Când devine libera exprimare ofensă?

În America, o controversă aprinsă s-a născut în jurul unei scrisori deschise publicate de revista Harper’s și semnate de 150 de scriitori, artiști, jurnaliști, universitari.

Cristian Campeanu 14.07.2020

De același autor

Lista numără nume „mari”, precum Mar­garet Atwood (Handmaid’s Tale), Noam Chomsky, Francis Fukuyama, Salman Rushdie, J.K. Rowling precum și un număr important de profesori de drept, de științe politice, psihologie și mulți alții. Pe listă se află albi, negri, femei, bărbați, transsexuali, creștini, musulmani, evrei și atei. Ce i-a adus împreună pe un comunist precum Chomsky și un conservator precum David Frum (autor de discursuri pentru George W Bush, anti-Trump), pe un jurnalist apropiat de extrema stângă precum Matthew Yglesias și un liberal precum Fukuyama a fost nevoia de a exprima public un punct de vedere în favoarea libertății de expresie și de a avertiza împotriva „cancel culture”, culturii anihilării, în care oameni din toate straturile și de toate culorile au fost supuși oprobriului public, condamnați, suspendați, concediați și ostracizați pentru vina de a critica mișcarea Black Lives Matter, iar alții pentru că nu au aderat „cu toată inima” la revoluția woke aflată în plină desfășurare.

Ce urmărește exact această revoluție a scris o profesoară de drept de la Ohio State University în New York Times: tăierea fondurilor și, în final, abolirea (desființarea) poliției ca instrument al monopolului de stat asupra violenței și trecerea la garantarea colectivă a siguranței cetățenilor, desființarea chiriei în scopul asigurării locuințelor (gratuite) pentru absolut toată lumea, adoptarea unui New Green Deal care să includă investiții „enorme” în transportul public, milioane de locuri de muncă „verzi” plătite cu salarii mari, învățământ gratuit susținut de stat în toate universitățile și colegiile, inclusiv cele private. O revoluție care urmărește abolirea „colonialismului și capitalismului” și redistribuirea avuției în primul rând în favoarea membrilor de culoare ai clasei muncitoare, a Sudului global, a femeilor, indigenilor și a minorităților sexuale într-o „intersecționalitate” virtuoasă. Nici mai mult, nici mai puțin.

Oricine exprimă critici ori simple îndoieli cu privire la programul stângii radicale este etichetat imediat drept rasist, bigot și reacționar și merită îndepărtat din „comunitate”. Dacă o persoană de culoare exprimă un punct de vedere diferit, este tratată drept sclav (Uncle Tom), slugă a albilor și chiar „redusă” la statutul de „alb”. „Faptul de a fi negru sau de culoare”, indigen sau transgender este definit în termenii identității colective a minorităților oprimate (gândiți-vă la femeile transgender de culoare ca la cele mai oprimate ființe din lume) în opoziție cu „faptul de a fi alb” (whiteness), care este definit prin putere, privilegiu, opresiune, rasism sistemic, colonialism și capitalism. Pe temeiul acestei definiții, de exemplu, persoanele de origine indiană și (sud)asiatică sunt considerate mai degrabă albe datorită nivelului înalt de succes profesional al acestor grupuri etnice care au fost trecute la categoria „privilegiaților”. Evreii sunt, la rândul lor, privilegiați, deci albi. În consecință, aflăm din două cărți extrem de populare, „albitudinea” trebuie abolită pentru a se obține cu adevărat dreptatea socială.

În linii mari, acesta este mediul intelectual în care a apărut scrisoarea deschisă ai cărei semnatari sunt într-o majoritate covârșitoare oameni de stânga. Limbajul scrisorii este mai degrabă unul moderat („anodin” îl califică una dintre semnatare), textul vorbește despre nevoia de argument și persuasiune în locul condamnării rapide și execuției publice scurte, despre pericolul „iliberalismului” care amenință odată cu tentativele de suprimare a libertății de expresie și avertizează pe un ton calm în privința faptului că această cultură a anihilării îi împiedică să se exprime în primul rând pe cei marginalizați.

Cum s-a observat de câteva ori, în vremuri normale scrisoarea ar fi fost considerată o înșiruire banală de locuri comune. Dar nu și în vremurile acestea, când conținutul ei a atras zeci de mii de critici, insulte sau înjurături pe Twitter (locul unde se dau războaiele culturale). Critici masive au apărut în toate publicațiile „grele” ale stângii, unii i-au acuzat pe semnatari chiar de „trumpism” deși scrisoarea îl califică pe Trump drept unul dintre cele mai mari pericole la adresa societății liberale, dar absolut toate aceste critici reprezintă atacuri ad hominem la adresa semnatarilor. Niciuna nu răspunde la principala preocupare privind limitarea sau suprimarea libertății de expresie, dar atacă „masculinitatea” și „albitudinea” inițiatorilor (dintre care unul este un scriitor negru) și denunță bigotismul unora ca J. K. Rowling, vinovată de faptul că a scris că sexul biologic este real și că bărbații transsexuali nu sunt femei. Nici măcar un critic nu abordează „cea mai tare” dintre afirmațiile scrisorii, potrivit căreia „Dreptatea nu este posibilă în absența Libertății”. Pentru membrii stângii radicale, noțiuni ca „libertate”, și „libertate de expresie” în particular, sunt coduri pentru puncte de vedere anti-antirasism, reacționare, ofense aduse „elanului transformativ” revoluționar, insulte aduse minorităților oprimate. Ca atare, oricine susține un punct de vedere liberal se califică pentru a fi „anihilat”. Ceea ce demonstrează, în mod ironic, valabilitatea scrisorii. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22