Ce sau pe cine mai aşteaptă Dreapta? Sau e blat

Cristian Campeanu 21.09.2012

De același autor

În timp ce Stânga politică se compromite cu fiecare prezenţă a lui Victor Ponta la Antena 3 iar stânga intelectuală se face de râs executând piruete etice relativizante în slujba tripletei Ponta-Antonescu&Voiculescu, Dreapta, în cel mai bun caz, nu face nimic, iar în cel mai rău, îşi trage singură gloanţe în cap. Ce sau pe cine mai aşteaptă când a mai rămas atât de puţin timp până la alegeri este de neînţeles. Dacă nu cumva e vorba de blat.

Spre deosebire de alegerile alegerile din America, unde Obama a băgat milioane în campania negativă împotriva lui Romney pentru că nu prea are cu ce să se laude după patru ani de mandat, dreapta din România nu are nevoie de aşa ceva pentru că are la dispoziţie faptele celor şase de luni de guvernare USL, cea mai bună campanie negativă la care putea să viseze. Cât de greu poate fi, de exemplu, să faci o listă de cinci motive „bullet-proof" pentru care Ponta ar trebui să îşi dea demisia şi din care să faci teme de campanie, adică de hărţuire fără oprire şi fără milă a acestui cataclism politic ajuns printr-un grav accident al destinului în fruntea guvernului României? Hmmm, să încercăm:

1. Plagiatul. Nu există ruşine şi dezonoare mai mare decât acest caz de impostură academică susţinută brutal cu forţa bâtei birocratice aplicate instituţiilor de validare, un caz flagrant şi de neiertat de ciocoism care nu trebuie lăsat în uitare. E treaba lui Daniel Barbu şi a lui Marga să explice că plagiatul nu este plagiat, treaba opoziţiei e să spună că un astfel de om este în dezacord moral cu demnitatea publică şi cu demnitatea în general. 2. Distrugerea ICR. Cu Ştefan Mitroi, şi reînvierea Scânteii Tineretului, icsulescu de la Piteşti şi alţii, ICR poate fi redenumit foarte bine Institutul Cultural „Adrian Păunescu". Să-l susţină „Observator Cultural" şi „criticatac" dacă vor, treaba dreptei este să denunţe politica anticulturală a USL . 3. Puciul eşuat şi torpilarea statului de drept, cu toate consecinţele din punctul de vedere al şubrezirii instituţiilor, distrugerii credibilităţii externe, expulzarii din Schengen şi izolarii internaţională ca pe vremea mineriadelor. 4. Deşertul economiei. Din mai până acum nimic nu s-a mişcat în economie cu excepţia leului care o luase razna în timpul puciului când investitorii au început să-şi facă bagajele şi să plece, nimic în materie de îmbunătăţire a absorbţiei fondurilor europene - de fapt, niciun ban din fonduri europene - nimic în zona investiţiilor, mediului de afaceri etc. Politica economică a guvernului Ponta a fost „mărunţiş pentru bugetari", tăierea investiţiilor pentru ţinerea în frâu a deficitului, tentativa de conversaţie în engleză a lui Antonescu cu reprezentanţii FMI şi scuza omnibus „Blejnar e de vină". Pe măsură ce alegerile se apropie cu frig şi scumpiri, ignoranţa economică a lui Ponta şi a USL ar trebui să devină principala ţintă de atac a dreptei. 5. Asediul asupra Justiţiei. Dacă tot ţi-ai spus „România Dreaptă",atunci respectă-ţi numele şi fă zid în jurul DNA şi a independenţei Justiţiei, chiar dacă asta înseamnă să pierzi o parte din baronime. N-o slăbi pe Pivniceru până când nu face procedurile de numire atât de transparente încât să se vadă clădirea Berlaymont de la Bruxelles prin ele şi fă-le clar şi lui Ponta şi ministresei că asta este linia roşie peste care nu se trece în politica românească. Dacă USL încearcă să facă măcar un pas dincolo, toate armele sunt permise. Nu mai vorbim de cazul Dragnea şi  fraudele de la referendum, o temă care nu trebuie lăsată să lâncezească cu toate autodenunţurile USL. N-au decât să se lege cu lanţuri de porţile DNA. Ai zice că ARD are de unde să aleagă teme de campanie agresivă împotriva USL şi a lui Ponta. În pofida acestei oferte generoase şi în mod straniu, dreapta nu face o campanie agresivă. Nu face campanie deloc.

Să zicem că partidele dreptei vor să ducă o campanie „pozitivă", bazată pe „oferte electorale pragmatice". Foarte bine! Să cheme experţii în economie pe care îi are - de preferat în frunte cu Lucian Croitoru, nu cu Andreea Paul - şi să le ceară o „listă la spălătorie" simplă şi uşor de înţeles despre reducerea numărului de taxe şi impozite, debirocratizare, simplificarea creditelor pentru investitorii mari, mici şi mijlocii pentru crearea de locuri de muncă şi un plan realist de resuscitare a proiectelor de infrastructură şi de accesare a fondurilor europene, chiar dacă va trebui să-l facă în colaborare cu DNA. Să se ocupe Voinea cu impozitarea progresivă şi cu taxarea piscinelor, să se ocupe stânga academică luminată cu scheme complicate de redistribuţie şi reînvierea proletariatului, mesajul dreptei trebuie să fie acelaşi: taxe şi impozite mici, mediu de afaceri prietenos prin reglementări puţine, prezenţa discretă a statului în piaţă, siguranţă si predictibilitate pentru investiţii, tratament corect şi descurajarea abuzurilor. Dacă nu aţi văzut aceste mesaje dinspre dreapta este din cauza că, ocupaţi cum sunt cu înpărţirea locurilor pe liste, nu au timp de astfel de trivialităţi.

Şi dacă veni vorba de liste, unde sunt sondajele? Cele reale nu cele de propagandă? Publice sau „secrete scurse" către presă, diferenţiate pe grupe de alegători, vârstă, regiuni, educaţie şi numărul de la pantofi, făcute săptămânal şi analizate de specialişti credibili - preferabil NU de Sebastian Lăzăroiu cu metaforele sale incongruente -, astfel încât să stea la baza unei strategii electorale mobile şi eficiente? Cele mai bune sondaje pentru dreapta apărute până acum aparţin IRES-ului domnului Dâncu şi asta, cu două luni înainte de alegeri, este deopotrivă alarmant şi descurajant.

De ce avem parte în schimb? De un Mihai Ungureanu care lansează gratuit o fumigenă etică de tip „traseismul nu este o temă" când a fost el însuşi victima traseismului şi a trădării lui Frunzăverde, de un Mihai Neamţu ameţit de propriul curaj de fi atacat-o just pe Udrea, care trage acum în toate direcţiile ca un cowboy beat şi de un Vasile Blaga care tace din nou aşa cum a tăcut şi în campania pe care a pierdut-o în 2008 in fata lui Oprescu când ar fi trebuit să o câştige. Toţi aceşti faux pas şi tot acest noncombat întăreşte suspiciunea de blat de înţelegere tacită între partide: un ciclu electoral voi, un ciclu noi ca să fie toată lumea mulţumită. Dar ăsta nu e ciclu electoral, e cerc vicios!

Articol publicat si pe site-ul romanialibera.ro.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22