Crapă minciunile ceaușiste ale lui Dragnea

Nerușinarea și aroganța lui Liviu Dragnea au atins niveluri insuportabile. Nu numai că l-a acuzat pe președintele Iohannis că a mințit în prezentarea datelor privind execuția bugetară pe primul trimestru, dar l-a acuzat că pune în pericol „siguranța națională“ prin răspândirea unor informații „mincinoase“ care ar putea crea confuzie și panică pe piața internă și neîncredere pe piața externă. Cu alte cuvinte, liderul PSD a adoptat fățiș, fără să se mai ascundă, o atitudine proprie regimului Ceaușescu: oricine îndrăznește să pună la îndoială propaganda oficială privind binecuvântările politicii economice a PSD se face vinovat de sabotaj și atentat la siguranța națională. Așa-zisele „minciuni“ ale lui Iohannis privind ratarea indicatorilor pe primul trimestru au fost extrase dintr-un document public al Ministerului Finanțelor care figura pe site-ul instituției.

Pentru a contracara aceste date oficiale, Dragnea și-a pus oamenii la muncă și aceștia au venit cu un set nou de date, care nu erau oficiale, ci „asumate de guvern“ și nu priveau trimestrul întâi al anului, ci primele patru luni. Prin „oamenii“ lui Dragnea înțeleg atât oficiali guvernamentali de tipul lui Viorel Ștefan, reprezentând autoritatea care ar trebui să acopere politic vocea Ministerului de Finanțe, instituții precum INS, care, de când a trecut sub coordonarea directă a prim-ministrului, nu mai poate și nu mai trebuie să se bucure de nici o credibilitate, dar și economiști de casă. Doi dintre cei mai cunoscuți dintre acești sunt Cristian Socol, coautor al programului de guvernare și autor, potrivit Ziarului Financiar, al celebrei scrisori adresate de Dragnea lui Mugur Isărescu, și Dan Armeanu, profesor la Facultatea de Finanțe. Au primit sarcina să contrazică viziunea „apocaliptică“ prezidențială și ambii s-au executat publicând texte în care pictează un tablou roz și liniștitor al economiei naționale, îi denunță pe „apostolii crizei“ care ar face rău României și ajung la concluzia că nici nu există criza acum și nici în perspectivă. Mai mult, că toată lumea, de la Comisia Europeană la FMI, confirmă performanțele guvernului și creșterea „sustenabilă“ și, în general, nu ne-a fost niciodată mai bine ca acum.

Argumentele și cifrele utilizate de cei doi au fost apoi condensate în așa-numite bullet-points pentru uz politic de partid, pe baza cărora Dragnea a venit la televizor ca să-l acuze pe Iohannis de trădare. Întregul joc este o perdea de fum în care indicii se covertesc în „vești bune“ prin manipularea lor, asfel încât la sfârșit să iasă rezultatul dorit. Problema este că această ficțiune este asumată ca adevăr politic incontestabil de o putere autoritară.

Știm că așa s-a întâmplat pentru că, de exemplu, pentru prima oară de când apare la televizor să ne explice cum stăm cu economia, Dragnea a vorbit despre un indice obscur numit „formarea de capital fix“ care ar fi crescut. A făcut acest lucru pentru că d-l Armeanu vorbește despre „formarea brută de capital fix“ care ar fi crescut substanțial, cu un procent de 4,7% în 2017. Acesta este genul de indicator aruncat în ochii publicului pentru a ascunde adevărul lipsei investițiilor. De exemplu, la „formarea brută de capital fix“ intră și înlocuirea garniturilor de tren la metrou și dotarea companiilor primăriei lui Firea cu sedii, mașini și logistică, dar acestea nu pot fi considerate „investiții“ din motive evidente.

Alte exemple de indicatori înșelători sunt reducerea aparentă a datoriei publice ca pondere din PIB - 37,6% în 2016 la 35,2% în 2017 -, în vreme ce, în realitate, aceasta crește constant în cifră absolută (cu 15 miliarde în 2017), sau nivelurile „sustenabile“ ale deficitelor, menținute astfel printr-o combinație de artificii de calcul și restrângere a cheltuielilor destinate investițiilor, care se amână în permanență.

Există însă și puncte în care minciuna și deformarea realității economice se opresc, și anume acolo unde realitatea pieței nu poate fi ascunsă sau cosmetizată. Unul dintre aceste puncte de inflexiune este permanenta criză de lichiditate a guvernului, care a caracterizat tot anul 2017 și se agravează în 2018. Necesarul de finanțare a crescut anul acesta la 74 de miliarde de lei, dintre care 50 au rămas constanți pentru finanțarea datoriei, iar 24 - o creștere de aproape două ori și jumătate față de 2016 - pentru acoperirea deficitului bugetar. Altfel spus, pentru a acoperi cheltuielile cu salariile și pensiile și pentru a asigura finanțarea clientelei locale, guvernul se împrumută de la lună la lună și se împrumută tot mai scump, pentru că piața reacționează la cererea mare de lichiditate mărind dobânzile. În ultimii ani guvernul s-a împrumutat, atât pe piața internă, cât și pe cea externă, la rate relativ constante. Nu mai este cazul. Ratele la titlurile de stat atât pe zece, cât și pe cinci ani cresc încontinuu, la niveluri de peste 4%. La începutul lunii, guvernul s-a împrumutat cu 324 de milioane, cu scandență în martie 2022, la un cost mediu anual de 4,04%, în urcare. Guvernul se împrumută însă săptămânal la costuri mai mari. Situația este similară și pe piețele externe, unde prima de risc (Credit Default Swap) a crescut pentru România de la 1,3% la 1,7% în aprilie.

Al doilea exemplu despre pretinsa performanță a economiei românești este creșterea constantă a deficitului de cont curent. Mugur Isărescu a dat recent un citat semnificativ: „Profesorul Costin Murgescu spunea în anii ’80, când se minţea cu producţia şi cu mai multe: într-un singur loc nu poţi să minţi - la balanţa de plăţi“.