Calea trumpistă către antiliberalism

Câtă vreme cadrul fundamental – separația fermă a puterilor în stat, economie liberă, stat de drept - rămâne unul liberal America va rămâne în stare bună.

Cristian Campeanu 27.04.2021
SHARE 21

De același autor

„Progressivism” este un termen care „stă” pentru foarte multe lucruri, dar o aproximare neproblematică ar fi preocuparea pentru „dreptatea socială”. Ce anume se înțelege prin „dreptate socială” este, de asemenea, foarte problematic, pentru că de la redistribuția avuției la programe de affirmative action pentru a obține egalitatea de șanse pentru minorități, de la cele rasiale la cele sexuale, dreptatea socială acoperă un spectru larg care proliferează pe măsura proliferării studiilor sociale în universitățile americane. Odată cu îmbrățișarea de către progresiviști a teoriei critice a Școlii de la Frankfurt, „lupta” pentru dreptate socială a ajuns un război cultural împotriva ordinii economice – capitalismul - și culturale – religia, filozofia, arta, muzica, știința – civilizației occidentale în general, pentru „decolonizarea” și „dez-albirea” acesteia în ordinea înlocuirii cu ceva cu totul nou. Acest program revoluționar animă cele mai multe din mișcările sociale radicale din Statele Unite și, de aceea, termenii progresivism și progresivist au ajuns să desemneze cele mai radicale elemente ale stângii politice și sociale americane.

Cât anume reușește această componentă radicală să influențeze agenda actualei majorități democrate din Congres și deciziile președintelui Joe Biden este subiect de speculație, dar vom avea o indicație mai puternică, de exemplu, dacă proiectul progresivist de a extinde componența Curții Supreme de la 9 la 13 membri va căpăta mai mult suport politic decât cel de care se bucură acum.

În ultimii ani, a avut loc o confruntare politică și culturală între progresivismul stângii radicale și populismul trumpist ajuns să fie identificat cu dreapta politică în măsura în care a fost îmbrățișat de majoritatea Partidului Republican. Confruntarea politică și ideologică a dus la împărțirea societății americane în două tabere de mărimi relativ egale, vizibile cu ocazia alegerilor din noiembrie.

Această divizare socială și războiul cultural subsecvent au dat naștere unei categorii de sceptici care văd în „ruptura” societății americane izvorul unui declin inexorabil al Americii, al prăbușirii rolului dominant al Statelor Unite în lume și al amurgului inevitabil al civilizației occidentale. La stânga, acești sceptici deplâng „retard-ul” și rezistența americană la adoptarea celor mai luminate politici de incluziune socială și redistribuire, pe care le consideră o slăbiciune internă care alimentează slăbiciunea externă. La dreapta, este deplânsă agresivitatea cu care agenda progresivistă, ostilă valorilor americane și occidentale, este promovată în școli, în universități și la locul de muncă și este identificată o alianță deloc sfântă între elitele economice, politice, academice, mass-media, marile corporații și giganții tehnologici împotriva americanului de rând. Toți sunt de acord că America e slabă și nu mai are suficiente resorturi interne pentru a susține o politică globală de promovare a democrației și drepturilor omului și de menținere a ordinii liberale.

Sunt mulți analiști români care fac referiri constante la declinul intern american provocat de progresivism și exemplificat de mișcări radicale precum Black Lives Matter și Antifa. Pentru ei, progresivismul instalat în Congres și la Casa Albă este garanția unei politici externe americane slabe în fața principalilor competitori chinez și rus (reuniți, se pare, într-o alianță indestructibilă), ceea ce amenință nu numai hegemonia americană, ci și ordinea globală. Cu o Chină autoritară, revanșardă și revizionistă în rol de principală superputere mondială, lumea se îndreaptă spre o eră întunecată. Tentativa lui Biden de a recompune o alianță a democrațiilor este nerealistă și sortită eșecului de vreme ce lumea a revenit la „normalitatea” multipolară a politicii sferelor de influență. „Occidentul” ca noțiune geopolitică nu mai există, din moment ce Uniunea Europeană, devenită imperiu franco-german, accelerează ruptura de Statele Unite și încheie cu entuziasm acorduri economice și comerciale cu China și Rusia. Globalizarea, susținută cinic de corporațiile multinaționale în dauna intereselor geopolitice naționale, este imorală și dăunătoare intereselor americane, nefiind altceva decât o proiecție politică globală a viziunii elitelor progresiviste. Una peste alta, găsim la acești analiști toate poncifele trumpismului atât în privința politicii interne, cât și a celei externe. Este destul de neobișnuit ca, la aproape șase luni de la alegerile care l-au trimis pe Trump acasă, cineva să promoveze în continuare cu atâta entuziasm în paginile unor publicații românești politica trumpiană – antiglobalism, naționalism, cultivarea sferelor de influență și populismul – ca soluții la problemele democrației occidentale și ale lumii de azi. Mai ales că trumpismul nu a fost niciodată un concept coerent.

