De același autor
Statele Unite se află în fața unei campanii electorale cum alta nu a mai existat și probabil nici nu va mai exista. Factorul care perturbă întreaga procedură a alegerilor se numește Donald Trump și, ca de fiecare dată când vine vorba de faptele acestuia, totul este „fără precedent”. Este „fără precedent” ca un fost președinte american să fie pus sub acuzare într-un proces penal la nivel de stat sau la nivel federal. Trump a ajuns la patru astfel de procese și la 91 de capete de acuzare. Este „fără precedent” ca un candidat care are de înfruntat un număr atât de mare de acuzații, care îi pot aduce ani grei de închisoare, să își continue campania electorală, ba chiar să conducă detașat în cursa pentru obținerea candidaturii republicane. E ca și cum electoratul republican, în majoritatea sa, devine mai trumpist cu fiecare dintre acuzațiile aduse idolului lor. Bineînțeles, Trump a caracterizat procesele în care este învinuit drept „o vânătoare de vrăjitoare politică” la care participă o cabală de „judecători și procurori de extrema stângă care urmăresc să-l distrugă personal” și să-l împiedice să câștige încă o dată Casa Albă, o teorie care a prins atât de bine printre susținătorii săi, încât aceștia l-au propulsat la mare distanță de contracandidații săi în alegerile interne din cadrul Partidului Republican. Potrivit website-ului FiveThirtyEight, la 2 septembrie, conducea în cursa internă cu 51,4% din intenția de vot, la mare distanță de următorul clasat, guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, cu 14,5%. La nivel național, Trump nu stă la fel de bine. Potrivit aceleiași surse, la 31 august, 56,6% dintre americani aveau o părere nefavorabilă despre Trump, în vreme ce numai 39,7% aveau o părere favorabilă.
Trump primește însă o mână zdravănă de ajutor de la contracandidatul său, actualul președinte Joe Biden, ale cărui performanțe în fruntea țării sunt dezaprobate de 54,6% dintre americani. Toate acestea se exprimă în intenții de vot foarte strânse. Astfel, potrivit unei medii a sondajelor realizate de Realclearpolitics, la nivel național, Biden conduce cu 0,7% (44,7% față de 44%), ceea ce nu ne spune absolut nimic despre rezultatul acestor alegeri, dar ne spune ceva despre forța electorală redutabilă pe care o are Trump. De fapt, dacă ar exista vreo conspirație împotriva sa, atunci ar fi cea mai proastă conspirație din istorie pentru că, cu cât Trump pare mai persecutat, cu atât șansele ca electoratul său să se mobilizeze și să-l poarte spre Casa Albă cresc.
Dacă acest tren se menține, singura problemă cu care se confruntă candidatul Trump ar fi datele la care sunt programate procesele anul viitor, care, de multe ori, interferează cu datele importante ale calendarului electoral. De exemplu, procesul federal intentat lui Trump de guvern în care este acuzat de tentativa de a răsturna rezultatul alegerilor din 2020 începe pe 4 martie, cu o zi înainte de celebra Super Tuesday, ziua în care cele mai multe state votează în alegerile primare și care este, așadar, crucială pentru stabilirea viitorului candidat republican la președinție. Trump și suporterii lui au calificat deja aceste procese și datele la care acestea sunt programate drept „interferență în alegeri” din partea autorităților care încearcă să îl împiedice să câștige pentru că, în loc să-l lase să se ocupe de campanie, îl târăsc prin tribunale. Dar întrebarea este dacă, în afară de suprapunerea neconvenabilă a calendarelor, aceste procese vor avea un impact mai profund asupra electoratului.
Procesele și consecințele lor
Cel mai mare impact mediatic îl va avea, probabil, procesul pe care statul Georgia i l-a intentat lui Trump și unui număr de 18 co-conspiratori, printre care se numără fostul primar al New York-ului și fost avocat personal al lui Trump, Rudy Giuliani, și alte nume grele. Motivul simplu este că acest proces, ultimul intentat în ordine cronologică, va putea fi transmis live la televizor. Trump și echipa lui, printre care se numără avocați, dar și un fost șef al cancelariei Casei Albe, trebuie să înfrunte 13 capete de acuzare. Baza acestui proces o formează celebra convorbire de pe 2 ianuarie 2021 în care Trump îi cere secretarului de stat al Georgiei, Brad Raffensperger, „să-i facă rost de fix 11.780 de voturi cu unul mai mult decât diferența care era înregistrată oficial în favoarea lui Biden, pentru că „s-au comis numeroase fraude în Georgia”. Secretarul de stat, care are drept atribuții supravegherea alegerilor și este președintele comisiei electorale a statului, i-a răspuns că nu are nicio dovadă despre fraude și că nu are de unde scoate voturile pe care încă președintele Trump le cerea.
În afară de această convorbire care pare să-l incrimineze direct pe Trump, au existat tentative din partea echipei lui Trump (de aici numărul mare de co-conspiratori) de a cere un grup de „electori alternativi” pentru Colegiul Electoral care să voteze pentru Trump în locul câștigătorului real, Biden. Colegiul electoral este organismul în care fiecare stat trimite un număr anume de electori care să voteze pentru candidatul care a câștigat statul. În urma acestui vot sunt aleși în mod oficial președinții și vicepreședinții Statelor Unite.
