Zece noi observatii despre indisciplina in trafic

Codrut Constantinescu 02.10.2008

De același autor

Romania se confrunta cu o revolutie me­canizata fara precedent, un proces is­toric care a ajuns pe plaiurile mioritice cu o intarziere normala de o jumatate de se­col fata de Europa Occidentala sau chiar mai mult, daca ne raportam la Statele Uni­te. Acest interval temporal ar putea sa ne in­trige si sa para foarte mare, insa nu tre­bu­ie trecut sub tacere faptul ca in alte domenii socio-economice suntem cu mult mai mult timp in urma Occidentului, la ca­re, totusi, ne raportam si la care visam cu ochii deschisi sau inchisi. Daca in tarile care au experimentat revolutia meca­ni­za­ta statul a facut tot posibilul pentru a tine pasul cu procesul istoric evident, de­ter­minat si de o prosperitate din ce in ce mai raspandita, construind si o infrastruc­tura adecvata, nu acelasi lucru se intam­pla in Romania. Insa este gresit sa se pu­na totul in carca acestei deficiente evi­den­te, pe care nu o mai contesta nimeni, nici chiar politicienii aflati vremelnic in ma­si­­naria puterii. Caracterul romanilor in (post)tran­zitie se releva extraordinar de bine, observand cu atentie, fara incran­ce­na­re, am putea adauga, traficul rutier. Care ar fi noile tendinte? Oferim zece noi ob­servatii despre modele vicioase care de­finesc viata (dar de prea multe ori si moar­tea) pe drumurile Romaniei:

1. Culoarea portocalie a semaforului in­­­seamna, de fapt, verde. Portocaliul este ver­de, iar uneori si rosul se transforma in verde. Dar verdele ramane verde. Haos cro­matic absolut.

2. Poti parca masina oriunde ai o mica treaba (de platit o rata la banca, de cum­pa­rat prajituri de la cofetarie, de vizitat aman­ta, de facut cumparaturi, dus copilul la gradinita sau scoala etc.), atat timp cat lasi luminile intermitente clipocind vesele prin apasarea butonului de avarie, a carui semnificatie s-a schimbat in totalitate, caci masinile scumpe de cateva zeci de mii de euro greu imi vine sa cred ca se mai de­fec­teaza, cum o faceau inainte Daciile si Oltciturile stramosesti.

3. Imi poti taia calea, poti schimba brusc banda, dar, atata timp cat eu sunt atent, franez, evit tamponarea, tu, pentru a-mi ara­­ta recunostinta imensa, apesi cateva secunde butonul "avarie". Esti politicos si te vrei bine crescut. Dupa cum lesne se poa­te constata, avaria nu mai semnifica neaparta problemele tehnice, ci a capatat multe alte sensuri. Utilizarea diferita a lu­mi­nilor intermitente de avarie, schim­ba­rea sensului notiunii de avarie este in per­fec­ta consonanta cu folosirea flashurilor. Daca, la vechile masini, aceasta moda­li­ta­te era foarte greu de realizat din motive teh­nice, noile masini ale noilor soferi pot fo­losi acest semnal in voie, in disperare. Lau­dabila este aceasta sincera si nevi­no­vata dorinta de comunicare a soferilor de Tuareg sau Cayenne, care se folosesc de aceste flashuri pentru a-ti comunica po­li­ticos mesajul "sterge-o de pe banda asta, trec io, ma duc la Sinaia sau Chei­­le Gradistei, partie!", dar poate si me­sajul inconstient "tai-o, ma grabesc, ma indrept catre propria-mi moarte".

4. Claxonul este un alt element care se incadreaza foarte bine in acest regis­tru comunicational postmodern. Soferilor ro­mani le este absolut indispensabil, intr-o masura mai mare decat flashurile (apari­tia verbului a flashui poate sa mai mire in aceste conditii?), pentru ca, daca luminile in­termitente produc doar un disconfort vizual care poate fi evitat ignorandu-l pe cel din spate, claxonul produce un mare dis­confort auditiv. El este folosit aproape intotdeauna inutil pentru a exprima o refulare. Folosirea claxonului nu mai re­zol­va nimic, dimpotriva este cel mai facil mijloc pentru descarcarea frustrarilor unor oameni abrutizati. Sa nu ne mai miram ca avem probleme cu auzul, ca nu mai stim sa ascultam!?

5. Pietonii sunt niste intrusi care impie­dica buna desfasurare a traficului. Niste sarantoci care nu au nicio valoare, con­form principiului manelist "valoarea mea, va­loarea mea, ce sa ma fac io cu ea?". Pietonii nu sunt in siguranta, nu nu­mai pe trecerea de pietoni (au devenit ba­nale accidentele cu pietoni omorati in aceste locuri special amenajate - soferii in culpa disculpandu-se inocent si naiv: "Domle, dar nu l-am vazut...". Cand con­duci cu 100 de kilometri la ora, e greu sa mai vezi ceva, e drept), dar nici macar pe trotuar, chiar si acolo isi pot pierde inu­tila lor viata. Pentru pierdere, urmasii sunt despagubiti cu ceva euro, iar pradatorul din Porsche ia cativa ani cu suspendare, chiar daca prin aceasta se suspenda chiar normalitatea dintr-o tara prea putin nor­mala. Evident, si pietonii sunt de multe ori vinovati pentru diverse incidente, de la tra­versarea trecerii de pietoni pe culoarea rosie a semaforului (respectarea culorilor semaforului de catre pietoni este absolut im­posibila, aceasta denota lipsa respec­tu­lui fata de conventii a poporului roman) pana la sinucideri garantate, cum ar fi tra­ver­sarea DN1, ocolind cu obstinenta pa­sa­jele pietonale.

