De același autor
La 14 ani de la Revolutia din 1989, statul roman este condus inca de un demnitar de rang inalt comunist. Dupa 14 ani de tranzitie, Timisoara e silita sa iasa din nou in strada, de data asta pentru a apara dreptul ziaristior de a-si face meseria: Ino Ardelean este doar ultimul din lista ziaristilor incomozi care au ajuns la spital pentru ca nu au cedat in fata amenintarilor deschise ale potentatilor zilei. Baroni locali si primari de sector ameninta ziaristii ca "o sa le rupa picioarele", iar un ministru ameninta ziaristii cu moartea. Cat a mai ramas din libertatea absoluta de care s-au putut bucura, in decembrie 1989, toti cei care au avut suficient curaj s-o faca?
Nu este destul sa spunem ca atunci traiam in comunism si acum traim in democratie. Aceasta propozitie pe care ne-o repeta des clasa politica nascuta in decembrie 1989 face uitat un adevar simplu: democratia romaneasca de azi e saraca si incompleta. In democratiile de carton ale Americii de Sud opozantii "dispareau": era o institutie cunoscuta si acceptata. Cand cineva "disparea", rudele si prietenii stiau ca e mai bine sa nu spuna nimic, pentru ca altfel o sa "dispara" si ei. Care este insa pozitia noastra, a romanilor? Ne bucuram ca "disparitia" nu mai este o practica obisnuita? Ne bucuram pentru ca ziaristii sunt "doar" batuti? Ca oamenii de afaceri neinregimentati sunt "doar" santajati, hartuiti sau escrocati, nu arestati ca in Rusia? Ca alegatorii sunt "doar" intimidati si mituiti?
Libertatea e atat de putina in Romania de azi pentru ca libertatea autentica a Revolutiei a existat doar in cateva enclave, in mult prea putine suflete. Libertatea aceasta care a fost transferata intregii societati s-a diluat foarte mult pana sa devina libertatea saraca a Romaniei de azi. In decembrie 1989 nu a existat o Revolutie completa pentru simplul motiv ca au fost prea putini cei care au simtit Revolutia.
Solutia pentru revolutia noastra ratata nu este, insa, inca o revolutie de strada. Asta e, evident, o falsa solutie, mai degraba expresia unui resentiment decat un proiect practic. Suntem obligati, daca vrem sa traim in realitate, sa recunoastem ca am ratat o revolutie si toate sansele enorme pe care ni le-ar fi oferit ea. Adevaratii revolutionari din decembrie 1989 sunt siliti sa traiasca in mizeria in care i-a scufundat miscarea diabolica a lui Ion Iliescu, de acordare a unor privilegii materiale revolutionarilor. In felul acesta, cei care si-au riscat cu adevarat viata pentru libertate au fost ingropati sub o masa de profitori ordinari care nu au vazut revolutia decat, cel mult, la televizor. Cea mai buna parte a societatii romanesti a fost amestecata cu scursura societatii romanesti. Oricat de dureros e insa acest fapt, oricat de apasatoare e democratia saraca in care traim, solutia nu mai poate fi o revolutie de strada.
Noi credem ca solutia e o revolutie a bunului simt. O revolutie pasnica, treptata, dar nu mai putin eficienta, a tuturor celor care pretuiesc libertatea, prosperitatea si convietuirea civilizata. Este nevoie sa incepem o reconstructie a acestor valori si sa ii determinam pe toti ceilalti sa tina cont din ce in ce mai mult de dorintele noastre legitime si firesti. Pe baza acestei solidaritati trebuie sa ne organizam in asa fel incat sa cream o bresa in sistemul politic actual. In asa fel incat oamenii politici sa simta presiunea celor care tin la aceste valori normale, ceea ce nu s-a intamplat niciodata in istoria postdecembrista. Este necesar sa facem tuturor evident faptul ca nu mai suntem dispusi sa toleram politicieni care cred ca puterea le apartine de drept, afaceristi care cladesc imperii fara sa stie ce e aceea profitabilitate economica, judecatori care vand dreptatea ca la piata, politisti care protejeaza infractori si functionari publici care cred ca principala lor atributie e sa fie indiferenti. A fost si asa mult prea mult. E timpul ca toate astea sa inceteze. Putem trai normal si civilizat in Romania. Pentru asta, insa, trebuie sa cerem drepturile care ne apartin firesc si pe care nu ni le-a dat nici unul dintre cei care se pretind astazi parinti ai natiunii. Suntem o forta, toti cei care dorim sa traim intr-o societate normala, asezata, o societate care se poate ocupa in liniste de probleme culturale sau ecologice, pentru ca problemele ei fundamentale politice, economice si administrative au fost, in mare parte, rezolvate.
Putem sa realizam acest obiectiv, insa numai daca vom reusi sa ne organizam in asa fel incat sa ne facem auziti, respectati si urmati. Pentru acest scop va propunem sa incepem revolutia bunului simt.
Pentru acest scop va propunem revolutia bunului simt.
Bucuresti, 22 decembrie 2003
Cosmin Alexandru
presedinte Uniunea pentru Reconstructia Romaniei - URR