Se denunță cu dispreț simplismul abordării administrației Biden și se sugerează că președintele este înconjurat de sfătuitori proști, cei mai mulți ancorați într-o concepție învechită despre o lume care nu mai există. Lumea de astăzi ar fi mult mai fragmentată și mai complicată și cere soluții adaptate la noile realități. Biden ar rămâne fixat într-o concepție naivă și romantică despre rolul Americii în lume, care este sortită eșecului.

Cel mai interesant este faptul că se originează prezumtivul eșec american și occidental în avansul progresivismului. Cauza acestei malaise occidentale s-ar afla direct în luarea cu asalt a valorilor occidentale tradiționale de către radicalii de stânga. În mod straniu, trumpiștii nu menționează aproape niciodată printre aceste valori libertatea și drepturile „negative” individuale, fundația liberalismului contemporan.

Nu sunt eu cel care să găsească virtuți agendei progresiviste, dar găsesc că acest scepticism ancorat în populism este excesiv. În primul rând, asaltul progresiviștilor asupra valorilor occidentale este de mai mică amploare decât apare în presă. America a mai trecut prin perioade de polarizare după războiul civil, nu s-a dezmembrat și nu a slăbit semnificativ din interior. America s-a confruntat cu un val de progresivism cvasi-autoritar sub F.D. Roosevelt, când democrația a fost supusă unor abuzuri grave, dar nu a cedat. America s-a confruntat cu un val revoluționar al stângii radicale cu violențe extreme și atentate cu bombă săptămânale în anii ’60-’70 și nu s-a prăbușit. Nu văd de ce ar fi altfel de această dată. Câtă vreme cadrul fundamental – separația fermă a puterilor în stat, economie liberă, stat de drept - rămâne unul liberal, America va rămâne în stare bună. Dacă mass-media mainstream se va degrada dincolo de suportabil, vor interveni concurența și piața liberă. Lucrurile se schimbă, poate nu în bine, dar sfârșitul anunțat nu va veni. E drept, din partea cuiva cu simpatii conservatoare, prezentul și viitorul par sumbre, dar acesta este mai degrabă un prilej de introspecție pentru că lovitura cea mai grea dată conservatorismului a venit de la Trump însuși. Conservatorii sunt mai degrabă particulariști, nu universaliști, cred în fapte, nu în conspirația elitelor.

În al doilea rând, va mai trece mult până când hegemonia globală americană să fie pusă la încercare. Dacă geopolitica este înainte de toate geografie, Statele Unite domină geografia globală fără vreo contestare serioasă. Din punct de vedere militar, nu există realmente comparații serioase. Dominația globală se face cu nave de război și nici China, nici Rusia nu se află nici măcar pe-aproape să devină o amenințare. Statele Unite sunt, mai degrabă decât ONU, gardienii regulilor, precum și paznicii rutelor comerciale. Deocamdată, lumea este la adăpost sub hegemonia americană, care în pofida unor tulburări interne, rămâne singura superputere autentică. Provocarea viitorului este să rămână astfel.

În al treilea rând, declinul Occidentului este o teză ce apare la intervale relativ regulate. Nu a fost niciodată o realitate și nu văd niciun motiv pentru care ar deveni acum. Occidentul rămâne cea mai liberă, și mai creativă, parte a lumii, sursa de cunoaștere și de inovație cea mai bogată. Din când în când revine la modă ocupația contemplării ombilicului ca vechii greci, după care ne plângem de milă și profețim tot felul de catastrofe. Dar faptele ne contrazic. Viziunea trumpiană asupra lumii este pesimistă pentru că este săracă intelectual. Tot ce poate atrage după sine este extremism și resentiment. //

Comentarii 18

LevSt. - 05-22-2021

Trump Facing Three Criminal Probes, 29 Lawsuits, And A $700 Million Loss.(...)___----___ "Hard Times", numai ca rolurile nu mai sunt jucate de Charles Bronson si sotia sa, Jill Ireland ci de Donald si Melania...Si, desi batran, D.T. nu are garantia ca nu poate ajunge la ocna, insa "cu suspendare"...

