De același autor
Este foarte clar că actuala guvernare a declarat război Băncii Naționale. Sunt câteva fapte care demonstrează acest lucru. Anul trecut, fostul premier Mihai Tudose spunea că dobânzile cresc pentru că „unii colegi de la Banca Națională au plecat puțin de acasă“. Recent, senatorii PSD nu s-au prezentat la Comisia de specialitate cu ocazia audierii Consiliului de Administrație al BNR. Explicația a găsit-o chiar Liviu Dragnea, care a afirmat nonșalant că poate senatorii PSD „nu au avut încredere în BNR“. Să adăugăm schimbul de scrisori dintre Liviu Dragnea și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, sau întâlnirile, din ultima perioadă, ale ministrului Finanțelor cu membrii Consiliului de Administrație al BNR.
Toate acestea sunt fapte care arată presiunea constantă pusă de guvern în ultimul an și jumătate asupra băncii centrale. Ce se urmărește? Două obiective: pe de o parte, încercarea de a transfera „ieșirea în decor“ a unor indicatori economici (în special creșterea prețurilor) în responsabilitatea exclusivă a Băncii Naționale și, pe de altă parte, este atacată independența de decizie a băncii centrale.
Legat de responsabilitatea privind creșterea inflației, lucrurile sunt clare. Conform legii de funcționare, BNR are ca principal obiectiv asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Dar termenii nu trebuie înțeleși în sensul că BNR ar fi obligată să controleze prețurile, adică să le tragă în jos. Nu are pârghiile pentru așa ceva.
Este vorba despre menținerea stabilității prețurilor, în contextul în care le așază piața și, mai important, cu mijloacele pe care le are la dispoziție Banca Națională. Pentru că prețurile au crescut din cauza deciziilor guvernamentale, precum creșterea pensiilor și salariilor în același timp cu scăderea taxelor și impozitelor. Dacă adăugăm și creșterea galopantă a creditelor pentru persoane fizice, vom avea o imagine completă a presiunii care a existat asupra pieței interne și implicit asupra creșterii prețurilor.
Ceea ce s-a întâmplat pe piața financiară și pe cea monetară a venit ca efect al evoluțiilor din economia reală. Adică, deficitul bugetar, deficitul comercial și deficitul de cont curent au început să se simtă pe piața valutară. Deficitele au născut devalorizarea leului. Creșterea euro a dat încă un impuls inflației, ceea ce a dus la creșterea dobânzilor. Ce a mai putut face Banca Națională? A luat decizii care să ducă la stabilitatea prețurilor. Dar când inflația urcă într-un an de la 0,5% la 4,5%, banca centrală nu poate decât să se adapteze la realitate, adică să crească dobânda-cheie.
PSD nu vrea să înțeleagă legătura firească dintre politica economică a guvernului și cea specifică Băncii Naționale. Guvernul se așteaptă ca, indiferent de rata inflației, dobânda-cheie stabilită de Banca Națională să fie zero sau, în orice caz, cât mai mică. La fel, politicienii PSD-ALDE cred că banca centrală ar trebui să influențeze piața valutară astfel încât cursul de schimb leu-euro să nu se miște. Dublarea deficitului de cont curent în anul 2017 față de 2016 este trecută cu vederea. Cert este că PSD abordează BNR pe principiul „cine nu este cu noi este împotriva noastră“.
Mai grav este ce se întâmplă în ceea ce privește atacul la independența băncii centrale. Semnele concrete sunt date de inițiativele legislative ale pseudo-liberalului Daniel Zamfir. Acesta a inițiat o serie de schimbări ale legii privind statutul BNR care privesc așa-zisa „imunitate“ pe care ar avea-o conducerea și salariații BNR pentru deciziile pe care le iau în procesul de supraveghere prudențială a sistemului bancar. Mai mult, există informații care arată că se va încerca o forțare a schimbării statutului BNR, pe baza căreia se va modifica și componența Consilului de Administrație. Modelul pare preluat din Ungaria, acolo unde ani în șir a existat o presiune a guvernului asupra băncii centrale. Care erau temele pe care guvernul de la Budapesta dorea să le impună băncii centrale? Aceleași ca în România, adică menținerea unor dobânzi mici și controlul cursului de schimb. În fața tuturor acestor încercări de subminare a independenței Băncii Naționale, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană sau organismele financiare internaționale au avertizat Ungaria că riscă să primească o serie înteagă de sancțiuni.
În Ungaria, rezultatul a fost schimbarea guvernatorului băncii centrale la terminarea mandatului, dupa ce câțiva ani a fost hărțuit permanent de guvern. Noul guvernator a inițiat, prin banca centrală a Ungariei, o serie de programe monitorizate de Banca Centrală Europeană ca fiind posibile mecanisme de susținere a unor programe guvernamentale. Fapt interzis de regulile europene cu privire la băncile centrale.
Este greu de spus dacă guvernul de la București va merge pe drumul unei democrații iliberale, precum cea de la Budapesta. Tot ce se poate. Deocamdată, presiunea vizibilă asupra BNR este legată de dobânzi, cursul de schimb și creșterea prețurilor. Orice schimbare a acestor indicatori este criticată de un membru sau altul al partidelor de guvernământ.
Situația va deveni critică atunci când va fi vizibilă dorința de schimbare, înainte de terminarea mandatului, a unor membri ai Consiliului de Administrație și, în special, a guvernatorului BNR. Dacă se va ajunge până aici, este limpede că alianța PSD-ALDE este decisă să calce în picioare orice instituție independentă. Iar dobânzile, cursul de schimb leu-euro sau masa monetară vor evolua după bunul plac al PSD
