsuri bazate pe știință, responsabilitate, control asupra serviciilor, eforturi anticorupție. Într-un astfel de model nu pot să performeze șmecherii, impostorii și hoții care domină încă cele două mari partide.
Un #NAFO românesc
Până se hotărăște statul român să ne salveze, cred că trebuie să ne gândim cum ne putem salva singuri. Vom avea alegeri probabil în martie-aprilie și toată suflarea naționalist-conspiraționistă caută să-l urce pe Georgescu în vârful statului.
În plan secund se încălzește Simion, gata să preia flamura luptei cu realitatea, dacă noul guru e răpus de ocultă (Simion speră să fie interzisă candidatura lui Georgescu, dar până atunci pretinde că este fanul lui nr. 1). Doamna Șoșoacă e încă speriată că Georgescu îi suflă partidul și încearcă un joc dublu: ea e cea mai bună, Georgescu are probleme, dar îl va susține în fața candidaților globaliști.
Între timp, conspiraționiștii au peste 30% din Parlament și vor folosi platforma nu pentru politici publice, ci pentru a menține și amplifica discursul public conspiraționist-paranoic.
Asta va pune presiune în plus pe media, va accentua credința în teoriile false, în „realitatea alternativă” care se construiește în ultimii cinci ani. Repetiția este cuvântul-cheie ori aceleași teorii vor fi acum repetate de sute de ori pe zi. Fenomenul de bandwagon – în care ideile și persoanele care par populare atrag tot mai mult public – va face restul.
Consecințele pot fi extreme, de la izolarea completă a României în plan internațional la pierderea de fonduri sau chiar transformarea României în Georgia, blocată între Est și Vest, rămasă la cheremul unor lideri autoritari care visează la modelul rusesc.
Avem însă o posibilă soluție, care nu va rezolva complet aceste probleme, dar poate limita adâncirea lor – popularea spațiului informațional cu informații corecte și pozitive pe subiectele contestate (UE, COVID, Ucraina) și subminarea directă a propagandei așa-zise „suveraniste”.
Pentru asta avem nevoie de un #NAFO românesc. NAFO este o mișcare grass-roots pornită pentru a combate propaganda rusă din jurul războiului din Ucraina. Voluntarii NAFO nu fac altceva decât să ridiculizeze postările propagandei rusești, creând un efect de perturbare (en. disruption) în ecosistemul-țintă. Simplificând, războiul informațional e câștigat de cei care par că-l câștigă, care domină discursul, iar asta se poate face și la noi, fără ajutor din partea statului.
Varianta românească ar trebui să ridiculizeze „suveranismul” în sine – o poziție incoerentă și inaplicabilă, cu calm și umor, fără să susțină vreun candidat sau partid. În mod esențial, mișcarea trebuie să evite eforturile de demontare rațională a narațiunilor false; ideea că am putea ajunge la vreo înțelegere cu activiștii „suveraniști” – cei care își iau timp să lupte online cu „globalismul” – este utopică și va duce doar la timp pierdut pentru voluntarii mișcării. În schimb, miștoul, zeflemeaua, întărâtarea vor face să-și piardă ei timpul și cumpătul, poate chiar să-i frustreze suficient încât să ia o pauză. Mai rămâne o problemă: să funcționeze, o astfel de mișcare are nevoie de mii de oameni, iar românii nu sunt neapărat recunoscuți pentru că iubesc voluntariatul și implicarea civică. //
1. https://e-arc.ro/wp-content/uploads/2022/05/ Barometrul-rezilientei-societale-2022.pdf
2. Am detaliat în numărul din 29 octombrie 2024 – https://revista22.ro/opinii/ciprian-cucu/ politicieni-influenceri-influenceri-politicieni
3. Merită mereu precizat că România are probleme reale, dar acestea nu sunt cauzate de conspirațiile globaliste, iar soluția nu este izolaționismul paranoic.
4. https://misreport.substack.com/p/ ciucabotii-armata-online-care-ii
5. https://www.euronews.ro/articole/ rezultate-pisa-pentru-2022-invazie-deconturi-false-pe-pagina-ministrului-educati
