De același autor
Percepția publică asupra „învingătorului” în cele trei dezbateri este importantă pentru că ea ar putea face diferența la alegerile de pe 8 noiembrie, mai ales că cei doi candidați se plasează în mod constant în sondajele naționale într-o marjă de 5-6 procente (între 40% și 45-46%, ambii alternând în preferințele electoratului. De aceea, candidatul care va fi proclamat câștigător după ultima dezbatere de pe 19 octombrie, în Las Vegas, are șanse mari să devină următorul președinte al Statelor Unite.
Dar alegerile de anul acesta au câteva particularități care le deosebește de scrutinurile din anii trecuți și care pot înclina balanța opțiunilor electoratului în mod decisiv în ultimul moment. În primul rând atât Donald Trump cât și Hillary Clinton se află într-un deficit aproape disperat de voturi. Cei doi sunt probabil cei mai impopulari candidați din istoria recentă a SUA și înainte de a se gândi la câștigarea unor segmente de electorat noi, sunt mai preocupați în această fază a campaniei să nu piardă din alegătorii pe care îi au deja. Din acest motiv, ambii candidați fac concesii majore elementelor extreme, populiste din propriile partide. Hillary nu-și poate permite să piardă electoratul de extremă stângă al lui Bernie Sanders și de aceea susține creșterea taxelor pentru bogați și adoptă o retorică protecționistă atacând tratatele comerciale, cum ar fi Parteneriatul Transpacific, pe care de altfel îl susținuse nu demult. De partea cealaltă, Trump încearcă să câștige electoratul conservator (pe care încă nu l-a convins) printr-un program de reduceri de taxe și impozite, dar este obligat să își satisfacă baza populist-protecționist-rasistă reprezentantă de așa numita alt-right, nucleul dur al ascensiunii trumpismului. Consecința este că, pentru prima oară după multă vreme avem de-a face cu o luptă care are drept obiect să stabiliească cine este mai populist și mai izolaționist dintre cei doi, ceea ce reprezintă o veste proastă atât pentru SUA cât și pentru restul lumii. Când Trump atacă acordul de liber schimb nord-american NAFTA, drept „cel mai prost tratat din istorie”, nici măcar nu are rost să mai discutăm despre Tratatul de liber-schimb SUA-Europa (TTIP) pentru că este clar că de nici o parte a Atlanticului nu există voința politică pentru a merge mai departe, ceea ce prevalează acum fiind o logică protecționistă, izolaționistă și naționalistă.
În acest cadru marcat de populism naționalist, dezbaterile de anul acesta, inclusiv cele din alegerile primare, au fost remarcabil de lipsite de substanță. Trump a călcat în picioare toate faptele relevante în aproape toate chestiunile importante și a scăpat aproape complet neafectat. Întreaga sa campanie s-a concentrat asupra personalității sale și asupra „capacității sale de a câștiga”. Hillary a răsucit atât de mult faptele încât nimeni nu mai crede că ea însăși crede în ceva. Ca să luăm un exemplu relativ marginal, dar important, autoritățile americane, adică FBI, au stabilit cu certitudine că atacurile cibernetice împotriva Partidului Democrat au drept autori grupările de hackeri ruși aflate sub directa comandă a Kremlinului. Este un fapt stabilit, dar care nu a fost recunoscut ca atare de Casa Albă sau de Congres din motive politice evidente pentru că ar fi însemnat să acuze Rusia de asgresiune. În pofida evidențelor, Trump a afirmat în dezbaterea de luni, că din punctul său de vedere, autorii ar fi putut tot atât de bine fi chinezii sau „un hacker de 200 de kilograme” care locuiește in casa părinților”. Această manieră de nega evidențele și a neglija faptele este trăsătura care caracterizează cel mai bine actuala confruntare. În privința NATO, Trump și-a demonstrat din nou ignoranța, susținând că Alianța este depășită pentru că nu s-ar concentra asupra combaterii terorismului. NATO se află din 2003 în Afganistan, dar cumva această informație nu a ajuns la Donald Trump, pentru care este mai importantă teza „alianței depășite” decât faptele.
Dezbaterea prezidențială din America s-a situat la un nivel foarte scăzut în ceea ce privește substanța și de aceea personalitatea, caracterul și „calitatea de prezidențiabil” vor conta mai mult decât orice altă temă, fie ea economia, comerțul sau politica externă. Poate că cea mai bună replică a lui Trump în dezbarerea de luni a venit în momentul în care Clinton a încercat să își prezinte politicile prin care va stimula creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă pentru americanii din clasa medie. Răspunsul lui Trump a fost „da ,dar aceste politici nu au funcționat în ultimii 30 de ani”.
Hillary va continua să se prezinte ca prezidențiabilul responsabil care are nu numai experiență ci și soluții pentru viitorul Statelor Unite. Trump va continua să susțină că tocmai această experiență este cea mai grea povară pe care o poartă Clinton pentru că reprezintă decenii de politici eșuate, și ca urmare, e nevoie de Trump pentru a zdruncina din temelii establishmentul sclerotic și pentru „a face America mare din nou”. Clinton a reușit luni să arate că la rândul ei poate fi „o învingătoare”, dar bagajul său politic atârnă destul de greu și poate să îi ruineze șansele de a câștiga. Și, așa cum arată lucrurile în prezent, pare că ea are mult mai mult de pierdut decât Trump, care își poate permite să calce în picioare toate regulile și toate limitele a ceea ce este considerat acceptabil în politica americană. De aceea, deși Clinton a câștigat prima rundă, meciul este departe de fi fost decis.
