De același autor
Emiterea unei Ordonanțe de Urgență care permite contestarea tuturor verdictelor definitive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2014 încoace, anunțată de ministrul Justiției, Tudorel Toader, va duce la anularea tuturor condamnărilor în cazurile de mare corupție obținute de DNA în ultimii 10 ani. Este vorba de cea mai mare operațiune de albire a vinovaților din istoria modernă a Europei.
Mecanismele ticăloșiei
Ministrul Tudorel Toader a anunțat că, în temeiul OUG, cei care au fost condamnați definitiv și care au pierdut termenul de contestație de 30 de zile vor putea face recurs în anulare. Ordonanța are drept obiect sentințele definitive date de completele de 5 judecători de la instanța supremă începând cu anul 2014 și se întemeiază pe decizia Curții Constituționale din luna noiembrie 2018 care a declarat ilegală constituirea completelor de 5 judecători începând din februarie 2014. CCR a ținut să precizeze în motivare că „prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate, în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare“. E vorba de termenul de 30 de zile de la primirea sentinței, prevăzut de lege.
Cum constituirea nelegală a completelor de 5 este motiv de contestare în anulare, condamnații definitiv nu au ezitat s-o folosească (așa au ieșit din închisoare o mulțime de nume grele, de la Alina Bica și Elena Udrea la Dan Șova), iar procesele aflate pe rol au fost amânate sau suspendate. Ordonanța pe care Toader ne-a asigurat că o are în „draft“ și guvernul o va emite „în cel mai scurt timp“ extinde termenul de 30 de zile la 4 ani, adică la toate dosarele din 2014 până astăzi. Toate, „cauze pendinte“ și soluții definitive, vor fi supuse revizuirii și procesele se vor rejudeca. Încă o dată, statul de drept este strivit în interesul marilor corupți.
Pentru Dragnea se revocă și deciziile irevocabile
Contestarea constituirii completelor de 5 a fost făcută în octombrie anul trecut de către Viorica Dăncilă la îndemnul public explicit al lui Liviu Dragnea, nemulțumit de completul care urma să judece dosarul angajărilor fictive de la Direcția Copilului Teleorman, în care Dragnea primise deja o condamnare în primă instanță de 3 ani și 6 luni de închisoare. Acțiunea avea în vedere completele de 5 în forma lor din anul 2018, Dragnea contestând, prin Dăncilă, faptul că acestea nu au fost constituite potrivit noilor legi ale justiției intrate în vigoare la jumătatea anului. CCR a mers însă mai departe și a declarat drept ilegale toate completele constituite din 2014 până astăzi. Ordonanța lui Toader i-ar permite lui Dragnea să reia nu numai procesul din dosarul angajărilor fictive, ci și să conteste condamnarea la 2 ani cu suspendare primită în aprilie 2016 în dosarul Referendumului, pronunțată printr-o hotărâre irevocabilă a ÎCCJ. Dintr-o dată, pentru Dragnea și armata corupților condamnați în ultimii 4 ani, irevocabilul devine, prin decret, revocabil.
Toader a evocat prima oară posibilitatea emiterii unei ordonanțe de urgență care să permită revizuirea deciziilor definitive vara trecută. Atunci, judecătorul Bogdan Mateescu, membru al CSM, i-a reamintit ministrului o decizie a CCR din 2017 potrivit căreia „legiuitorului îi este interzis să supună hotărârile judecătorești unor noi căi de atac reglementate după pronunțarea acestora. Prin urmare, eliminarea unui motiv de revizuire sau adăugarea unui nou motiv de revizuire după pronunțarea hotărârii nu poate produce niciun efect, prin prisma aplicării legii în timp, cu privire la hotărârea judecătorească deja pronunțată“.
Tocmai pentru că se ridică o problemă de constituționalitate, puterea preferă, ca și altă dată, formula Ordonanței de Urgență. Cu un Avocat al Poporului obedient puterii politice, nu există nimeni care să poată contesta constituționalitatea acesteia. E greu să nu fi de acord cu deputatul USR, Stelian Ion, care a subliniat că Ordonanța încalcă „principiul siguranței juridice, principiul neretroactivității legii și principiul autorității de lucru judecat“.