Cea mai mare pedeapsă maximă în acest caz este de 20 de ani, care probabil nu va fi pronunțată. Procesul din Georgia mai are o particularitate. Dacă în cele două procese federale – privind răsturnarea rezultatului alegerilor și ascunderea documentelor secrete la reședința lui Trump de la Mar a Lago – s-ar putea renunța la acuzații dacă Trump este ales președinte, nu același lucru se poate întâmpla în Georgia, unde, fiind un proces la nivel de stat, el poate continua și dacă Trump se instalează din nou la Casa Albă. În acest caz, președintele nu ar avea altă soluție decât să se grațieze pe sine însuși, o posibilitate care a fost deja evocată și care, la nivelul lui Trump de înțelegere a legii și a Constituției, ar fi de domeniul firescului.
Al doilea proces de mare importanță este procesul federal din Washington D.C. pentru tentativa de a întoarce rezultatele reale ale alegerilor și de a se proclama învingător. După cum au observat mai mulți comentatori, acest caz este definitoriu pentru ceea ce va putea face de acum înainte un politician american pentru a întoarce o înfrângere. Dacă Trump va fi achitat, atunci se deschide calea ca și alții să recurgă la aceleași demersuri pentru a se menține la putere, ceea ce ar reprezenta o amenințare serioasă la adresa democrației americane.
În acest caz, Trump înfruntă patru capete de acuzare, printre care: conspirație pentru fraudarea Statelor Unite, inclusiv prin complotul de a răsturna rezultatele alegerilor din 2020, conspirația pentru a împiedica desfășurarea procedurilor oficiale, care include tentativa de a bloca certificarea rezultatelor alegerilor, conspirație împotriva drepturilor cetățenești, care include planul de a deposeda unii cetățeni de dreptul constituțional de a alege.
După cum se vede, procesul are mare greutate și implicații serioase, dar el depinde în esență de capacitatea procurorului federal special Jack Smith de a dovedi intenția lui Trump de a frauda alegerile. Dacă procurorul reușește să dovedească faptul că Trump a întreprins cu bună știință demersurile care au dus la revolta de pe 6 ianuarie, când a ținut trează ideea că vicepreședintele Mike Pence poate invalida o serie de voturi electorale sub pretextul fraudei și că îl poate proclama președinte reales, atunci ar putea fi demonstrată nu numai tentativa de lovitură de stat, ci și impostura personajului.
Asupra celorlalte două procese ne-am mai aplecat aici. Primul, în care Trump este acuzat în New York că ar fi trecut în acte 130.000 de dolari destinați unei vedete porno sub titlul de „cheltuieli legale” este o pată de culoare și mai degrabă o neplăcere temporară pentru că seamănă prea mult a tentativă din partea procurorului de a aspira la glorie.
În schimb, cazul documentelor clasificate ascunse prin baie și prin dormitor este cel mai solid caz din cele patru sub aspectul probelor. Este un fapt clar că Trump a sustras documente secrete în loc să le predea Arhivei Naționale, este un fapt la fel de clar că le-a depozitat într-un spațiu impropriu în propria-i reședință și este din nou un fapt că a refuzat să le predea autorităților federale, în special FBI, care le-au cerut în numeroase rânduri. Acest caz scoate în mod clar la lumină (in)capacitatea lui Trump de a înțelege conceptul de securitate națională.
Biden, prins cu minciuna
Dacă Trump are probleme legale serioase, încep să se adune norii și asupra președintelui democrat. Investigația Camerei Reprezentanților, adică a republicanilor care au o majoritate strânsă, privind posibile fapte de corupție ale fiului președintelui, Hunter Biden, a scos la lumină o serie de e-mail-uri trimise de Joe sub pseudonim pentru a sprijini companiile la care Hunter era asociat. Această practică surprinzător de frecventă a documentelor sub pseudonim a fost folosită de Joe încă de când era vicepreședinte în mandatul Barack Obama. Acum depinde de fostul președinte dacă ridică vălul asupra mai multor documente care îl privesc pe Biden și pe fiul acestuia sau acoperă totul pentru a nu-i distruge șansele în alegeri. Cert este că descoperirea acestor documente dovedește că Joe a știut tot timpul ce face Hunter, în pofida faptului că a negat cu vehemență în trecut. Ceea ce înseamnă că, în cel mai bun caz, Joe Biden a mințit, iar în cel mai rău, este vorba de o practică scandaloasă de trafic de influență.
Cât despre soarta lui Hunter, aceasta rămâne incertă. La mijlocul lunii august, acesta a ajuns la o înțelegere cu procurorii federali să pledeze „vinovat” la două capete de acuzare privind evaziunea fiscală și în schimb să nu fie acuzat că a posedat o armă de foc în timp ce era consumator de cocaină crack și să primească imunitate pentru orice alte eventuale acuzații pe care i le-ar aduce investigația guvernamentală. Din păcate pentru el, judecătorul cauzei a respins această înțelegere citând chestiuni legale și constituționale. Ceea ce înseamnă că Hunter Biden va fi acuzat într-un proces federal cu tot ceea ce înseamnă acest lucru pentru campania de realegere a tatălui său. //