Răspunde

Ioan Vlad Nicolau - 05-20-2021

Domnului Câmpeanu Articolul dumneavoastră, ca de altfel şi marea majoritate a articolelor,analizelor, comentariilor şi părerilor destinate marelui public, nu numai a celui din România, ci în general din întreaga lume, articol şi articole scrise şi publicate de către puţinii politicieni, ziarişti, comentatori şi analişti rămaşi în limitele corectitudinii profesionale, a cinstei şi raţiunii, încearcă să ordoneze viziunea omului obişnuit, dezorientat de diversiuni, minciuni şi avalanşe propagandistice, încercând să lumineze pe cât posibil şi cât de cât, ceaţa deasă care s-a lăsat peste peisajul informaţional şi politic al lumii noastre de astăzi, ceaţă care de altfel cu succes a reuşit în cel mai scurt timp posibil să ascundă măgarul şi el foarte cenuşiu al adevărului şi al realităţilor timpului nostru atât de bine, încât astăzi adevărul este aproape de nemaigăsit şi ne mai văzut! Din păcate articolul se împiedică şi se-ncurcă de acţiunile intens stângisto-propagandistice, de minciunile şi falsele interpretări repetate cu îndârjire de către fostul comunism, astăzi renăscut, intens pomădat, mascat şi prezentat lumii sub forma unui fel de socialism-comunism, altoit cu un fel de capitalism de stat, adica un fel de struţo-cămilă ceva mai altfel decât cea căzută-n moloz şi praf în 89 şi aşa terfelit cum era după prăbuşire, strigoiul communist, a fost ridicat din molozul şi ruinele dezastrului comunismului sovietic, preluat de către urmaşele URSS-ului Rusia şi China, ţări mari rămase comuniste, spălat, curăţat parfumt şi pomădat pentru a fi perpetuat şi din nou impus lumii drept novum, adica drept o altă Mărie, dar cu aceeaşi pălărie! Sigur domnule Câmpeanu! Aveţi dreptate! Contrar părerilor majorităţii celorlalţi comentatori ai articolului scris de dumneavoastră, consider că în general, în linii mari şi înspecial, subiectul este correct prezentat. Din păcate articolul dumneavoastră, suferă ca şi multe alte documentaţii de acelaşi fel, care probabil cu cele mai bune intenţii ar vrea să definească situaţia politică actuală a lumii, prezentând-o în limite şi contururi cât mai subliniate, pentru a scoate în evidenţă adevărul, cât mai clar cu putinţă ferindu-l de o interpretare a lucrurilor, mult prea complicată şi uşor confuzivă, prea ornată de definiţii, flapsuri, fartiţii şi “bumboane”, care în loc să limpezească lucrurile, le încurcă mai tare şi mai bine, ducând la false interpretări şi confuzii, aşa cum bine se poate vedea din lecturarea comentatorilor dumneavoastră, care vă iau hodoronc tronc drept un susţinător al acestor aberaţii propagandistice şi intens stângiste de tip “nou”, drept adept al tuturor acestor interpretări şi teorii false care în ultima vreme au răsărit ca ciupercile după ploaie cu pretenţii de filozofii şi de direcţionări politice în sensul şi favoarea noului comunism ai cărui promotori sunt China şi Rusia. Chestiunea de fapt, după părerea mea, este mult mai puţin complicată! De mult ar fi trebuit, abordată mult mai simplu, mai clar şi mai hotărât renunţându-se odată pentru totdeauna la veşnicele tîrcoale date-n jurul brânzei şi pus punctual pe “I” mai scurt şi mai apăsat. Lumea în momentul de faţă este împărţită în două concepte politice majore flancate de variante mai mult sau mai puţin stîngiste: o lume care a adoptat maniera de comportament şi politica brăbuşitului comunism sovietic, având ca propagandişti principali China comunistă şi Rusia, rămase după căderea imperiului sovietic, plus câţiva sateliţi ai fostului URSS rămaşi de izbelişte. Izolaţi, în stare de faliment cronic, gata să moară de foame, ne mai