Americanii împiedică Ucraina să câștige pacea

Recent, pe 2 octombrie, ucrainenii au mai pierdut un oraș în Donețk, Vuhledar, ceea ce nu întărește moralul unor trupe obosite și suprasolicitate. Potrivit unui comunicat al comandamentului forțelor de apărare ucrainene retragerea a fost forțată de înaintarea pe flancuri a rușilor, ceea ce ar fi ridicat riscul ca trupele să fie încercuite. Nici acum nu este clar dacă au scăpat cu totul de acest pericol, dar căderea acestui micuț orășel minier ne oferă câteva informații despre starea reală a situației de pe frontul din estul Ucrainei.

Este clar că tacticile rusești funcționează. Atacurile sunt combinate - cu rachete, cu bombe glisante, tiruri de artilerie și asalturi de infanterie. În ceea ce le privește pe acestea din urmă, rușii suferă de obicei pierderi mari de vieți omenești, dar pur și simplu nu le pasă. Ceea ce le lipsește ca strategie compensează prin numărul mare de soldați pe care îi pot trimite pe front și prin cantitatea mare de muniție pe care o folosesc împotriva ucrainenilor. În fața acestui asalt necontenit, ucrainenii, puțini la număr, cu muniția pe sponci și cu echipament sărac, nu au alternativă la retragere. Și, de la începutul acestui an, ucrainenii se tot retrag. Vuhledar se află la intersecția dintre frontul de est și cel de sud, iar capturarea lui face ca o eventuală contraofensivă să fie extrem de dificilă, dar nu este un punct de foarte mare importanță strategică. În schimb, face mai facilă posibilitatea de a cuceri șoseaua către Pokrovsk, un centru logistic și nod de transport feroviar esențial pentru efortul de război ucrainean în Donbass. Fără Pokrovsk, forțele ucrainene nu vor mai putea primi provizii și muniție și vor fi nevoite să se retragă și mai mult, iar forțele ruse pot să spargă rezistența și să înainteze spre centrul Ucrainei.

Vizita în America

Pe acest fond al retragerii constante din fața tăvălugului rusesc, președintele Volodimir Zelenski a plecat în America pentru a le prezenta liderilor americani un așa-numit „plan pentru victorie”. El și-a expus planul atât în fața președintelui, Joe Biden, cât și în fața celor doi candidați la președinție, democrat și republican, Kamala Harris și Donald Trump, care s-a angajat public să oprească definitiv ajutorul american pentru Ucraina. Dacă va fi ales, a declarat el, „vom putea să gândim o soluție care să mulțumească pe toată lumea”. Dar Trump spune multe și nu întotdeauna se ține de cuvânt. Ce știm însă de la candidatul republican la funcția de vicepreședinte, J.D. Vance, este că o eventuală administrație Trump va veni cu o soluție de pace care va presupune cedarea de teritorii ucrainene rușilor și stabilirea demarcațiilor pe liniile pe care se află frontul, adică o partiție de facto a teritoriului ucrainean. În schimb, Kamala Harris a anunțat că în calitate de președinte va continua să sprijine Ucraina până când aceasta va ieși victorioasă, dar nu a precizat ce anume înțelege prin „victorie”.

Pacea după Zelenski

Neobișnuit este faptul că nici Zelenski nu mai exclude explicit această posibilitate. La începutul războiului, acum aproape trei ani, Ucraina a formulat trei precondiții pentru începerea negocierilor de pace: retragerea rușilor din toate teritoriile ocupate (inclusiv Crimeea), acordarea de către Rusia de reparații pentru distrugerile provocate de război și predarea comandanților ruși pentru a fi trimiși în judecată pentru crime de război și crime împotriva umanității. În ultima vreme, nimeni, nici în Ucraina, nici în Occident, nu mai vorbește despre ultimele două condiții decât ca despre ceva irealizabil, iar în ceea ce o privește pe prima, o mare parte a statelor occidentale, dar și o parte a populației ucrainene au ajuns la concluzia că o anumită cedare de teritorii este inevitabilă.

Ideea centrală a lui Zelenski este că rușii nu se vor așeza de bunăvoie la masa de negociere și că trebuie forțați să o facă. Zelenski a reiterat această necesitate și în discursul ținut în fața Adunării Generale a ONU, când a cerut statelor membre să se unească împotriva încălcării de către Rusia a normelor internaționale și pentru a forța Rusia să negocieze.

