URR - o optiune pentru cei care nu mai vor sa-si piarda votul

Daca nu am computer, nu stiu ce-i ala Internet, dar am auzit cate ceva despre Uniunea pentru Reconstructia Romaniei (URR) si as vrea sa aflu mai multe, cum procedez?
Cel mai potrivit ar fi sa intram cumva in contact.

Dar cum? Pentru ca dvs. sunteti de gasit doar pe net.
Intr-adevar, exceptand Internetul, prezenta noastra mediatica nu e foarte pregnanta si atunci e mai dificil de intrat in legatura cu noi. Pentru noi, totusi, Internetul si www.urr.ro au fost o varianta optima de promovare la inceput, pentru ca Internetul e un mediu liber, dupa care am reusit sa crestem prin contacte personale, din aproape in aproape, cu oameni care gandesc ca noi si care cunosc oameni care sunt printre noi.

De ce nu puteti patrunde in media?
Cred ca nu putem patrunde pentru ca interesele in mass-media sunt foarte bine impartite. Sunt impartite intre altii. In mare parte, dupa cum stiti la fel de bine ca mine, cea mai mare parte si-a arondat-o puterea, iar celelalte partide au si ele influente pe ici, pe colo. Noi, neavand de cele mai multe ori pozitii similare cu ale puterii, nu putem intra asa usor in mass-media. Pe masura ce ne apropiem de alegeri, armele se ascut, mijloacele de presiune cresc - si vad asta si in teritoriu - iar mass-media sunt din ce in ce mai precaute.

Poate ca nu produceti evenimente si atunci presa independenta - cat a mai ramas - nu are ce sa consemneze.
Intr-adevar, noi nu producem evenimente echivalente cu ceea ce se intelege in Romania prin eveniment politic. Pentru ca noi nu scoatem dosare, neavand acces la ele si la scandaluri. Politica romaneasca se desfasoara in general in jurul scandalurilor politice. Ceea ce noi am propus in iesirile media pe care le-am avut au fost solutii concrete pentru problemele care exista la momentul asta in Romania. Ceea ce facem noi nu e cotat de presa ca demn de a fi consemnat. Spre exemplu, intrarea domnului Victor Rebengiuc in politica, ca membru URR, care este un om cu totul si cu totul remarcabil, a condus probabil undeva la 2% din interesul produs de intrarea lui Gigi Becali in politica. Exista apetenta mediatica catre evenimente cu iz de scandal sau cu iz de circ. Noi nu am dorit sa producem astfel de evenimente, nu ne este caracteristic, si trebuie sa gasim usor, usor, pe masura ce ne apropiem de alegeri, alt tip de abordare a electoratului. O modalitate foarte eficienta si utila pe care am pus-o in practica este a dialogului direct. Recent ne-am intalnit oameni din conducerea organizatiilor din toata tara, la Oradea - in fiecare luna ne intalnim in alt oras -, si acolo am facut toti cei care am fost prezenti o actiune de contact direct, de la usa la usa, cu oamenii din Oradea. Ne-am imprastiat in toata Oradea si am batut la usi, am intrebat ce probleme sunt, cum se uita oamenii la ce se intampla in jurul lor, atat la nivel local, cat si la nivel national, din punct de vedere politic si social. E o forma de contact si de luare la cunostinta.

Ce reactii au avut oamenii? V-ati gandit ca limbajul dvs., diferit de ce s-a practicat pana acum in Romania, si faptul ca nu aveti iesire directa, ramanand astfel necunoscuti, va pot face sa ratati sansa pe care o aveti?
Asta o sa vedem. Noi am plecat la drum si din motivul ca nu ne-am simtit reprezentati de nimeni in clasa politica, dupa 14 ani in care am acordat increderea diferitelor persoane sau diferitelor partide. Noi vrem sa reprezentam, pentru o anumita parte de electorat, o optiune. Vrem ca anumiti oameni, care se regasesc in ce vrem noi sa facem, sa se simta reprezentati de oameni ca ei. In mod evident, nu putem reprezenta o majoritate acum, pentru ca majoritatea e reprezentata de altcineva. Nici nu avem cum sa ajungem la aceasta majoritate in termeni mediatici. Asadar intentionam sa crestem baza noastra de reprezentativitate din aproape in aproape, cu oameni care gandesc in mare masura ca noi, care nu se simt reprezentati si care vor ca Romania sa arate altfel decat arata acum. 2004 e un an important pentru noi, in care vom vedea in ce masura reusim sa devenim relevanti pentru un numar suficient de mare de oameni, astfel incat ceea ce facem sa conteze si sa nu fie o sansa ratata.