având la dispoziţie nici vechea dogmă a lui Marx şi Engels, şi nici vreun leader charismatic, nefiind capabili să se adapteze noilor realităţi şi ne având altă alternativă, au aderat la terfelitul neo communism, adunându-se în jurul steagului comunismului ridiat de către cei doi corifei chiar aşa zdrenţuit şi terfelit cum era. Mai nou însă în jurul aceluiaşi mizerabil symbol s-au adunat şi multe alte mişcări, tendinţe, curente politice de coloratură marxist leninistă, care în ultima vreme sau ivit în cadrul democraţiilor occidentale, printre ele spre surprinderea tuturorşi Partidul Democrat American. Să vezi, s-auzi şi să nu crezi! Toate aceste făcături fiind create impulsionate, şi menţinute în viaţă de către masiva propagandă ruso-chineză, mituite cu milioane de dolari din fondurile de stat chinezeşti care nu ezită să cheltuiască miliarde de dolari pentru a cumpăra presă, televiziuni, posturi de radio, sau partide şi oameni politici corupţi, care pentru bani şi avantajele oferite de către neo communism, care de-a valma, sunt gata să trădeze interese naţionale, să-şi vândă conştiinţa şi cinstea, terfelindu-şi deontologia profesională fără jenă, pentru o mizerabilă bucată de pâine aruncată-n greaţă de către noii stăpâni ai acestei Stângi Mondiale numai pentru a pune umărul la menţinerea unei stări de falsă urgenţă şi permanentă senzaţie de ameninţare, pornind de la complexul communist nou format. Pentru a milita în favoarea acestei uriaşe, heterogene mişcări antidemocratice, care nu-şi doreşte nimic altceva decât dominaţia mondială având ca vis final, instituirea unui dictat global criminal, tot aşa cum mai tentase odată în seclul XX al trecutului mileniu s-o facă. Cu orice preţ! Prin orice mijloc! Ei bine această lume amestecată, avînd drept scop criminal şi extrem dictatorial desfiinţarea oricărei alte structuri politice de oricare alt fel, lucrând în acest sens fără nici un fel de scrupul, fără de lege şi fără limite, aş numi-o eu scurt “Stînga Mondială”! Cealaltă lume, a mea, a noastră, a dumneavoastră, lumea normală care de secole se bazează pe legi morale şi sociale, legi care s-au impus în timp şi care dacă nu s-ar fi impus şi dovedit valabile, astăzi gatungul “om” n-ar mai fi putut exista sub forma de societăţi coherente şi civilizate, ci poate doar numai sub formă de turme bipede, “stînd în pom, mâncând banane şi tot dând la telefoane”, aşa cum se mai pot vedea încă şi astăzi prin pustiuri, jungle şi sihlişuri şi tot aşa cum visează inconştienţii pitecantropi ai Stîngii Mondiale, care şi-ar dori o astfel de lume peste care ei să domnească necondiţionat, veşnic şi fără niciun fel de opoziţie. Fără legi sau reguli, înarmaţi cu kalaşnicoave chinezeşti, având turmele la chermul şi dispoziţia lor, ai stăpânilor absoluţi, stăpâni şi dictatori ai “Stângii Mondiale”! Şi o a doua lume, contrapondere la lumea descrisă mai sus, lumea noastră având ca principii fundamentale, vorba domnului Câmpeanu, “separația fermă a puterilor în stat, economie liberă, stat de drept” adica trăind după principii politice, economice şi sociale liberale, lume ajunsă la un grad şi punct de civilizaţie tehnică fără precedent, condusă de legi compatibile cu legile naturale şi în măsura posibilului încercând să reglementeze relaţiile sociale pe cât posibil corect şi în concordanţă cu interesele tuturor membrilor societăţii. Desigur, această a doua lume nu are pretenţia de a fi o lume ideală, fără cusur, dar măcar încearcă să asigure componenţilor ei un maxim posibil de siguranţă socială şi personală, care măcar theoretic, printr-o evoluţie continuu ascendentă a reuşit şi reuşeşte să alimenteze