Pentru a realiza această acțiune de forță, Rusia ar trebui convinsă că eventualele beneficii ale continuării războiului sunt mult mai mici decât costurile acesteia. Dar, dacă informațiile potrivit cărora Rusia ar fi pierdut deja 650.000 de soldați sunt adevărate, atunci toleranța lui Putin la costurile războiului este destul de mare. Zelenski crede că majorarea cantităților de arme și muniții trimise de Occident Ucrainei poate spori numărul de pierderi umane ale rușilor, dar, mai ales, crede că ar trebui să i se permită Ucrainei să folosească rachetele de croazieră americane, dar și pe cele britanice sau franceze pentru lovituri adânc în interiorul Rusiei. Înarmarea Ucrainei cu sisteme avansate și cu rachete cu rază lungă ar putea provoca daune mari Rusiei, care, în principiu, l-ar forța pe Putin să negocieze.

Planul pentru „victorie”

Pe lângă înarmare, Ucraina dorește un angajament clar, luat înaintea începerii oricăror negocieri, că va primi invitația de aderare la NATO, după încheierea războiului. Deocamdată, Statele Unite, Germania, Turcia, Ungaria și Slovacia se opun aderării Ucrainei la NATO și pot, fiecare dintre ele, să se folosească de dreptul la veto. Și oricum, chiar dacă celelalte state pot fi presate să accepte, dacă America nu te vrea în NATO, atunci nu intri. Surse occidentale au declarat că ar prefera ca, după partiție, ceea ce mai rămâne din Ucraina să se concentreze asupra reconstrucției și procesului de aderare la Uniunea Europeană și, în schimb, să semneze un soi de tratat de neutralitate care să liniștească pretinsele temeri ale Rusiei. Această soluție vine clar împotriva planului lui Zelenski, care ar dori ca, în perioada de preaderare la NATO, Ucraina să primească garanții de securitate colective din partea Occidentului, care să fie mai puternice decât acordurile bilaterale de securitate semnate de Ucraina cu state membre ale Alianței. Zelenski mai are în vedere folosirea activelor înghețate ale Rusiei pentru a finanța apărarea Ucrainei împotriva agresiunii, finalizarea deciziei politice în acest sens și convenirea unui mecanism de implementare. Pe de altă parte, președintele ucrainean și-ar dori un summit mondial pentru pace în noiembrie anul acesta, care să urmeze celui din luna iunie din Elveția, dar la care, de data aceasta, să participe și Rusia.

Planul este mai larg și conține și prevederi secrete care nu vor fi făcute publice, cel puțin deocamdată. După prezentarea lui în America, Zelenski urmează să facă același lucru sâmbăta aceasta în cadrul reuniunii grupului de contact pentru apărarea Ucrainei, care de data aceasta va avea loc la nivel de șefi de stat sau de guvern, la baza americană de la Ramstein, în Germania.

Frica de Rusia

La Washington, planul lui Zelenski a fost primit cu răceală și a fost calificat ca fiind „mai mult sau mai puțin aceleași veșnice cereri” și obsesii. Dar dacă Zelenski are măcar o idee - să atace trupe, centre logistice, aeroporturi, fabrici, rafinării și depozite de armament și muniție pe teritoriul rus -, americanii nu au niciuna atunci când îi refuză acestuia să folosească armamentul american sau care are componente americane altundeva decât pe teritoriul ucrainean.

Când vine vorba de a explica pe ce se întemeiază această opoziție, singurul răspuns cu sens este că lui Joe Biden îi e frică de Putin, mai exact, îi e teamă că dictatorul rus va escalada conflictul, ceea ce ar putea declanșa cel de-al treilea război mondial. Putin însuși pare să fie conștient de frica administrației americane și a plusat declarând că dacă Statele Unite vor permite ucrainenilor să folosească rachetele împotriva Rusiei, atunci Moscova va considera în mod oficial că Rusia se află în război cu NATO. Totodată, a anunțat că va revizui doctrina nucleară a Rusiei pentru a răspunde acestor amenințări. Dintr-un motiv sau altul, americanii nu au îndrăznit să dea cu sec la cacealmaua lui Putin și l-au trimis pe Zelenski la plimbare. Președintele ucrainean speră să răstoarne această reticență la Ramstein, unde vor participa și liderii britanic și francez, care sunt în favoarea folosirii rachetelor pe care le-au furnizat Ucrainei pentru lovituri pe teritoriul rus. Problema este că sistemele de ghidaj ale rachetelor britanice și franceze sunt americane și se bazează pe comunicarea cu sateliții americani, și, deci, dacă Statele Unite se opun, atunci Londra și Parisul nu pot face nimic.

Și mai supărător este faptul că Statele Unite nu au cu adevărat un plan pentru încheierea războiului. Fără a le permite ucrainenilor să riposteze în forță și furnizându-le armament cât să supraviețuiască nu este o strategie, este o modalitate de a prelungi războiul de uzură la nesfârșit. Ca cel mai mare furnizor de sprijin militar și financiar pentru Ucraina și ca singurul stat care își poate asuma o astfel de strategie, Statele Unite sunt obligate să caute să pună capăt acestui carnagiu în care au murit sute de mii de oameni, iar o mare parte a Ucrainei a fost distrusă.