Sunt mai multe variante pe care le studiem cu totii cand ne intalnim si vom alege cum anume sa procedam. Intr-adevar, trebuie sa facem lucrurile diferit de cum s-au facut pana acum in politica romaneasca, chiar si cu dificultatea ca nu suntem la fel de vizibili, la fel de repede cum au fost alte partide.

De ce nu sunteti inclusi in lista care intra in studiul institutelor de sondaj?
Am pus si eu intrebarea asta.

Cui?
La CURS. Si am inteles ca, pe ultimul sondaj CURS, motivul pe care l-au invocat a fost ca nu eram inca, la momentul acela, reinregistrati, conform legii partidelor. Acum suntem reinregistrati, o sa vedem la urmatorul sondaj care va fi situatia.

Democratia schioapa din Romania

Vorbiti in documentele dvs. de o democratie formala, de o democratie de carton. De ce vi se pare ca aceasta democratie este formala, in Romania? In fond, avem alegeri libere, am avut recent un referendum, s-au produs schimbari la putere.
Foarte formal in democratia romaneasca a fost, spre exemplu, referendumul privind adoptarea Constitutiei. Este un exemplu de democratie schioapa. Un exemplu de “heirupism” si de metode pe care eu unul, cel putin, le credeam moarte in Romania.

Dar motivatia era importanta, si anume era o Constitutie necesara pentru negocierile cu Uniunea Europeana.
Eu cred ca era o Constitutie care le era necesara celor de la putere ca sa continue negocierile cu Uniunea Europeana. Sau ca nu era necesara, neaparat in forma in care ea a fost propusa oamenilor obisnuiti, cetateni ai acestei tari. Totusi, Constitutia ar trebui sa fie o lege care sa ajute oamenii unei tari, si nu numai puterea in negocierile ei externe. Constitutia nu are in primul rand un rol extern, ci un rol intern. Ea trebuie sa reprezinte cadrul pe care oamenii dintr-o tara il agreeaza. Daca oamenii nu s-au prezentat la vot, sau o parte care s-au prezentat nu au fost de acord, sau altii s-au prezentat manati de la spate, momiti cu premii sau vanati cu urna mobila, asta era un semnal ca acea varianta a Constitutiei nu are forma cea mai dezirabila pentru oamenii din tara. Chiar daca ea e acceptabila pentru Uniunea Europeana. Guvernul Romaniei trebuie sa conduca acest popor, si nu birourile de la Bruxelles arondate Romaniei. Cred ca scopul a fost confundat cu mijlocul. Constitutia nu era un scop in sine, Constitutia era un mijloc, sau este in continuare un mijloc ca noi sa traim cumva mai bine unii cu altii, in Romania. Bineinteles ca negocierile cu Uniunea Europeana sunt foarte importante. Dar daca guvernul nu a reusit sa convinga oamenii de lucrul asta si nu a reusit sa-i convinga ca votarea Constitutiei este un mijloc foarte bun pentru lucrul asta, atunci e o vina a guvernului Romaniei, si ea trebuie asumata. Ce am invatat dupa referendum? Ca mare parte din societatea civila a zis “Ce s-a intamplat nu e deloc in regula”, guvernul a zis ca dimpotriva, e foarte in regula, “totul a fost O.K., mergem mai departe exact asa cum am pornit”.