speranţa către tot mai bine a milioanelor de componenţi ai societăţilor omeneşti din cadrul teritoriilor în care încă mai domneşte normalitatea. Facit: lumea momentului actual se conturează pe zi ce trece şi tot mai precis, într-o lume propagandistic inventată de către resturile communiste scăpate din dezastrul “89” al secolului XX, preluate, impulsionate şi continuate de către China şi Rusia, plus acoliţii mai vechi şi mai noi, rebuturi a le comunismului “triumfător”, al cărei principiu politic este ferocea, falimentara dictatură URSS-istă, fără compromise, numai pe aici pe colea şi numai puţin şi nesemnificativ modificată şi argumentată. Această lume agresivă, expansiv banditească, aş numi-o eu cu un singur cuvânt definitoriu, “Stânga mondială”! Asta pe de o parte. Pe de altă parte, lumea încă liberă, lumea noastră condusă teoretic de principii democratice, având o continuitate şi o experienţă seculară, timp în care principiile liberale au avut timp să evolueze către din ce în ce mai bine, să se maturizeze şi adapteze noilor condiţii impuse de schimbătoarele relaţii sociale şi totodată, încercând să ofere oamenilor un cadru legal în care siguranţa şi statul de drept să primeze în faţa abuzului, forţei şi samavolniciilor de orice fel şi din partea oricui. Această lume care-i opozabilă şi se opune încă Stîngii Mondiale, aş numi-o tot eu, “Lumea Liberă”, având ca leader Statele Unite şi ca dogmă principială de comportament politic democraţia. În rest, tot cea ce se numeşte sau ar vrea să se numească politică în momentul de faţă, diverse mişcări verzi sau roşii, curente şi mişcări ca „Progressivism”, „Dreptatea socială”,” Affirmative Action”,”Black Lives Matter” și “Antifa”, termeni definitorii şi păreri ca „Decolonizarea” și „Dez-albirea” “Calea Trumpistă” Sau calea Merkelistă şi Macronistă, sau abuzive asociaţii ce se dau apărătoare a le drepturilor omului, dar de fapt sunt aservite şi plătite tot de către Stînga Mondială, toate făcăturile aşa zis umanitariste şi apărătoare a le drepturilor omului de tip”Amnesty International”, “European Commission, Sexual Orientation Law”, alte nenumărate societăţi şi asociaţii cu nume care mai de care mai răsunătoare şi mai “lămuritoare”, guvernamentale sau nu, cu toatele într-un talmeş balmeş ameţitor răcnesc, se agită şi tropăie în jurul teşcherelei chineze cu dolari ca să apuce niscaiva dolărei plătiţi cu largheţe de către criminalii, neo comunişti, pentru cântări şi osanale în favoarea Stîngii Mondiale , sau urlete, schelăituri şi lătrături contra Lumii Libere, a lui Trump sau împotriva Statelor Unite. Toate astea fac decorul la formidabila piesă propagandistică comunistă, înscenată de către cei doi corifei ai Stângii Mondiale, China şi Rusia ajutate după puteri de acoliţii lor Corea de Nord, Cuba, Venezuela, Mainstreamul mondial şi partidele de stânga occidentale, toate plătite generos de către China, care-şi imaginează că sacul Stângii este fără fund şi că în felul ăsta va da gata înfine aşa zisul capitalism şi Lumea Liberă, care de mult ar fi trebuit după ei s-o mierlească, dar….. o tot amână până cînd această lume va căpăta o fisură, va fi lovită de vreo neputinţă de moment. Toate astea aşa cum spuneam, amestecate într-o astfel de analiză a momentului actual, prin inconsistenţă, incompetenţă şi diversitate morală şi ideologică, nu fac decât să lipsească analiza de claritate, putând da loc la interpretări false şi neânţelegeri regretabile, a sensului lucrurilor şi la cotarea autorului, domnul Câmpeanu, ca fiind de partea Stîngii Mondiale cea ce eu nu-l pot considera ca atare în ruptul capului, cunoscându-l din alte