Autorii dezastrului PSD-PNL-UDMR: Iohannis și Cîțu

Toate promisiunile și toate angajamentele luate înainte de alegeri au fost încălcate, iar rezultatul este unul dintre cele mai proaste și potențial corupte guvernări. Un dezastru național.

Cristian Campeanu 23.11.2021

De același autor

Guvernul reieșit din criza care a durat aproape trei luni este dominat de PSD cu zece poziții ministeriale, urmat de PNL cu opt și UDMR cu trei. Prim-ministru pentru prima parte a „rotativei” va fi Nicolae Ciucă, mai mult un apropiat al președintelui Klaus Iohannis decât membru influent al PNL. Pentru comparație, guvernul de dinainte de criză era dominat de PNL: șapte miniștri plus prim-ministrul Florin Cîțu, urmat de USR și UDMR. În trei luni, PNL a ajuns din vioara întâi a unei guvernări împreună cu USR junior partner într-un cabinet în care prim-ministrul va juca mai degrabă un rol secundar decât unul de protagonist. Actorii principali vor fi miniștrii PSD cu portofolii grele, precum cele de la Muncă, Transporturi, Finanțe sau Economie. Iar pretenția inițială a PNL, de a continua numai cu Florin Cîțu premier, a fost abandonată. Simplu spus, PNL a pierdut pe toată linia, iar compromisul cu PSD, în pofida multiplelor asigurări că nu se va produce, este un compromis care compromite atât PNL, cât și pe președintele Iohannis.

O analiză a actualului cabinet, umflat în mod complet nenecesar la 21 de ministere doar pentru a satisfice dorința de putere a clientelei politice a PSD și a PNL, ne arată o combinație nesănătoasă de corupție, incompetență și propagandă cu Florin Roman și Gabriela Firea în fruntea țării, un guvern de pradă, construit pentru împărțirea resurselor, nu pentru reforme, care se amână pentru cel puțin trei ani. Toate promisiunile și toate angajamentele luate înainte de alegeri au fost încălcate, iar rezultatul este unul dintre cele mai proaste și potențial corupte guvernări. Un dezastru național.

Cum s-a ajuns aici? Printr-o serie de decizii proaste luate în lanț de protagoniștii acestei crize. PSD a rămas în plan secund pentru a se concentra asupra negocierilor din umbra guvernării, iar USR a comis greșeala, care, de altfel, s-a soldat cu un eșec, de a iniția o moțiune de cenzură împreună cu AUR, dar în rest, rolul acestor partide a fost minor. Responsabilii declanșării, evoluției și presupusei încheieri a crizei politice au fost Florin Cîțu și Klaus Iohannis.

Florin Cîțu, micul satrap

În cele opt luni de guvernare, Cîțu s-a dovedit un prim-ministru abraziv, incapabil de leadership și foarte puțin dispus să medieze și să negocieze un traseu sigur prin apele deloc calme ale unei coaliții cu personalități puternice. În scurtul său mandat, Cîțu a demis trei miniștri, dintre care doi aparțineau partenerilor de la USR. Vlad Voiculescu nu a fost un ministru confortabil, dar declarațiile sale privind numărul morților de Covid-19 din 2020 erau motiv de anchetă, nu de demitere. Cu toate acestea, Cîțu nu a stat pe gânduri și a recurs la un act de forță, în pofida faptului că nu era premierul unui guvern monocolor, ierarhizat, ci al unui guvern de coaliție negociat.

Acest comportament autoritar, de mic satrap, cum l-a caracterizat fostul său șef de la ING, a devenit inacceptabil în momentul demiterii lui Stelian Ion din funcția de ministru al justiției. Motivul demiterii lui Ion l-a reprezentat refuzul acestuia de a aviza proiectul PNDL3, numit pretențios „Anghel Saligny”, în valoare de 50 de miliarde de lei, în forma propusă de Cîțu. De subliniat că USR nu s-a opus din principiu PNDL3, ci a venit cu propriile propuneri de transparentizare și monitorizare a cheltuirii banilor, respinse brutal de Cîțu. USR a cerut demisia lui Cîțu, moment în care s-a declanșat pandemonionul. Tensiunile dintre PNL și USR au escaladat până la conflict deschis și manifestări de ură, deși era evident că retragerea prim-ministrului pentru a salva coaliția era cea mai rezonabilă cale de urmat. Faptul că peneliștii din jurul premierului au strâns rândurile și au adoptat o poziție intransigentă – Cîțu și numai Cîțu! – nu s-a datorat unor rațiuni care să țină de (buna) guvernare, ci exclusiv unor motivații de politică internă a PNL, unde Cîțu, în calitate de candidat la președinția partidului la congres, trebuia să rămână cu orice preț în funcție pentru a fi ales. Dar nici după ce s-a ales (pe o platformă anti-PSD), Cîțu nu a găsit resursele să facă pasul în spate.