Ce alte exemple de schiopatare a democratiei mai aveti?
Cred ca un pilon esential al democratiei, si anume Parlamentul, functioneaza foarte stramb. Stim cu totii cazuri de parlamentari din ultimii patru ani, dar nu numai, ci de cand functioneaza Parlamentul, pe care noua lege a conflictului de interese nu-i atinge. Sunt situatii de parlamentari pe care noua lege a conflictului de interese nu le-a rezolvat, iar ei sunt acolo ca sa voteze legi. Tot prin respectivele legi, ei aproba niste bugete, pentru institutii ale statului. Tot aceiasi parlamentari sau o parte din acesti parlamentari sunt si in diferite functii de conducere sau in consiliile de administratie ale unor institutii care cheltuie bani din bugetele astea pe care ei le-au aprobat. In masura in care ceva se intampla, si nu e corect felul cum sunt cheltuiti acesti bani sau apar suspiciuni de fel si fel de contracte, se infiinteaza comisii de control, formate din aceiasi parlamentari care controleaza cum anume ei sau colegi de-ai lor au cheltuit banii, in institutii pe care le controleaza, pe baza unor legi pe care ei le dau. Asta e o contradictie foarte puternica care face ca lucrurile sa nu poata merge normal. Intr-o democratie sanatoasa, cine controleaza nu participa si la actul controlat. Cine legifereaza nu are ingerinte, cine da legi, spre exemplu, nu poate merge la bara sa apere un client in virtutea acelei legi. åsta e un alt exemplu de felul in care noi am lasat foarte multe organisme esentiale ale democratiei in ambiguitate. Sunt lucruri interpretabile, care pot fi manevrate intr-un fel sau altul, in functie de interesele celor care sunt acolo.

Ce doctrina are URR?
Abordam o doctrina politica de centru dreapta, care are in ea un aliaj de elemente liberale ce tin mai mult de partea economica si un aliaj preponderent de elemente crestin-democrate, care tin si de partea economica, dar si de partea sociala, mai mult. Noi credem ca libera initiativa e ceea ce poate scoate tara din situatia in care se afla, dar trebuie sa fim de acord ca exista regiuni in tara asta, din pacate mult prea multe, unde libera initiativa, lasata singura, nu poate produce rezultate. Sunt zone monoindustriale sau zone cu un nivel de dezvoltare extrem de scazut, care trebuie sprijinite si ale caror energii trebuie canalizate cumva.

Adica statul sa intervina?
Statul este chemat sa faciliteze acolo crearea initiativei libere. Nu sa vina statul si sa creeze locuri de munca, asta nu e normal. Statul poate sa gaseasca mijloace, cum s-au gasit peste tot in lume, in zonele miniere, de exemplu, sau in alte zone, de a reorienta, usor-usor, forta de munca catre alte lucruri, care sunt necesare zonei.

Cum infrunti mentalitati gen “stau degeaba pe cinci milioane”

Este stiut ca o patura importanta nu doreste libera initiativa, este tematoare, vrea sa fie protejata, vrea ca statul sa-i asigure locuri de munca si protectie cat mai consistenta.
Nu sunt deloc convins de lucrul asta. Cred ca acum exista aceasta perceptie ca e mai bine cu locuri de munca de la stat, dar ea vine doar ca urmare a faptului ca locurile de munca de la stat, in ultimii 14 ani, nu au fost de munca, au fost de fapt niste locuri de stat, la stat.

Poate ca lumea vrea sa stea.
Eu inteleg lucrul acesta. Poate ca e natural ca lumea sa vrea sa stea, dar intr-o societate normala - toti ne uitam cu admiratie si cu jind la societatile vestice - lumea nu prea sta. Nu prea ai cum sa traiesti bine si sa stai. In Romania, ai cum sa traiesti bine si sa stai. Am un coleg la Brasov care a vrut sa angajeze niste oameni de la Tractorul, mi se pare, si cand a chemat un om care muncea acolo, i-a zis “Ce stii sa faci? Hai sa vedem cum putem sa lucram impreuna”. Respectivul a zis “Inainte de ce stiu sa fac, cati bani imi dati?”. Cum adica cati bani iti dau? Sa vedem ce trebuie sa faci, ce stii sa faci, ce poti sa faci. Omul a zis “Nu, indiferent ce stiu si pot sa fac, eu la momentul asta stau degeaba pe cinci milioane. Deci daca nu-mi dati peste cinci milioane, eu nu o sa fac nimic, indiferent ce stiu sa fac. Daca imi dati peste cinci milioane, deschidem discutia si va spun, pot sa fac asta si asta”. Normal ca lumea vrea asta. Eu, cand am auzit, am ramas interzis. Lucrez in mediul privat de cand ma stiu. Felul asta de a pune problema e total inadecvat unei vieti normale. Dar statul a creat astfel de mutatii in atitudinea oamenilor. Normal ca dupa aceea, cand omul de la institutul de sondaj se duce si intreaba unde e mai bine, respectivul zice “la stat”, ca daca la stat poate sa stea degeaba pe cinci milioane, de ce ar munci pe patru? Nu e nici el de condamnat. Cine e de condamnat aici e statul, in mod evident. Din punctul meu de vedere, statul a avut si are initiative iresponsabile din care a rezultat o astfel de mentalitate si pe care, dupa aceea, o exploateaza.

