Cât de „colonie“ este România și de ce

Una dintre sintagmele auzite tot mai des, pe diferite voci (politicieni, oameni de afaceri sau simpli cetățeni), este aceea că „România este o colonie“. O „colonie“ economică în ca­re dic­tează capitalul străin. La ni­ve­lul superficial al per­cep­ției pu­blice, ideea poate fi susținută prin argumentul că multe din­tre firmele cu care in­terac­țio­năm în calitate de con­su­ma­tori sunt cu capital străin.

Studiul realizat anual de Pa­tronatul Investitorilor Au­toh­toni din România (PIAROM) este binevenit, pentru că adu­ce, în loc de percepții, cifre con­crete. Prima surpriză, pentru cei care cred că România este „o colonie“, este aceea că, la nivelul întregii economii, raportul de forțe es­te echilibrat. Cifra de afaceri totală din eco­no­mie este realizată în proporție de 46% de companii cu capital autohton, iar firmele cu ca­pital străin ajung la 50% din cifra de afa­ceri din România. Chiar dacă, în comparație cu anul 2015, în 2016 (anul în care a fost rea­lizat studiul) capitalul românesc a scăzut cu patru procente, de la 50% la 46%.

Senzația de „colonie“ este dată, poate, de vi­te­za schimbărilor din economia românească. Astfel, un studiu al BNR arată că, în ultimii 10 ani, s-a modificat profund ponderea ca­pi­ta­lu­lui străin în raport cu cel românesc. Adică, în 10 ani, s-a trecut de la 80% la 20%, în fa­voa­rea capitalului românesc, la o pondere majoritară a ca­pitalului străin. De asemenea, a avut loc o schimbare im­por­tantă în ceea ce privește ra­por­tul dintre capitalul pri­vat și cel de stat. Capitalul pri­vat a fost dinamic, struc­tura schim­bându-se, în ul­ti­mii 10 ani, de la 55%-45%, în fa­voa­rea sta­tului, la 88% ca­pi­tal pri­vat și 12% capital de stat.

Studiile de specialitate arată că dezvoltarea economică nu a fost omogenă la nivelul țării. O analiză BNR relevă faptul că Bucureștiul es­te marele câștigător. În Capitală, PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns în anul 2016 la 136% din media Uniunii Europene, crescând în 10 ani cu 47%. În schimb, există regiuni aflate mult sub media europeană, cum este Re­giu­nea de Nord-Est, care se află la 34% din me­dia Uniunii Europene, și Regiunea de Sud-Vest, care are un PIB pe cap de locuitor de nu­mai 40% din media europeană.

Desigur, ne putem întreba: de unde vin aceste decalaje regionale și, mai ales, cum pot fi ele reduse? Un răspuns parțial: există o legătură directă între investițiile străine și nivelul creșterii economice. De exemplu, în anul 2015, zona București-Ilfov a concentrat aproximativ 60% din investițiile străine. Stu­diul PIAROM confirmă și raportul dintre dez­voltare și investiții străine. Astfel, județele ce­le mai puțin dezvoltate, precum Vaslui, Sălaj, Teleorman sau Giurgiu, sunt și cele care au atras cele mai puține investiții străine.

Dacă, însă, analiza se adâncește de la niveluri cantitative la cele calitative, lucrurile devin mai clare. Astfel, economia este extrem de con­centrată: 1% din firme realizează 67% din produsul intern brut și angajează jumătate din forța de muncă din sectorul privat, adică apro­ximativ două milioane de salariați. Iar fir­mele cu capital străin domină atât la nivelul economiei, cât și în ramurile economice im­portante, conform studiilor realizate de pro­fesorul și cercetătorul Cezar Mereuță.

Profesorul Mereuţă arată că puterea mul­ti­na­ționalelor este reflectată mai ales prin analiza structurii exporturilor. Astfel, în anul 2015, din cele aproximativ 22.000 de companii ex­portatoare de bunuri, care au vândut mărfuri în valoare totală de 54,6 miliarde de euro, primele 500 de firme acoperă 74% din va­loa­rea exportului. Din aceste 500, ponderea com­paniilor cu capital autohton este de nu­mai 12%. De asemenea, în topul primilor 100 de exportatori, care acoperă 52% din expor­turi, se regăsesc numai două companii ro­mâ­neşti: un producator de mobilă şi o firmă din domeniul agricol.

Mai mult, studiul PIAROM arată că, în materie de angajați, companiile străine au, în total, 1,2 milioane de salariați, în timp ce firmele ro­mânești au aproximativ 2,5 milioane de an­ga­jați. Chiar și în aceste condiții, companiile străi­ne au afaceri mai mari cu 7% față de ce­le autohtone, cu o jumătate din numărul de angajați, ceea ce ne arată o productivitate de două ori mai mare.

Salariile diferă și în funcție de natura capi­ta­lului. Companiile cu capital românesc oferă un salariu mediu net de 1.288 lei, în timp ce fir­mele străine plătesc un salariu mediu net de 2.631 lei. Interesant este că foarte aproape de salariile din companiile străine se află cele de la companiile de stat, care ajung în medie la 2.541 lei. Ponderea salariilor în cifra de afa­ceri ne aduce o confirmare: firmele de stat alocă mai mulți bani pentru salarii decât cele private. Cifrele o dovedesc. Raportul dintre chel­tuielile cu salariile și cifra de afaceri repre­zintă 11% atât pentru firmele românești, cât și pentru cele străine. În schimb, la com­pa­nii­le de stat indicatorul este de 32%, ceea ce ne arată că, în comparație cu rezultatele ob­ți­nute, salariile în sectorul de stat sunt de trei ori mai mari decât cele din mediul privat. În con­cluzie, „coloniștii“, adică firmele străine, sunt profitabile, plătesc salarii mari și dările la buget.