De același autor
Prim-ministrul PSD cu care ne-a binecuvântat coaliția PSD-PNL este un om care detestă economia de piață liberă. El vrea „patriotism economic”, care nu înseamnă ce cred cei mai mulți oameni de bună-credință, ci asumarea unui rol crescut al statului în economie pentru promovarea unor „obiective naționale” care sunt fixate de politicieni. Vrea să „combată specula” (apropo, și Stalin a vrut să combată specula și a umplut gulagurile cu mici antreprenori) prin măsuri de distorsionare abuzivă a pieței cum este ordonanța de reducere a adaosului comercial și, în general, vrea să „pedepsească” companiile private cu taxe și impozite și să susțină companiile de stat cu ajutoare de stat.
Ciolacu este enervat la culme de povestea asta cu deficitul bugetar, care se tot mărește pe zi ce trece și a ajuns la 55 de miliarde, și pentru care acum trebuie să caute soluții de ajustare, în loc să cheltuiască bani pentru propășirea electorală a partidului. Chestiunea este însă serioasă și urgentă pentru că ținta de deficit propusă prin proiectul de buget din acest an, de 4,4% din PIB, este, de-acum, istorie și se îndreaptă, dacă lucrurile rămân neschimbate, spre un 7% la sfârșitul anului. Or, România, care a înregistrat constant deficite mari (de peste 3%) chiar și pe vremea unei creșteri economice de aproximativ 5%, este singura țară din UE care se află în procedura de deficit excesiv. Dacă acesta va continua să rămână mare, atunci următorul pas va fi pierderea fondurilor europene, cu consecințe extrem de grave pentru credibilitatea economiei românești.
Una dintre soluțiile evidente de reducere a deficitului este reducerea cheltuielilor bugetare. Dar există o mulțime de economiști care susură în urechile politicienilor că reducerea este imposibilă pentru că deja cheltuielile sunt la un nivel minim – dovadă stând, de exemplu, nemulțumirile angajaților din învățământ și sănătate care arată cât de prost sunt finanțate domeniile respective – și nu mai pot fi reduse fără a produce tulburări sociale. Cheltuielile cu bunurile și serviciile ar fi și ele minimale și, prin urmare, nu e mare lucru de tăiat pentru a reduce deficitul.
Singura soluție, în mintea acestor economiști cu mare trecere, se pare, la guvern și la premier este creșterea taxelor și impozitelor pentru a spori veniturile la buget. În ceea ce privește îmbunătățirea colectării de taxe și impozite, Ciolacu știe perfect de bine că forțarea demisiei fostului șef ANAF a fost doar o manevră de imagine prin care și-a salvat ineptul ministru de finanțe Câciu, care a proiectat un buget cu supraestimarea veniturilor și subestimarea cheltuielilor. Dacă de la Fisc nu este mare lucru de așteptat, colectarea fiind în marja anilor trecuți, rezultă că majorarea taxelor și impozitelor și introducerea unora noi rămâne singura măsură pentru a nu reduce cheltuielile și pentru a majora veniturile.
Toată această linie de gândire este antiliberală și antipiață, iar pe termen mediu este profund dăunătoare economiei și societății pentru că rezultă că un stat care este prin definiție ineficient va cheltui tot mai mult, în vreme ce investitorul privat, cu resursele sale de inovație și antreprenoriat va fi tot mai încorsetat de o politică fiscală neprietenoasă.
Pentru a îndulci pastila, guvernul Ciolacu adoptă săptămâna aceasta o ordonanță de urgență care introduce așa-zise măsuri de reducere a cheltuielilor. Printre acestea se numără desființarea a 200.000 de posturi vacante, înghețarea angajărilor la stat și comasarea unor instituții care îndeplinesc aproximativ aceleași roluri. Or, cu excepția acesteia din urmă, care poate aduce ceva economii la buget, celelalte reprezintă practic stoparea creșterilor de cheltuieli și în niciun caz reducerea lor.
În esență, este vorba de o mare cacealma guvernamentală pentru care vinovat este însuși Ciolacu. Înghețarea este înghețare, nu reducere, iar în ceea ce privește cele 200.000 de posturi, dacă acestea sunt vacante, atunci ele nu sunt finanțate de la buget și, prin urmare, actualul aparat hiper-stufos al administrației rămâne neatins. Una peste alta, praf în ochii celor care cer statului să facă sacrificii. O propunere serioasă cum este cea a economistului-șef al BNR, Valentin Lazea, privind reducerea săptămânii de lucru la stat la patru zile, ceea ce ar ajusta salariile cu 20%, este anatemă pentru Ciolacu & Comp. care se feresc ca dracul de tămâie de orice sugestie de „austeritate”.
Această ordonanță va fi urmată în cel mult două săptămâni de o a doua, care-ar putea să conțină măsurile de majorare a taxelor și impozitelor. Astfel vor fi anulate facilitățile din IT, iar angajații din construcții și agricultură ar urma să plătească taxele de sănătate. În principiu, aceste facilități ar trebui probabil desființate cu totul, dar se ridică bunăoară întrebarea dacă nu cumva, de exemplu, sectorul IT nu aduce deja acum mai mulți bani la buget decât ar aduce prin impozitare și dacă nu cumva ce se câștigă este cu mult mai puțin decât ceea ce se pierde. Microîntreprinderile ar urma să fie impozitate cu 1% din cifra de afaceri dacă aceasta nu depășește 300.000 de euro și cu 3%, între 300.000 și actualul prag de 500.000 de euro. Impozitarea cifrei de afaceri este o otravă administrată de stat companiilor. Administrată microîntreprinderilor este o calamitate. Măsuri gândite insuficient și fără niciun studiu de impact.
Ceea ce nu vrea să recunoască Ciolacu este că România nu își poate permite actualul nivel al cheltuielilor de stat, care să îndestuleze și apetitul fără margini al clientelei politice și să susțină actualul stat social. Dacă ar fi cinstit, prim-ministrul ar trebui să renunțe la una dintre cele două. Dar nu este. //