Ce le puteti spune oamenilor ca sa-i convingeti si sa va voteze? Expuneti-va riscului de a lucra in privat, munciti foarte mult, munciti foarte serios?
Noi ne adresam oamenilor care vor sa se expuna riscului de a trai mai bine. Cinci milioane pe luna, intr-adevar, e remarcabil ca omul ala poate sa stea degeaba pe banii astia. Dar el nu va trai niciodata mai bine pe banii astia. åsta e un segment de oameni pentru care viata e mai degraba o supravietuire molcoma, calduta. Noi ne adresam unor oameni care nu prea fac parte din acest model, care vor sa traiasca din ce in ce mai bine, care vor sa-si cumpere in rate lucruri, care vor sa intre intr-un credit ipotecar pentru o casa, oameni care vor sa stie ca ceea ce au muncit ei li se intoarce cumva in comunitatile din care fac parte. Am avut recent o discutie la Arad cu colegi de-ai mei la o masa rotunda, unde a fost invitat si domnul Daniel Daianu. Ei ziceau: “Noi nu mai suntem de acord ca, din ce muncim noi aici, sa se dea la Oprisan, la Bacau, la Mischie... De ce sa-si faca ei treaba cu banii nostri?”. Si domnul Daianu a zis “Bine, dar nu-i normal, ca totusi statul trebuie sa-i asiste pe aia mai saraci, trebuie sa ia de la aia care au mai mult si sa redirectioneze. E un stat asistential... “. Si ei au zis asa: “Noi nu avem nimic impotriva ca banii nostri sa se duca la oamenii de acolo, dar eu nu sunt de acord sa muncesc 12 ore pe zi pentru ca aia sa faca focuri de artificii, mici si bere, petreceri campenesti, comemorari de mai stiu eu ce. Eu dau banii din munca mea pentru altul, ca sa traiasca, dar nu pentru altul ca sa se distreze”. Lucrurile astea sunt normale. Exista o patura, din fericire, din populatia Romaniei, care incepe sa inteleaga aceste lucruri. Ca nu-i normal ce se intampla. In multe locuri nu-i normal. Si sunt din ce in ce mai multi oameni - si vor fi din ce in ce mai multi oameni, pentru ca vrem, nu vrem, intrarea in Europa inseamna ca din ce in ce mai multi oameni vor trebui sa munceasca. Asta e un fapt, nu tine de politica URR-ului sau de viziunea noastra despre lume si viata. Din ce in ce mai multi oameni vor trebui sa produca din ce in ce mai mult si mai bine. åsta e un fapt care ne ajuta. Or, genul asta de mentalitate a oamenilor care vor sa stea degeaba la serviciu, sa stea degeaba acasa si sa primeasca de pomana la serviciu, sa primeasca de pomana acasa, sa li se plateasca intretinerea, gazul, curentul etc. trebuie sa se opreasca.

Exista oameni, si la sat, si la oras, care doresc sa primeasca dupa cat muncesc

Ce strategie aveti pentru alegerile locale?
Vom participa la alegerile locale intr-un numar de localitati, nu peste tot, caci nu avem aceasta acoperire a teritoriului.

Ce acoperire aveti?
Avem circa 20 de organizatii infiintate si inca vreo 10 in curs de infiintare. Probabil ca pana in locale vom avea spre 50 de filiale.

Care sunt zonele in care sunteti mai bine implantati?
Cel mai bine suntem implantati in Transilvania, acolo mentalitatea pare a fi mai deschisa catre ideile noastre. Dar suntem reprezentati si la Iasi, Constanta, Craiova si la Bacau.

Adica in mediul urban.
In mediul urban, asa am inceput. Acum incepem sa avem reprezentare si in mediul rural. Avem deja 4 sau 5 organizatii in mediul rural si ele se extind mai repede decat in mediul urban.