Urmează OUG pe protocoale
După decizia CCR de miercurea trecută prin care protocoalele dintre Parchetul General și SRI (încheiate în anii 2009 și 2016) au fost declarate ca generatoare de conflict juridic de natură constituțională, Toader a anunțat o a doua OUG care să le dea posibilitatea celor condamnați pe baza probelor obținute prin colaborarea dintre procurori și SRI să conteste deciziile de condamnare. Și acest OUG va urma exact același mecanism. Deși, formal, deciziile CCR sunt valabile numai pentru prezent și viitor, guvernul va da o ordonanță care să aducă dosarele din trecut în prezent, astfel încât probele din dosare să poată fi anulate. Decizia CCR lasă la latitudinea judecătorilor anularea probelor, dar e puțin probabil să se mai găsească vreun judecător să n-o facă, după ce OUG va fi dat, iar Inspecția Judiciară așteaptă la colț.
Este exact ceea ce dorește Toader de jumătate de an. Toți cei care au primit, începând din 2009, condamnări pe baza unor dosare în care există interceptări realizate de SRI vor putea contesta deciziile definitive în temeiul noului OUG. Practic, aproape toată activitatea DNA în combaterea marii corupții va fi anulată, dar nu numai a DNA, ci și activitatea DIICOT în combaterea criminalității organizate.
Dacă Toader dă cele două ordonanțe, scapă toată lumea, corupți, mafioți, interlopi și, în unele cazuri, criminali. În decurs de numai două luni, Curtea Constituțională a pus la dispoziția puterii politice mijloacele pentru a distruge ultimii 10 ani de anticorupție și de reforme în justiție prin decizii care servesc interesele rețelelor de corupție, dar și ale rețelelor de crimă organizată.
Consecințe incalculabile
1. Blocaj total la Înalta Curte. Dacă guvernul dă cele două ordonanțe de urgență, ÎCCJ ar trebui să rejudece procese încheiate cu zece ani în urmă, pe lângă cele aflate deja pe rol și cele ce ar urma. Este un volum de muncă căruia ÎCCJ nu îi poate face face față fizic, chiar dacă procedurile ar fi clare și procesele ar putea să se desfășoare cu ușurință, ceea ce nu este deloc cazul. Rezultatul va fi un blocaj total al ÎCCJ.
Deja de săptămâna trecută, Completul 1 de 5 judecători de la ÎCCJ a suspendat procesele și a făcut apel la Secțiile Unite pentru a rezolva situația creată de o decizie a CSM (care spunea că dosarele, inclusiv cel al lui Dragnea, rămân la vechile complete de 5, trase la sorți la finele lui 2018, și nu se duc la cele alese la începutul acestui an). Completul 1 mai cere analizarea schimbării de jurisprudență, generată de aceeași hotărâre a CSM, dar și de decizia CCR. Este o altă cauză generatoare de blocaj, procesele pe rol fiind suspendate până la decizia Secțiilor Unite.
2. Ce se întâmplă cu prescripțiile? În maniera sa lipsită de onestitate, Toader s-a referit la posibilitatea ca procurorii să conteste la rândul lor deciziile definitive de achitare. Problema cu contestarea condamnărilor și achitărilor este că funcționează asimetric. Astfel, condamnații vor putea contesta hotărârile, indiferent când s-au pronunțat acestea, în vreme ce procurorii nu vor putea face același lucru în cazul achitărilor în care faptele au fost prescrise. În plus, nu e clar ce se întâmplă dacă se vor redeschide procesele în cazurile soldate cu condamnări, dar în care faptele s-au prescris între timp.
3. Impredictibilitatea. Un sistem de justiție care nu poate garanta nici măcar predictibilitatea trecutului, darămite pe cea a viitorului este lipsit de credibilitate. Justiția va deveni, dintr-o putere independentă, un instrument de represiune aflat la bunul plac al politicienilor, așa cum era pe vremea comuniștilor și cum este în regimuri autoritare de tip Putin-Orbán. Dar nici măcar Orbán nu a realizat o operațiune de o asemenea amploare de albire a infractorilor cum este pe cale să realizeze PSD. O operațiune fără egal și fără precedent în Europa civilizată, pe lângă care și Ordonanța 13, și amnistia și grațierea pălesc. //
________________________________________________________________________________________________
„Pendinte“ pentru trecut
Decizia CCR referitoare la protocoalele SRI-Parchet General vorbește despre dreptul tuturor judecătorilor de a „verifica, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală și vor dispune măsurile legale corespunzătoare“.
________________________________________________________________________________________________
Toader a pregătit draftul
„Dăm OUG pentru repunerea în termen a tuturor celor care au fost condamnați de către complete nelegal constituite și care vor putea face contestație în anulare, repuși fiind în termen prin ordonanță, iar instanța, în complet legal constituit, va judeca. Ordonanța este pregătită. Nu decid eu momentul când o dăm. Eu propun soluția.“
________________________________________________________________________________________________