articole şi analize scrise de el şi considerţndu-l ca fiind un ziarist onest şi cu mansarda bine mobilată. Cu toate că…. pe undevaaaaa cumva, nu-i mai puţin adevărat că după părerea mea autorul greşeşte, dând dovadă de inconstanţă în cea ce privesc unele aprecieri referitoare la politica americană ai ultimilor patru ani promovată de Preşedintele Donalt Trump, pe care autorul o consideră a fi fost nerealistă şi distructivă, lucru care după domnul Câmpeanu s-ar datora unei carenţe intelectuale a fostului Preşedinte, care carenţă a atras după sine resentimente şi extremism. Nu este intenţia mea de a analiza afirmaţia, dar ţin să atrag atenţia autorului că afirmaţia este cel puţin hazardată, fiindcă după cum s-a văzut, rezultatul alegerii falsificat sau nu, a fost atât de strâns încât s-a întins pe o perioadă mai lungă ca niciodată şi deabea într-un tîrziu, cu chiu şi vai, balanţa s-a-nclinat în favoarea preopinentului său. Dece, cum şi în ce mod, pentru asta nu prea ar mai fi timp, dar fapt cert este că populaţia Americii a fost împărţită în două părţi absolut egale. Rezultatul a fost un “pat” cum nu mai văzuse lumea niciodată şi în mod normal zic eu, alegerile ar fi trebuit repetate. Nu a fost să fie aşa cum am gândit şi asta-i treaba exclusivă a americanilor, dar revenind la oile noastre şi considerând aşa cum o face domnul Câmpeanu, că unul dintre candidaţii la preşidenţie a dat dovadă pe tot parcursul celor patru ani de cel puţin o oligofrenie manifestă, dacă nu chiar de un imbecilism sadea, ar însemna că jumătate dintre cei care l-au ales pe Trump, au fost la rândul lor imbecili totali! Ori americanii fiind trei sute treizeci de milioane ca număr de populaţie, însemnează că dumneavoastră trăiţi în continuare cu ferma convingere că o sută şi şaizeci şi cinci de milioane dintre ei pot fi cotaţi drept imbecili! Adica jumătate din poporul American!? Păi nu? D-aia ziceam eu că declaraţia făcută de dumneavoastră la sfârşitul laborioasei analize, este hazardată şi strică ansamblul ca o mână de muci trîntiţi-n iahnia de fasole. Stimate domnule Câmpeanu! Extremismul şi resentimentul, atît în lume cât şi în America, n-au fost instalate-n lume şi în America de către Trump! Ele au existat de când este lumea şi pământul! Şi dacă acum în pragul mileniului III aceste două sentimente au atins un maximum, asta se datoreşte Stângii Mondiale, care a considerat că acum ar fi momentul să tulbure apele pentru a înlocui vechea ordine mondială cu o doctrină aberantă şi criminală, tentativă deja încercată in secolul XX şi terminată-n dezastru. Nu Trump le-a determinat şi provocat! El a încercat să le stăvilească opunându-se efectiv răului reprezentat de Stânga Mondială şi din păcate n-a reuşit să-şi continuie acţiunea, din cauza opoziţiei inconştienţilor lumii, care toţi ca unul, din prostie, laşitate inconştienţă şi criminală nepăsare, s-au lăsat induşi în eroare de aparatul propagandist chinezo-rus care a permis acestei noi Stângi Mondiale să câştige o bătălie importantă în războiul nou început dintre răul stângist şi lumea încă liberă şi normală. Pentru a câta oară oare adevăraţii imbecili ai lumii îşi dau puternic cu dreptu-n stângu‘ împiedicând unicul factor activ capabil să se opună răului care ameninţă lumea mileniului trei, privind cu aceiaşi animalică nepăsare răul care vine peste ei, peste noi, peste lume, la fel cum priveşte boul rătăcit pe calea ferată rumegând alene şi privind tâmp, fără nici cea mai mică reacţie la trenul monstruos care vine pe şine urlând şi pufăind amarnic în plină viteză către el, ca peste câteva secunde să-l facă bucăţele! Mai gândiţi-vă! Ioan Vlad Nicolau