Ce zic taranii despre toata povestea asta cu URR-ul? Nu li se pare suprarealista?
Nu este suprarealista in principiu bazal. Principiul bazal pe care noi il sustinem e ca fiecare ar trebui sa primeasca dupa cat munceste. Or, si la tara, ca si in oras, lucrul asta e foarte valabil pentru un anumit segment. Sunt oameni carora nu le convine ce se intampla si cum sunt distribuite fie ajutoare, fie lucrari publice intre primarii PSD care primesc bani de lucrari publice si ceilalti care nu primesc bani de lucrari publice. Sunt oameni care au aceeasi dorinta de a schimba lucrurile si de a le trage catre nivelul lor, al comunitatii, sa nu se mai decida neaparat la Bucuresti ce se intampla in nu stiu ce comuna. Ei ar vrea ca acolo - pe criterii non-politice, asa cum vrem si noi -, in functie de cat produc, sa si poata beneficia de rezultatul muncii lor. Sunt oameni pe care ii intereseaza sa consolideze proprietatea privata.

Au invatat sa utilizeze programele de finantare puse la dispozitie de Uniunea Europeana?
Unii au invatat, pe altii ii mai ajutam si noi. Pentru mine, de exemplu, e foarte frustrant sa vad, cand merg prin tara, cred ca am vazut pana acum de zeci de ori, pe marginea drumului, in paduri, placute, pancarde, pe care scrie “Padure - proprietatea statului”. Nu am vazut nici una pe care sa scrie “Padure - proprietate privata” sau “Padure - proprietatea lui Popescu”. Eu nu vad de ce statul ar trebui la momentul asta sa aiba atat de multe paduri in proprietate. Nu vad ce ar trebui sa faca cu ele.

Cum ce sa faca? Vanatori.
Da, cred ca pot face vanatori si in paduri private, de pe o pozitie contractuala fireasca. Acelasi lucru se intampla si in zone rurale, in care exista inca proprietati mari sau mijloace prin care statul influenteaza ce se intampla la nivel local cu mijloacele de productie sau cu toate cartelurile de achizitie de produse, de preturi la produse, lucruri care ar trebui sa fie libere si nu sunt. Exista tarani foarte interesati sa promoveze datorita muncii lor. La tara e mai greu cu statul degeaba, acolo oamenii chiar trebuie sa munceasca, problema lor e ca muncesc si, de multe ori, dupa ce muncesc un an intreg si trag linie, le e mai rau.

Taranii s-au obisnuit sa traiasca din putinul pe care il produc.
Exista si modelul asta - si cred ca el va mai exista multa vreme de acum incolo. Nu toata lumea poate sa fie antreprenor, nu toti pot fi fermieri, nu toti se pot dezvolta de la un an la altul. E important sa existe aceasta posibilitate pentru un segment din populatia rurala, care sa poata trai din ce produce. E un mod de existenta. Insa exista si oameni care ar vrea sa produca mai mult, care ar vrea sa se asocieze si sa mearga inainte si care nu pot. Si la tara, ca si in zonele industriale mari, statul a perpetuat o politica confuza, in care nu s-a stiut foarte multi ani al cui e pamantul, ale cui sunt mijloacele de productie, in ce conditii poti sau nu poti sa iei un credit sau sa te dezvolti.

Ce faci cu produsele?
Ce faci cu produsele, ca degeaba le faci tu privat daca tot statul vine dupa aia si zice “Degeaba te-a costat pe tine 20 de lei, ca eu iti dau 5. Daca nu vrei, stai cu ele acasa”. Asta nu e o modalitate prin care oamenii sa poata prospera. Eu nu cred ca, in momentul in care piata ar fi libera acolo si ar exista burse de achizitie, taranii nu ar prospera. Nu cred in lucrul asta.

Am facut o paranteza foarte mare. Ne intoarcem la alegerile locale. O sa aveti candidaturi in cateva orase.
Mai multe, nu chiar cateva. Orase mari si orase mai mici, si comune.

Cam cate?
E putin prematur sa raspund. Trebuie sa vedem toate organismele locale cum se pregatesc, ne-am stabilit niste termene. Pana la 1 martie vrem sa selectam, sa definitivam listele de candidati pentru consiliile locale si pentru primari, acolo unde vrem sa punem candidaturi de primari. Inca o luna si jumatate dupa aceea, pana la 1 martie-15 aprilie, sa-i pregatim, in functie de ce stiu si ce trebuie sa stie pentru posturile la care candideaza, si apoi sa incepem sa nepregatim pentru campanie.