Negocierile cu USR nu au dus nicăieri și abia după ce președintele a venit cu „soluția” Ciucă, Cîțu a părut că s-a consolat cu ideea de a nu mai fi prim-ministru. Dar chiar și așa, nu a renunțat la intenția de a face într-un fel sau altul parte din noua formulă. PNL a venit cu una dintre cele mai proaste idei pe care le-a putut pune pe piață și a insistat asupra unei guvernări monocolore minoritare, o propunere care nu putea, în mod obiectiv, să adune votul unei majorități parlamentare.

Sub conducerea lui Cîțu, PNL și-a tăiat toate punțile de colaborare cu USR (coaliția firească conform cu rezultatul alegerilor), și-a anulat oficial șansa de a forma un guvern minoritar și a alunecat în mod nenatural spre alianța cu PSD. Chiar și în această condiție jalnică, PNL a coborât și mai jos, asumându-și în mod nenecesar rolul de responsabil pentru constituirea unei majorități, ceea ce l-a lăsat fără forță de negociere în relația cu PSD, partid care a profitat din plin de slăbiciunea PNL.

Iohannis, manipulatorul

Degradarea treptată a poziției PNL de la una puternică, de principal partid de guvernământ în raport cu USR, la aceea de partener secund, mai slab, în raport cu PSD, este opera unui singur om: Klaus Iohannis. Dacă Iohannis a avut sau nu un rol în demiterea lui Stelian Ion este neclar. Acesta din urmă pare convins că președintele este autorul demiterii, pentru că nu ar fi fost de acord cu rolul pe care i l-a rezervat fostul ministru al justiției în numirea procurorilor. Altfel spus, Iohannis ar fi vrut să numească el procurorii DIICOT și DNA, în vreme ce Stelian Ion ar fi dorit să se folosească de legile modificate de PSD și Curtea Constituțională și să îi lase președintelui un rol de spectator angajat. Este o chestiune delicată, pentru că nici Stelian Ion nu este Monica Macovei să propună, obiectiv și neinteresat, procurori integri și eficienți, nici Iohannis nu este în mod clar, după cum a dovedit-o, un garant al independenței procurorilor, ci mai degrabă al jocurilor subterane din justiție.

Președintele nu s-a pronunțat public în această privință, lăsând liber la speculații, dar s-a pronunțat apăsat împotriva refacerii coaliției cu USR, pe care a acuzat-o că este responsabilă de declanșarea crizei. Formula inedită „crizatorii” folosită la adresa liderilor USR este invenția lui Iohannis și este limpede că dacă PNL ar fi decis refacerea coaliției fără Cîțu, s-ar fi lovit de neplăcerea suveranului. Pentru că Iohannis pare să-și fi asumat un rol monarhic pe care nu i l-a acordat nimeni.

Toți pașii făcuți, de la nominalizarea lui Dacian Cioloș, la aceea a lui Ciucă, la „flexibilizarea” mandatului penelist în sensul deschiderii negocierilor cu PSD, au avut un singur scop: eliminarea USR din joc și realizarea coaliției cu PSD, partid în opoziție cu ajutorul căruia s-a ales președinte. Iohannis a manipulat PNL la congres să îl aleagă pe Cîțu în funcția de președinte al partidului și a manipulat dorința de mărire și mania grandorii ale acestuia pentru a-și face propriul joc al cărui scop pare să fi fost din capul locului „guvernul stabil” PSD-PNL-UDMR.

De altfel, chiar înainte de consultările în bloc cu reprezentanții partidelor din coaliție, președintele și-a exprimat nedisimulat satisfacția pentru deznodământul acestei crize. Iohannis speră să aibă stabilitate guvernamentală și „liniște” în următorii trei ani până la sfârșitul mandatului. Scăpat, cel puțin pentru moment, de grija suspendării și, eventual, demiterii prin referendum, președintele a dat viitorul țării la schimb pentru propria agendă și propriul confort. După Emil Constantinescu, este președintele care a dezamăgit.

Mulți se așteaptă la un dezmăț al cheltuirii și prăduirii banului public, acum că avem o coaliție largă, iar opoziția a fost redusă la USR. Consensul asupra corupției poate fi un liant puternic care să țină legată această alianță de trei partide. //

Boicot

17 dintre liderii de organizații PNL au boicotat lunea trecută votul din Biroul Permanent al PNL, iar votul asupra listei de miniștri a fost unul strâns. În PNL se conturează mai multe tabere, pe măsură ce contestarea lui Florin Cîțu devine tot mai puternică. După demisia lui Ludovic Orban din partid, pericolul unei sciziuni crește.

Premier de paie

Dacă Florin Cîțu pare să fi stat deoparte în negocierile cu PSD, acestea au fost conduse de Nicolae Ciucă. Generalul a reușit să cedeze pe toate fronturile în fața PSD, căruia i-au revenit ministerele cu cele mai importante bugete. Condus de la Cotroceni și condiționat de PSD, Nicolae Ciucă pare un premier de paie, fără putere reală.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22