Răspunde

Emanuel Tanjala - 05-19-2021

Ce păcat că o iei razna, pentru că ai dreptul la publicat ce vrei tu. ”Confruntarea politică și ideologică a dus la împărțirea societății americane în două tabere de mărimi relativ egale, vizibile cu ocazia alegerilor din noiembrie” închei citatul tău.Orice nătâng care mai citește și se uită la televiziunile puține creedibile, știe că s-a furat mai rău ca în 1946 în România. Dacă în America sunt mai mult de un sfert de votanți ai progresiștii tăi, este totuș exagerat. Îți reamintești întâlnirile lui Trump și ale lui Bidon, de dinaintea alegerilor, domnule Câmpeanu?

Răspunde

Democratul - 05-15-2021

Câmpene , ești un sorosist penibil !

Răspunde

Gogu - 05-07-2021

"Nu trebuie sa citești multe ca sa știi despre ce este vorba." Cam asta e ideea--cei ce nu stiu nimic le stiu pe toate. Cam astia sunt "aparatorii" trumpismului de "pericolul marxist". PS Nu sunt marxist, ci anti-marxist, insa eu am argumente, am citit.

Răspunde

Cititor - 05-06-2021

Opa! Am și dat peste un marxist supărat. Pai Marcuse a declarat public ca speranța lui este sa se instituie un regim ca in URSS ori in China. Nu trebuie sa citești multe ca sa știi despre ce este vorba. Este suficient sa știi ca “bibliotecarul” Școlii de la Frankfurt, pe când încă era in Germania, a fost spionul sovietic Richard Sorge. Dar dacă chiar vrei sa îți irosești viața cu scrierile lui Marcuse, ele sunt peste tot și pe gratis.

Răspunde

Gogu - 05-05-2021

Spune-mi si mie, Cititor, ce carti de Marcuse sau de Scoala de la Frankfurt ai citit, ca vad ca critici si citezi puternic.

Răspunde

Cititor - 05-04-2021

Cata naivitate! Marxismul Scolii de la Frankfurt este ca un cancer. Nu il simti decat atunci cand este prea tarziu. Herbert Marcuse declara prin anii 70 ca singura speranta este ca sa se instituie un regim ca in Uniunea Sovietica sau in China comunista. Nu mai e mult. Liberalli, asa zis progresisti, sunt suparati pe Putin nu pentru ca isi baga nasul in alegeri, ci pentru ca nu mai este comunist. In schimb chinezii, care l-au promovat pe Biden prin TikTok, sunt prietenii nostri. Mai ales ca il au pe Biden la mana cu afacerile feciorului sau Hunter.

Răspunde

Gogu - 05-02-2021

Bun articol! Trump a iesit din istorie pe unde a intrat, pe usa din dos. Un scandalagiu vulgar, nationalist de mucava , mi-a amintit de Vadim. Tapi ispasitori, insulte adversarilor, izolationism, coruptie si nepotism, incitare la violenta si rasturnarea ordinii constitutionale, astea au fost realizarile acestui mare sarlatan. Macar noi nu l-am ales pe Vadim presedinte. Americanii au cazut insa in capcana din cauza ignorantei si lipsei de cultura politica de acolo (pentru mine aici, unde locuiesc de decenii). Nu inteleg ce gasesc in el toti aparatorii lui de pe forum... probabil ca l-au iubit si pe Vadim...

Răspunde

Florin - 04-29-2021

Habar n-ai ce se intimpla in America! Stii ce inseamna un trilion de dolari? Daca 1$ = 1 secunda, reprezinta echivalentul a 31.710 ani. Ai auzit care e datoria publica a Americii? Crezi ca nu ajunge si la tine prapadul la care lucreaza marxistii americani de vreo 4-5 decenii si care acum e mai aproape ca niciodata sa prinda viata? Si eu te-am urmarit ani de zile, azi iti zic la revedere si n-am cuvinte!

Răspunde

LevSt. - 04-29-2021

Investigatori federali au perchezitionat apartamentul lui Rudy Giuliani si au confiscat dispozitive electronice(…)___—–___ din pacate(pentru Giuliani- care a fost un excelent primar al New York-ului), „profetia ” mea se adevereste, „profetie” facuta imediat dupa „insurectia” de la Washington, scrisa (ca si comentariu- 07/01/2021 la 00:54) la articolul „orban, de la Extaz la Agonie”….Si chiar daca aceasta perchezitie vizeaza ceva (in legatura cu Ukraina), poate fi doar o „invaluire”, pentru ca ” de la una se ajunge la alta”, in documentele unei firme de advocati, zac multe lucruri…PS - cred ca acel comentariu a fost passat si aici, la articolul " "Insurectia " de la Washington..."

Răspunde

Cristian Câmpeanu - 04-29-2021

Ia explică-mi matale mie despre conspirația big tech și liberalism precum și despre discursul "socialistoid", că nu ești prea coerent. Și în alți termeni decât Trump bun, orice altceva câh.