Nu exista presiuni politice pe membrii URR si, cu atat mai mult, pe candidatii propusi?
Exista o presiune, dar lucrul asta l-am stiut si noi de la bun inceput, cred ca-l stie fiecare om care ni se alatura. Nu avem cum sa reusim fara sa infruntam obstacole. Exista o presiune, depinde de fiecare cum are curaj si pricepere sa-i faca fata.

Si pentru alegerile generale?
Intentionam sa avem un candidat la presedintie, intentionam sa participam la alegerile parlamentare.

Veti face o alianta?
La momentul asta, intentia noastra e sa fim pe liste separate. Mi-e greu sa dau un verdict, pentru ca, dupa cum observam, la momentul asta, inca nu e definitiva grila de start. Apar partide noi, apar personaje noi, mi-e greu sa spun cum va arata esichierul politic dupa locale. Odata ce vom fi trecut de locale si vom fi dat si noi un prim test, vor fi dat si celelalte partide testele de rigoare, ne asezam cu toti colegii din tara la un loc si discutam ce e cel mai bine. Noi am dori, ca prima optiune, sa mergem mai departe pe listele URR.

URR nu e o constructie a vreunei personalitati politice pentru a negocia mai bine cu alta personalitate politica

Sa ne uitam putin la aranjamentul politic la ora actuala. Observam ca apar niste persoane surpriza, se vehiculeaza tot felul de interpretari. In principal partidul de guvernamant, care doreste foarte mult sa castige puterea, are intentia de a franjura intr-o parte si intr-alta electoratul. Se avanseaza ipoteza ca doamna din America merge spre franjurarea dreptei, iar Becali spre franjurarea lui Vadim Tudor. Nu va ganditi ca, fara sa vreti poate, veti participa si dvs. la acest tip de franjurare a electoratului de dreapta? Daca nu intrati in Parlament, prin redistribuire, voturile pentru URR se duc la PSD.
Gandind pragmatic, cred ca ceea ce e de luat in calcul e faptul ca toate aceste constructii pe care le-ati mentionat sunt constructii cu iz personal. Si atunci pot fi subsumate acestui nefericit final al franjurarii electoratului de dreapta.

Noi am aparut si crestem nu din dorinta de a franjura un electorat, ci din dorinta de a coagula un electorat. Un electorat mai particular, care e foarte interesat de pragmatism si de lucruri implinite, indeplinite. Chestia asta nu e o constructie a vreunei personalitati politice, pentru a negocia mai bine cu o alta personalitate politica franjurarea sau nefranjurarea electoratului. Am plecat la drum in general cu oameni care n-au facut politica pana acum, viziunea noastra politica tine de alegerile astea, dar tine si de urmatoarele, noi nu suntem in postura in care sunt o parte din personajele de care povestiti, care, daca nu le iese pasenta in 2004, dispar de pe scena politica. Noi nu suntem acolo, nu am avut nici un parcurs, pana acum, care sa ne puna in fata unei astfel de dihotomii. Noi intram acum sa reprezentam niste oameni care cred in ceea ce credem noi si acelasi lucru o sa-l facem si peste 4 ani, si peste 8 ani. Electoratul nostru tanar si electoratul nostru activ nu se va coagula, pe masura ce timpul trece, catre structuri de genul Gigi Becali sau chiar si Lia Roberts, care sunt iepuri scosi din palarie peste noapte, cu pretentia de a rasturna Romania in 2-3 luni. Noi nu suntem pe acelasi calapod, noi avem un tip de constructie cu fundatii mult mai solide si mult mai adanci. Sigur ca pericolul acesta al pierderii votului exista. Pe de alta parte, nu stiu cum va simtiti dvs., dar dati-mi voie sa-mi exprim o parere personala, uitandu-ma retrospectiv, apropo de irosirea votului sau de pierderea votului: eu unul mi-am cam pierdut votul pana acum, de fiecare data. Ca l-am dat in '92 la PNL sau la Ratiu sau la Campeanu, ca l-am dat in '96 Conventiei, ca l-am dat in 2000 lui Iliescu ... cam peste tot unde am votat, l-am cam pierdut. Noi credem ca, odata cu URR-ul, incepem sa construim o varianta in care totusi sa nu ne mai pierdem votul, sa nu-l mai dam cuiva care sa faca lucruri care pe noi nu ne ajuta nicicum. E un risc aici, evident ca e un risc, dar daca noi nu facem nimic, o sa votam si acum aceleasi persoane, o sa votam si peste 4 ani aceleasi persoane si peste 8 ani, pe copiii sau nepotii lor. Asta nu-i o varianta. Pentru noi cel putin nu-i o varianta.

