De același autor
Succesul electoral al AUR a fost explicat în fel și chip, de la frustrările și indignările generate de restricțiile impuse în această criză sanitară, mai ales de cele împotriva manifestărilor religioase, până la votul acordat acestei formațiuni, descrisă drept (neo)legionară, de o masă needucată și irațională care izbucnește din timp în timp din subteran la suprafața istoriei și o schimbă în mod brutal.
Cred că acest succes surprinzător și neprevăzut este de același tip cu succesul pe care le-au înregistrat nu demult Al Qaeda și ISIS. Mă grăbesc să precizez că asta nu înseamnă că AUR ar fi o organizație teroristă, ci că mijloacele utilizate – materiale de propagandă promovate agresiv pe Facebook și pe alte rețele de socializare – sunt similare. Ceea ce înseamnă că, la fel ca islamismul radical, AUR nu privește înapoi spre trecutul mai mult sau mai puțin glorios, ci înainte, spre viitorul pe care ei înșiși vor să-l modeleze. AUR nu este un partid legionar în sens nostalgic. Nu vom vedea prea curând militanții AUR mărșăluind în cămăși verzi cu diagonală cântând Sfânta tinerețe legionară. AUR este un partid fascist de secol XXI. Niște legionari (post)moderni.
Una din trăsăturile remarcabile ale extremismului politic postmodern este disimularea. De exemplu, nu veți găsi extremiști de stânga în Statele Unite sau Europa care să recunoască faptul că doresc să distrugă ordinea liberală și să instaureze un regim totalitar. Vor spune că actuala ordine constituțională nu este suficient de liberală și de progresistă. Nu vor admite că urmăresc să suprime proprietatea, ci vor pretinde că economia capitalistă generează inegalitate și, mai nou, rasism. Ei susțin mișcări pe care le numesc eliberatoare, când, de fapt, vor să anihileze libertatea. Extrema stângă uzurpă temele liberalismului clasic pe care pretinde că vrea să le ducă la ultima lor consecință. La extrema așa-zisă dreaptă postmodernă, lucrurile nu stau în mod diferit. Teme conservatoare clasice precum familia și tradiția și libertatea de conștiință sunt confiscate și folosite împotriva minorităților etnice, religioase sau sexuale. Dacă un conservator autentic se pronunță împotriva multiculturalismului pentru că drepturile colective subminează prin însuși caracterul lor colectiv drepturile individuale care sunt fundamentul unei societăți libere, un extremist de dreapta declară război politicilor multiculti pentru că urăște imigranții. Primul se declară adversar al corectitudinii politice, pentru că suprimă libertatea de expresie și uneori subminează chiar acuratețea cercetării științifice, celălalt o consideră o armă a „globaliștilor” pentru slăbirea coeziunii naționale și a forței rasei.
Campionul absolut al acestui proces de apropriere ilicită este Vladimir Putin. Deși s-a cocoțat în vârful „verticalei puterii” pe cadavrele unor victime nevinovate, omul a ajuns să fie privit de admiratorii săi din toată lumea drept ultimul apărător al valorilor tradiționale, al familiei și credinței strămoșești. Până și liderul AUR, George Simion, mare luptător pentru unirea cu Basarabia, a admis că Putin își apără țara și poporul. Nu vă uitați la scandalurile de fațadă cu Ambasada Rusiei și la diatribele antirusești ale liderilor acestui partid. Vorbele nu costă nimic. Ceea ce îi leagă pe liderii AUR de putinism și de regimul (cvasi)fascist de la Kremlin este mai profund decât ceea ce îi desparte de fațadă.
1. AUR este un partid antidemocratic. În documentul programatic al partidului nu există nicio ambiguitate: „Succesul electoral nu constituie scopul acțiunii noastre, ci unul din mijloacele prin care vrem să schimbăm din temelii sistemul politic (…)”. Această afirmație tare este consistentă cu afirmația fruntașului AUR Sorin Lavric, care, într-un articol-manifest de-acum celebru, anunță că „în patru ani vom disloca partidele din parlament”. Scopul AUR nu este, așadar, să obțină puterea prin mijloace democratice, este să desființeze cu totul „sistemul” democratic.
2. AUR este un partid antiliberal. Nu există loc pentru drepturi și libertăți individuale în doctrina AUR, pentru că nu e loc pentru indivizi. Individualismul este repudiat, în numele „unității” organice. Numai „comuniunea”, colectivitatea națională, dă sens persoanei. Despre libertate, AUR susține că este „identitate a spiritului în acțiune, adică act de afirmare a convingerilor pe care cele trei unități anterioare (familia, patria, credința) ni le insuflă”. Dacă nu afirmi cu convingere unitatea de credință, de exemplu, sau chiar ai dubii, atunci nu ești liber.
3. AUR este un partid totalitar. Lavric susține că „vom recăpăta căldura pe care ne-o dă gândul de a fi una în virtutea apartenenței la un neam. Vom aduce exaltarea de a fi parte dintr-un întreg numit România”. În altă parte se vorbește despre „un tot organic” ca țel al unionismului. Acesta nu se referă doar la unirea cu Basarabia. Are în vedere „unitatea spirituală” a românilor. „Unionismul trebuie să constituie mentalitatea și abordarea ideologică, filozofică, istorică a următorului secol de Românie modernă”.
4. AUR este antioccidental, xenofob și probabil antisemit și antiamerican.
Lavric susține că pentru ei „începe un război ideologic”. Sunt de acord. Pentru orice democrat fidel ordinii liberale nu există compromis, armistițiu. Nu există pace cu o asemenea formațiune de esență fascistă. //