Răspunde

Liviu - 04-28-2021

Botul uns si slanina in pod sint realitati incompatibile; fara munca, proprietate si morala biblica totul devine ruina

Răspunde

LevSt. - 04-28-2021

Ameninţări voalate cu o lovitură de stat, război civil şi „hoardele din suburbii”. O scrisoare a unor generali stârneşte un scandal de proporţii în Franţa (28 aprilie 2021, 02:02)-----____------as zice ca este exagerat , chiar deplasat, sa crezi ca Franta poate ajunge in asa situatie(de razboi civil), totusi, cea ce spune acest titlu (si articol) dovedeste ca acolo exista nemultumiri serioase si fermantatii sociale, care pot erupe cumva si candva, iar daca Macron nu va fi taxat "in aceasta lume"(de presedinte) va fi taxat "pe lumea ailalta", adica dupa ce va pierde presedintia in fata unei femei radicale, si va pierde imunitatea oferita de functie...

Răspunde

daniel gruia - 04-28-2021

Va citesc de ani de zile si e prima data cind nu sint deacord cu pozitia d-voastra.Optimismul pe care il promovati ar fii doar superficial, dar de fapt e foarte periculos.

Răspunde

Emil din Dublin - 04-28-2021

Haoles tovarase Campeanu, v-a zis-o Alin. Nu mai merge deloc propaganda progressista, oricat ati suci-o.

Răspunde

Alin - 04-27-2021

Se vede că ati fost bine indoctrinați 4 ani să mai vorbiti de iliberalismul lui Trump (care n-a modificat nici o instituție americană, ci le-a scăzut taxele, a echilibrat un pic deficitul cu China, a mărit bugetul NATO, a făcut să duduie petrolul și gazul american sufocând Rusia prin scăderea prețului energiei și a tăiat reglementări cate a putut. * Intre timp stăpânii universului, Big Tech și-au dublat averile și controlul rețelei - cenzurează ca niciodată in civilizația europeană modernă, universitățile epurează profesori independenți (așa cum Trump nici in vis n-a făcut), iar heyrupul cu pandemia a suspendat ilegal drepturi constituționale in masă ceva nemaivăzut de la război - și acum normalizează restricții administrative fără control legislativ si judiciar și construiește aparatul uneisocietăți a supravegherii care devine incet incet tot mai autoritară. Pe scurt ati rămas cu vreo 20 de ani in urmă cu discursul ăsta socialistoid și nu vedeți autoritarismul adevărat.

Răspunde

LevSt. - 04-27-2021

"...Uniunea Europeană, devenită imperiu franco-german, accelerează ruptura de Statele Unite..."___----___ exact asta spuneam inca din 1993-1994(in " Religia, dusmanul credintei.Religiile, parintii urii"), Germania face totul pentru a iesi de sub tutela USA, desi refacerea ei miraculoasa ("...si fiara s-a vindecat miraculos de repede...") s-a datorat tocmai USA(plan Marshall, protectie militara, investitii, etc.), asa si Franta, culmea este ca -PRACTIC- Anglia ar trebui sa fie cea suparata pe USA( le-a "suflat" imensele colonii), insa intelepciunea la varf, continua si perpetuata si in ultimele 4-500 de ani, au demonstrat si demonstreaza ca schimbarile de garnituri si fragmentarile ideologice , de opinii de grup, si (chiar) personale, conduc la erori pe care istoria nu le iarta, acesta este cazul republicilor vs Monarhii, cel putin Germania are -totusi- un motor mult mai stabil(o economie bazata pe "ordine si disciplina"), insa aparitia " omului providential" este -in continuare- doar " a matter of time", nici macar nu este nevoie de un nou Adolf cel Hashhh(!), este deajuns o virare cat mai puternica spre est, pentru a produce un dezechilibru cu consecinte serioase...Iar despre Franta, Sarkozy nu este primul presedinte pus sub acuzare, si nu exista nicio garantie ca -post-Macron- nu-i vor gasi si acestuia bube in cap, in special pentru ca a indraznit sa declare si sa declame ca el va micsora parlamentul francez, cea ce este crima de Lese Majeste, pentru nobilimea politica republicana, cert o noua nobilime , asa cum este mai in toate republicile, care urasc Monarhia, dar presedintii(si toti ceilalti) fac chiar pe dracu-n patru, pentru a avea cat mai multe mandate, eventual permanenti, exemplele abunda, insasi cazul romanesc(ceausescu) este ilustrativ...Iar despre "declinul ciclic", al occidentului, sunt total de acord, este doar o teorie a frustratilor , un fel de medicament, cu care mai amendeaza durerile abdominale( de foame) ale supusilor lor...

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22