De ce ati simtit nevoia sa faceti recurs la niste personalitati bine cunoscute, ma refer la Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici?
Am simtit nevoia prezentei acestor personalitati pentru ca noi, care muncim in URR, nu suntem oameni foarte cunoscuti. Suntem persoane care avem realizari profesionale personale, dar nu cu vedere mediatica. Si atunci era important pentru noi - pentru noi personal, dar si pentru cei care se uita la noi - sa inteleaga ce fel de modele avem. In Romania exista o criza de modele.

Pentru parcursul nostru politic si pentru tipul de comportament pe care noi am vrea sa-l vedem in spatiul public romanesc, ei reprezinta niste modele. Sunt oameni care s-au implicat intotdeauna acolo unde au considerat de cuviinta, dar cu buna-credinta, sunt oameni care nu s-au dus nicaieri ca sa-si faca propriile interese, sa acumuleze ei averi sau putere sau lucruri cu avantaje personale. Sunt oameni care s-au dus din buna intentie si din buna-credinta. Ca n-a iesit tot timpul pasenta, ca n-au avut tot timpul puterea sa duca lucrurile acolo unde si-ar fi dorit, asta e partea a doua si ni se intampla fiecaruia dintre noi. Si eu, la randul meu, am sustinut, cum v-am mai spus, o data pe unii, o data pe altii, crezand ca asta e solutia. Ea n-a fost. Acum am incercat sa aducem aproape de noi - si continuam efortul asta - oameni care au demonstrat, ca si domnul Victor Rebengiuc, un parcurs public vertical. Sunt oameni care n-au facut compromisuri de dragul unor avantaje, al unor bani, contracte, posturi sau al unor functii. Sunt oameni care si-au exprimat parerea. Asta e important, e ceva ce lipseste din politica romaneasca, unde traseismul si schimbarea culorii si a patidelor se petrece fara masura.

O ultima intrebare. In contactele directe pe care le aveti este relevanta tema cu dosarele de Securitate, cu comunismul?
Din pacate, ma doare sa o spun, din ce in ce mai putin. Pentru oamenii cu care stam de vorba in teritoriu, problemele care ii ard, din multe puncte de vedere, sunt in alta parte. Problemele care ii dor sunt mai presante si fosta Securitate sau comunismul au mai putina legatura cu asta, cel putin la nivel de efecte. E posibil ca, la nivel de cauze, treaba cu dosarele de Securitate sa fie inca un subiect important. Multe din relele care se intampla se datoreaza faptului ca aceste dosare nu au fost scoase la timp. Adevarul nu s-a spus, sau mare parte a lui nu s-a expus public la timpul potrivit. Din pacate pentru noi toti, pe masura ce trece timpul, dezvelirea acestui adevar are din ce in ce mai putina greutate pentru omul obisnuit.

Cu alte cuvinte, discursul anticomunist nu mai este un discurs cu care sa mergi intr-o campanie electorala.
Nu cred ca mai este un discurs, cel putin nu unul de succes, pentru simplul motiv ca nu comunismul este acum ceea ce-i preocupa pe oameni. Ii preocupa viitorul, viitorul e catre Uniunea Europeana, problema e cum intram in Uniune, ce loc o sa avem acolo, ce atitudine or sa aiba ei fata de noi, si noi fata de ei. E pacat ca, in mare parte, negocierile astea, discutiile cu Uniunea Europeana se poarta de catre oameni care sunt, in mare parte, forte ale fostelor structuri de Securitate si comuniste. E un dezavantaj al tarii, pe care il resimtim fiecare, dar lucrul asta atat de mult a fost tapat, atat de mult s-a batut tam-tam pe el, incat au reusit - iarasi zic din pacate - sa-l aduca intr-un loc in care nu prea mai are consistenta. L-au franjurat, l-au facut praf. Ne place sau nu, acum oamenii au alte prioritati.

Interviu realizat de Rodica Palade