De același autor
Riscul transmiterii virusului SarsCov2 poate fi redus la niveluri acceptabile cu o bună organizare și ceva mai multă cheltuială, pentru că este foarte important să nu le oferim politicienilor un precedent pe temeiul căruia să își poată prelungi singuri mandatele și să facă din alegeri un instrument politic. Mandatele aleșilor locali au fost deja prelungite fără niciun folos și fără rost. Cererile PSD și ale liderului acestui partid de a le mai prelungi o dată ar trebui ignorate. Dacă nu e război, trebuie să avem alegeri.
O altă observație este că, de când s-a schimbat legea, campania electorală nu ne ajută cu nimic. O lege stupidă a impus ca, în loc să facă vizibili candidații și partidele, campania să facă exact opusul. Ascunde acțiunea electorală în subteran. Faptul că partidele sunt finanțate de la bugetul de stat a făcut ca în loc să avem parte de dezbateri viguroase, controverse – chiar scandaluri – și de o abundență de sondaje care să ne permită să evaluăm candidații și prestația partidelor în timp real, să avem o campanie ferită de ochii publici în care nici măcar chipurile candidaților nu sunt vizibile pentru că au voie să afișeze bannere în precampanie, dar nu și în campanie, ceea ce este o prostie. În perioada în care ar trebui să avem cea mai mare efervescență politică, practic nu există știri și informații politice. Rezultatul este un dezinteres public general, absenteism la urne și concentrarea ilegitimă a voturilor la partide și grupuri de interese politice și economice legate de candidați care capătă o pondere mult prea mare. Altfel spus, cine are o masă de manevră mai mare și poate aduce mai mulți apropiați la vot acela câștigă.
Candidații și partidele nu au un interes real să câștige încrederea majorității alegătorilor, voturile celor aflați în afara cercului de influență, ci aproape exclusiv pe cele ale celor din interior. Excluderea alegătorului impredictibil face lucrurile mai simple și mai ușor de controlat. Acest lucru a fost înțeles foarte bine de Dragnea, care, în 2016, a făcut campanie în toate localitățile în care a putut ajunge, pentru a-și mobiliza oamenii cu promisiuni pe care, de altfel, și le-a și onorat, aruncând cu bani publici în primarii PSD, de îndată ce a ajuns la guvernare. PNDL este acest sistem de recompensă și kickback (parandărăt, cum îi spune pe la noi) creat special pentru aleșii locali pe care PNL l-a preluat și îl exploatează în interes propriu. Între altele, acesta este și unul din motivele pentru care, de exemplu, PNL racolează fără rușine aleși PSD. Cu cât mai multe organizații luate de-a gata, cu atât mai sigur rezultatul, chiar dacă din punctul de vedere al administrației poate fi un dezastru.
Or, o prezență cât mai mare la urne a celor care, vorba englezului, nu au niciun cal în cursă, niciun interes individual sau de partid poate răsturna întregul eșafodaj al distribuirii puterii „între ei” prin alegeri în familie într-un singur tur de scrutin, care legitimează formal ceea ce, de fapt, e fundamental ilegitim.
Dar și dacă mergem la vot, totuși ce votăm? Pentru că anul acesta, mai mult decât în alți ani, opțiunile nu sunt, cu puține excepții, deloc clare. Înainte de toate, să îndepărtăm o iluzie. Niciodată nu trebuie votați doar „omul”, „bunul gospodar” etc. „Omul” vine la pachet cu partidul și cu organizația, pentru că „gospodarul” are nevoie de consiliu, care e politic. Atunci când sunt din tabere diferite, ori e război total, cum a fost cazul cu Băsescu, ori sunt înțelegeri transpartinice nocive, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor. Mitul „omului potrivit la locul potrivit” e doar atât, un mit. Pot fi primari buni și primari proști, dar nu există oameni providențiali.
Un lucru este limpede: după opt ani, e timpul ca PSD și aleșii săi să plece. Ce opțiuni rămân pe masă? PNL a racolat mulți aleși PSD, peste 130, și a umplut guvernul cu clientelă, penelistă și pesedistă. E suficient să citești faptele expuse de Valeriu Nicolae. O asemenea defilare de impostori subminează credibilitatea.
USR-PLUS este o formațiune încă infantilă. Nu imatură, ci infantilă. Candidații lor sunt în mare măsură niște cvasinecunoscuți, iar „ideile” lor sunt de multe ori biete punctaje fără sens și fără importanță făcute în Powerpoint ca la sesiunile de training ale lui Dan Barna. Sunt și excepții, evident, ca peste tot.
Și atunci? Cum rezolvăm această contradicție între nevoia de a vota în număr mare și slaba ofertă politică? Simplu. În primul rând, trebuie excluși corupții, reprezentanții grupurilor de interese, ai clanurilor politice și nu numai. În al doilea, trebuie votați candidați care au susținere politică și, deci, financiară să investească în lucrări de bun-simț, necesare pentru comunitate. În al treilea, ar trebui votată lista cea mai puțin nocivă. Există candidați atât din partea PNL, cât și din partea USR-PLUS care merită voturile și alții care nu le merită. Nu mai există separația stânga-dreapta. Nici măcar nu trebuie acceptați toți candidații unui partid. Poate fi votat PNL la București, Cluj, Oradea, poate Brașov, dar nu la Iași, USR-PLUS la Timișoara, Constanța, poate la Ploiești, dar nu oriunde unde vedeți sigla. Chiar și așa, nu există garanții. //
