De același autor
Cu aproximativ o lună și jumătate înaintea alegerilor din America, nimic nu este decis în competiția pentru funcția de președinte. Sondajele realizate în ultima perioadă o dau în mod constant pe candidata democrată Kamala Harris drept câștigătoare a votului popular, cu diferențe cuprinse între 5% și 1%. Un recent sondaj realizat de postul de televiziune NBC o situează pe Harris în frunte cu 49%, în vreme ce candidatul republican, Donald Trump este creditat cu 44%. Pe de altă parte, agregatorul de sondaje RealClearPolitics face o medie potrivit căreia diferența dintre cei doi scade la 2,2%, cu Harris în continuare în frunte, cu 48,4%, și Trump la 46,2%. Această diferență se află în marja de eroare, așa că este dificil de tras o concluzie din aceste date statistice, dar ce pare să se contureze este o victorie a lui Harris la votul popular.
Este o schimbare semnificativă față de campania președintelui în funcție, Joe Biden, pe care sondajele îl dădeau în urma lui Trump la votul popular. Acest lucru nu înseamnă însă că Harris va și câștiga în mod necesar alegerile prezidențiale. Trump nu a câștigat nici în 2016 votul popular, care a favorizat-o pe Hillary Clinton la o diferență de trei milioane de voturi, și nici în 2020. Soarta alegerilor se joacă în statele așa-numite „cheie”, state în care diferențele dintre candidați sunt foarte mici și care pot înclina fie în favoarea unuia, fie a celuilalt. Aici, lucrurile sunt dramatice. Dar să o luăm pe rând.
Kamala, în ascensiune
Înainte de a intra în cursă, când era doar vicepreședinte, Kamala Harris avea o rată de aprobare cu 32% opinie favorabilă și 50% defavorabilă. Această situație s-a schimbat după intrarea în cursa pentru prezidențiale, astfel că acum a trecut la cifre pozitive. Prin comparație, mai mulți americani – 53% – au o părere defavorabilă despre Trump decât cei care au o opinie favorabilă. Acest salt se datorează în mare parte vizibilității mai mari în mass-media a candidatei democrate și prezenței sale joviale și chiar entuziaste care a mobilizat sprijinul popular. Potrivit sondajului NBC, femeile care intenționează să voteze cu Harris sunt cu 21% mai multe decât cele care votează cu Trump, în vreme ce scorul bărbaților care votează cu Trump este cu 12% mai mare. Este o diferență uriașă între sexe care explică parțial de ce Kamala Harris este în ascensiune.
Problema avortului nu este nici ea străină de numărul mare de femei care au ales-o pe Kamala. După răsturnarea de către Curtea Supremă a deciziei Roe vs Wade, ceea ce înseamnă că dreptul la avort nu mai este protejat de Constituția SUA, ci rămâne la latitudinea statelor componente ale federației, o treime din state au introdus interdicții privind avorturile, iar altele au adoptat restricții mai mult sau mai puțin severe. Această situație este de natură să nemulțumească, în primul rând, femeile care trebuie să facă turism pentru avort în statele care încă permit procedura. În plus, ceea ce îngrijorează și mai mult este un zvon (întărit de Kamala Harris prin declarații) că Trump ar intenționa, dacă va fi ales, să introducă o interdicție federală a avortului. Trump a negat vehement, dar cine mai stă să asculte, atunci când opinia a fost deja formată.
Harris înregistrează o creștere a opiniei favorabile cu 26% în rândurile tinerilor sub 30 de ani, un segment de populație de sprijinul căruia Joe Biden nu s-a bucurat. Tineri care nici nu aveau de gând să voteze într-o confruntare Biden-Trump au găsit în Harris candidatul care poate vorbi (și) în numele lor, un câștig semnificativ pentru candidata democrată. Dat fiindcă nu este doar femeie, ci o femeie de culoare, numărul americanilor de culoare care o preferă a crescut cu 24%, iar cel al independenților, cu 20%. Dacă acest trend va continua în următoarele cinci săptămâni, Kamala Harris are șanse rezonabile să câștige alegerile prezidențiale, ceea ce părea improbabil în momentul lansării campaniei.
Dezbaterea
Kamala Harris a câștigat puncte în ochii alegătorilor și la dezbaterea care a avut loc pe 10 septembrie. 67 de milioane de telespectatori au văzut un Trump încrâncenat și ezitant în fața unei Kamala Harris jovială și sigură pe sine. La drept vorbind, multe dintre afirmațiile lui Harris despre Trump au fost false și, în general, răspunsurile ei au fost vagi și neconvingătoare, dar a impus prin atitudine. Atunci când Trump a acuzat-o că nu are niciun fel de propuneri de politici de guvernare, Harris a afirmat cu tărie că are un plan și acest lucru pare să fi liniștit pe toată lumea, deși nu a putut spune nimic despre ceea ce conține acest plan misterios. Mai multe s-ar putea să aflăm săptămâna aceasta, când Harris va prezenta un set de propuneri economice care ar trebui să sporească încrederea alegătorilor că este capabilă să gestioneze economia. Pe de altă parte, deși Trump a fost sfătuit să se rezume la politici în dezbaterea față în față, pentru că acestea sunt consistente și atrăgătoare pentru public, a luat în derâdere aceste sfaturi și a făcut ceea ce știe mai bine: a trecut la atac, cu sau fără motiv. Tocmai aceste atacuri, dintre care unele au fost nejustificate, au creat impresia unui candidat meschin și încrâncenat.