6. In traficul din Romania cea mai bu­na atitudine pe care este recomandabil sa o adopti este identica cu mesajul pro­ver­belor americane "expect the unex­pec­ted", dar si "never say never". Nu stii niciodata ce nebun poate intra in tine din se­nin, ce masina iti poate taia calea, nu stii cu ce l-ai deranjat pe cel din fata ta, care, dupa ce te-a depasit, incetineste abe­rant, asteptand cu maxima placere un posibil impact. Nici nu stii ce bolid se in­­dreapta catre tine cu 200 de kilometri la ora, pentru a incetini in ultimul moment - evi­dent ca acel sofer nu crede ca un om nor­mal se mai poate si pierde, emotiona si gresi. In limbajul specializat al comen­ta­to­rilor de fotbal se afirma ca jocul gre­sea­la asteapta. La fel si accidentul.

7. Soferii profesionisti, nu precum ma­rea majoritate a posesorilor de autove­hi­cole, asa-zisii soferi amatori, cei a caror pro­fesie este pur si simplu condusul si care se afla zi de zi la carma unor camioa­ne, tiruri, cisterne, mai scurt spus, camio­na­­giii, reprezinta un trib aparte, foarte peri­culos: supraponderalii soselelor. Cel mai bine ar fi ca cel putin sa-i priviti cu ma­xima circumspectie, pentru ca ei sunt mari, mult mai mari din punct de vedere al tonajului decat bietii de noi, soferii ama­tori, iar din acest motiv camionagiilor nu le pasa neaparat de ceilalti participanti la trafic. O lege a junglei sau/si a naturii edic­teaza ca cel mic trebuie sa se fereasca de cel mare. Daca vrea sa supravie­tu­ias­ca.

8. O moda simpatica propagata de ca­tre camionagii este afisarea in fata vola­nu­lui, indreptat catre exterior, catre cei­lalti participanti la trafic (colegi), a unor placute pe care sunt inscriptionate pre­nu­mele soferilor. Descoperim multi Alini, An­drei, Mariusi, Catalini, Ionuti etc. Credem ca aceasta moda a fost importata din Oc­cident, unde afisarea prenumelui ii scoate din anonimat pe soferii grelelor camioane. In Romania aceasta noutate a fost adop­tata si de catre unii soferi amatori. Pro­ba­bil ca, observandu-si prenumele, dialogul invectivelor si al armamentului aferent (lanturi, boxere, sabii, cutite etc.) se naste mai usor, injuraturile scabroase gasindu-si mai usor drumul catre andrisanti.

9. O alta categorie de evitat, atat cat este posibil, este cea a soferilor/ pose­so­rilor de jeepuri de diverse categorii, for­me, preturi, intotdeauna masini mai inalte decat cele obisnuite. Occidentalii care sunt in trecere prin Romania sunt in con­ti­nuare surprinsi de numarul foarte mare de astfel de masini, care, de regula, costa mult mai mult decat cele obisnuite, si care, odata achizitionate, presupun si un con­sum ridicat de combustibil, ceea ce ii departajeaza suplimentar pe proprietarii de jeepuri de ceilalti posesori de masini mici. Doar in weekend-ul 5/7 septembrie, doua astfel de masini puternice au fost im­plicate in groaznice accidente soldate cu multi morti. Masina cu motor puternic si, in plus, mai inalta, permitand soferului sa se afle deasupra marii majoritati a participan­ti­lor la trafic, jeepul confera o siguranta care de multe ori este de rau augur atat pentru pasagerii lui, cat si pentru ceilalti co­legi de trafic. Sa nu uitam totusi ca so­tia celebrului poet si etern senator Adrian Paunescu conducea un astfel de instru­ment al mortii cand a provocat acel teribil accident acum cativa ani, care a dus la desfiintarea unei familii, fapta care i-a pro­dus probabil doar un disconfort financiar temporar vestitului om de cultura, doar si vietile umane pot fi cumparate, la fel ca si in Antichitate (sau epoca sclavagista, pen­tru domnul senator...).

10. Alti participanti periculosi la trafic sunt motociclistii, o specie in plin proces de multiplicare, pentru ca, evident, este cool sa ai un bike puternic cu care poti atat impresiona femeile frumoase, cat si stre­cura mai rapid pe soselele supra­sa­tu­rate. Chiar in acest unic moment un mo­tor puternic galopeaza pe principalul bule­vard al Ploiestiului, turandu-si la maxi­mum motorul, de-ai zice ca vrea sa deco­le­ze direct de pe asfalt catre niste emisfe­re spirituale mult mai inalte. Viteza atrage mai mult decat ar fi nevoie si nu-i putem decat deplange pe acei oameni care risca vieti (atat ale lor, cat si pe ale altor civili nevinovati) doar de dragul spargerii re­cor­du­lui personal la speed.

Societatea romaneasca are o mare problema, iar aceasta se va solutiona nu numai construind o infrastructura demna de acest nume si de anul in care (totusi) ne aflam (nu absolvim guvernarea 2004-2008 de uriasa insatisfactie a darii in folosinta doar a douazeci-treizeci de kilo­metri de autostrada in patru ani de zile!), dar si incercand franarea uriasei indisci­pli­ne din trafic (termen de politie rutiera, ori­cum depasita de situatie, care acopera o paleta foarte larga de incidente). O mi­siu­ne imposibila?

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22