De același autor
De exemplu, IRES a făcut în luna iulie un studiu care arăta că prezența ar putea coborî spre 30%. Acum patru ani, prezența la nivel național a fost de 48,43%.
Acum patru ani, în București, prezența la urne a fost puțin peste 33%, una dintre cele mai scăzute la nivelul întregii țări, iar rezultatul a fost că Firea a câștigat cu mai puțin de 15%. La Timișoara, prezența a fost și mai scăzută, doar 28,3%, Nicolae Robu fiind ales de 41.530 de oameni din cei peste 250.000 de înscriși pe listele electorale. Mihai Chirica a ajuns primar la Iași, obținând în mod real tot în jur de 15% din voturi. Au fost localități care și-au ales primarii chiar și cu 7-8% din voturi. Un asemenea număr mic de voturi poate valida, conform legii, un mandat de primar, dar nu conferă și legitimitate democratică.
Prezența redusă avantajează partidele mari, cu rețele de organizații și resurse financiare, adică PSD și PNL. Grosul alegătorilor va fi format din nucleele tari ale celor două partide și din alegătorii captivi care pot fi mobilizați de organizațiile locale. Concret, acest lucru înseamnă locul întâi PSD și locul al doilea PNL, fără vreun efort major de a obține voturile electoratului și fără nici un alt merit în afara dimensiunii organizației. Un partid precum USR-PLUS, de exemplu, ar putea avea rezultate dezamăgitoare, pentru că îi lipsesc organizațiile locale și, acolo unde le are, îi lipsesc mijloacele de motivare a alegătorilor.
Dacă în orașele mari, forța organizației este diminuată, în sutele de orașe mici și în localități rurale, alegerile vor consta în validarea aleșilor aflați în funcție, care pot pot oferi recompense, adesea din fonduri publice, alegătorilor fideli. Primarul în funcție va mobiliza întotdeauna mai mulți alegători decât orice contracandidat, cu atât mai mult, cu cât nici nu va avea nevoie de prea mulți. Acesta este, de altfel, și motivul pentru care PSD, ca și PNL acum câțiva ani, a refuzat renunțarea la alegerile într-un singur tur de scrutin.
Motivele absenteismului sunt, ca de obicei, multe. Începând cu oferta submediocră, aceleași personaje se rotesc, an de an, de la un partid la altul, figurile noi fiind puține și insuficient mediatizate, până la programele, aceleași și ele, aproape indiferent de candidat, programe care s-au dovedit în timp vorbe goale, înșiruiri de promisiuni fără acoperire. Situația este aproape generalizată, iar excepțiile, precum Oradea, o rara avis. În plus, lipsesc dezbaterile consistente, confruntările între candidați, pe programe, soluții și idei, iar campania este, ca de obicei, una murdară, cu atacuri la persoană și propagandă mincinoasă.
Anul acesta se adaugă în plus frica de coronavirus, care îi va ține pe mulți în case. Nu este clar ce tip de electorat va fi cel mai reticent în a intra într-o secție de vot, cel mai în vârstă, adică al PSD, sau, din contră, cel mai tânăr, mai bine informat și care respectă regulile de prevenție și, mai ales, are o mică încredere în capacitatea autorităților de a gestiona bine securitatea sanitară a votului. Specialiștii spun că cel mai afectat va fi mediul urban, deci, teoretic, acolo unde se află electoratul PSD-USR PLUS. Pandemia de coronavirus este un factor care face dificilă orice predicție privind prezența. Mai ales că numărul cazurilor noi este în continuă ascensiune.
Dacă ne oprim numai la ultimii ani cu alegeri locale și generale din 2012 și 2016 se poate observa că prezența la vot a fost de fiecare dată mai mare la locale decât la generale chiar și cu peste zece procente. Dacă anul acesta prezența la locale s-ar situa în jurul a 35%, așa cum sugerează studiul IRES, atunci ar însemna ca la alegerile parlamentare din decembrie să avem o prezență de sub 30%, ceea ce ar reprezenta un mare eșec pentru guvern și o catastrofă democratică. La o prezență atât de scăzută, Parlamentul nu va reflecta voința electoratului, iar guvernul va fi lipsit de legitimitate pentru a guverna eficient. Acum patru ani, PSD a câștigat, de fapt, 45% în condițiile unei prezențe sub 40%. Când Dragnea a atacat Justiția, s-a trezit cu zeci de mii de oameni în stradă. Un guvern ales din 30% nu ar putea conduce țara în liniște. //
Bucureștiul a stat acasă în 2016
246.553 de voturi a obținut Gabriela Firea în 2016, ceea ce a reprezentat 42,97% din totalul de voturi exprimate, în condițiile în care în București erau înscriși pe liste aproape 1,8 milioane de alegători. Actualul primar general a fost ales de mai puțin de 14% dintre bucureșteni.
Prezența, în continuă scădere
În 2012, prezența la urne la locale a fost de 56,39% în vreme ce la generale abia dacă a atins 41,76%. În 2016, la locale au participat 48,43%, iar la parlamentare, 39,42%. Dacă aceste decalaje se mențin și în 2020, există riscul ca la alegerile generale să avem o prezență situată în jurul a 30%.