Dar nimic din toate acestea nu a mai contat în comparație cu marele glonț pe care Trump și l-a tras în picior, neprovocat de nimeni. Pe tot parcursul dezbaterii, Trump a revenit de câteva ori asupra chestiunii imigrației ilegale, o sursă majoră de îngrijorare pentru americani, sperând să înscrie puncte electorale. Din dorința de a dramatiza și mai mult o situație și așa dramatică, Donald Trump a preluat fără să verifice o afirmație a partenerului său de alegeri, candidatul republican la funcția de vicepreședinte, J.D. Vance, potrivit căruia imigranții haitieni din Springfield, Ohio, au mâncat animalele de companie ale locuitorilor, adică pisicile și câinii americanilor. Bineînțeles că această afirmație a fost atât de gogonată, încât toate instituțiile de presă serioase și-au trimis corespondenții în orășelul cu pricina unde au aflat, desigur, că nici vorbă de așa ceva, că haitienii sunt o comunitate foarte săracă, dar care nu mănâncă pisici și câini. După dezbatere, internetul s-a umplut de memeuri care luau în râs afirmațiile lui Trump&Vance și pe bună dreptate. După cum a declarat senatorul republican Marco Rubio mai târziu, problema creată de guvernul federal care a dispus ca mii de imigranți să fie alocați unor comunități de câteva mii de locuitori este destul de gravă, sugerând că nu era nevoie de povestea despre câini și pisici. Trump a pierdut dezbaterea, au conchis americanii, iar cota lui Harris a crescut, în consecință. Încurajată de prima experiență, campania Kamalei Harris a propus o a doua dezbatere, undeva după 20 octombrie, dar Trump a refuzat, pe motiv că este prea târziu. Riscul este ca impresia finală să fie lăsată de cei doi candidați la funcția de vicepreședinte, J.D. Vance și Tim Walz, care au programată propria dezbatere pe 1 octombrie. Or, Vance are o cotă de popularitate chiar mai mică decât Trump.
Statele-cheie
În America, cetățenii nu aleg, tehnic, direct președintele, ci un număr de electori în așa-numitul Colegiu Electoral, care votează în funcție de mandatul primit de la alegători pentru un candidat sau altul. Sunt 538 de electori în total, deci pentru o majoritate este nevoie de 270 de voturi. Cu excepția a două state, unde voturile se împart la nivel de district, în toate celelalte câștigătorul ia totul. Cu alte cuvinte, nu contează dacă diferența dintre candidați este de zece procente sau de zece voturi, cel care obține mai multe voturi câștigă toți electorii statului. În acest fel, este posibil ca un candidat precum Trump să piardă votul popular, dar să câștige alegerile prezidențiale, pentru că poate câștiga mai mulți electori.
În prezent, după cum arată sondajele comparate de RealClearPolitics, Kamala Harris are asigurați 225 de electori, în vreme ce Trump doar 219. Deci, 94 de voturi încă se joacă la nivelul așa-numitelor state-cheie. Or, în aceste state, situația este absolut dramatică. Agregatul de sondaje dă o diferență de 0,1% între Trump și Harris, ceea ce iese, practic, din capacitatea statisticii de a furniza informații relevante. În cele mai multe dintre aceste state, diferențele dintre cei doi se măsoară în interiorul unui singur procent. Cele mai mari diferențe sunt în jurul a 2%, adică în marja de eroare. În aceste ultime săptămâni, cei doi candidați își vor concentra campania asupra acestor state-cheie pentru a stoarce și ultimul vot care să ofere majoritatea în colegiu. Cine va reuși să convingă? După unii analiști, Harris mai are resurse să crească, în vreme ce Trump și-a epuizat rezervorul de alegători. Nici măcar cea de-a doua tentativă de asasinat asupra sa nu i-a crescut prea mult simpatia în rândul publicului, mai ales că o bună parte din mass-media mainstream a ales în cel mai bun caz să ignore incidentul sau, în cel mai rău caz, să dea vina pe Trump.
Trump nu contenește să o califice pe Harris drept „marxistă” și „comunistă”, ceea ce poate să nu fie departe de adevăr. Înclinația democrată spre reglementare excesivă pare mai accentuată la Kamala Harris, care nu este străină nici de ideologia woke. Dar, pe de altă parte, nici Barack Obama nu era foarte departe de o asemenea descriere. Obama a câștigat însă promițând „speranță” și „schimbare”, exact ceea ce promite și Kamala Harris acum. Și dacă istoria ne învață ceva este că „speranța” este mai tare decât orice acuzație de „marxism”.
