De același autor
Adevăratul chip al doamnei este cel al unui politician avid de putere, de un cinism odios, care nu se dă în lături de la nimic pentru a-și atinge scopurile. Drumul lui Dăncilă către cea mai înaltă funcție în stat este presărat cu victime politice și cadavre de fete nevinovate.
Prima mișcare pe a făcut-o a fost să evite realizarea oricăror măsurători sociologice relevante în privința intențiilor de vot în ceea ce o privește. Singurul sondaj prezentat public a fost cel realizat de Marius Pieleanu, în care PSD era dat cu 26%, în creștere cu peste trei procente față de alegerile de pe 26 mai. Ca dintotdeauna la Partidul Comunist, liderul se dorește cu disperare în frunte, dar se reclamă de la voința populară de la „masele de muncitori de la orașe și sate“ care îl „cer“. Dăncilă a declarat că va candida „dacă i se va cere“ și, natural, masele de lideri locali i-au cerut să candideze. Din momentul în care a putut pretinde că o candidatură a ei reprezintă voința partidului, Dăncilă a putut să-i dea la o parte cu ușurință pe „iepuri“ de felul diletanților Fifor și Teodorovici, dar mai ales să îndepărteze principalul pericol, o posibilă candidatură a primarului general Gabriela Firea, politician cu o notorietate și un prestigiu mai mari, chiar dacă nemeritate. Vorbind strict de șanse, Firea ar fi fost un candidat mai bine plasat pentru a sparge bariera voturilor de partid și pentru a constitui o amenințare la adresa președintelui Iohannis în turul al doilea. Dar Dăncilă nu a putut suporta postul de locotenent al lui Firea în campanie și, mai ales, nu a suportat să ralieze trupele de partid în jurul lui Firea, care ar fi devenit o amenințare la adresa supremației sale, în condițiile în care vine dintr-un clan, Firea-Pandele, pe care partidul nu îl poate controla. Prin urmare, a executat-o politic pe Firea într-un comitet executiv în care avea majoritatea asigurată. Fantoșa lui Dragnea, care deprinsese gustul sângelui politic, eliminându-i pe cei mai apropiați colaboratori ai acestuia, s-a instalat în postura de candidat PSD la prezidențiale.
Următorul pe listă a fost Tăriceanu. Personaje cu capacități analitice limitate, Tăriceanu și colaboratorii săi din ALDE au sperat imposibilul - ca PSD să renunțe la candidatul propriu și să îl sprijine pe el. Ca și Firea, Tăriceanu avea șanse mai bune să intre în turul al doilea, dacă ar fi fost susținut de aparatul de partid al PSD, iar unii pesediști chiar au luat în calcul această opțiune până când Dăncilă le-a tăiat-o scurt: „Vreți să vă așezați în spatele unui candidat de 4%“ și-ar fi întrebat ea colegii, care au rămas tăcuți. Tăriceanu a venit și el cu un sondaj în care era cotat cu 34%, la numai trei procente de Iohannis, ceea ce l-ar fi legitimat să revendice postura de candidat unic al coaliției, dar acest sondaj nu poate fi socotit altceva decât o fantezie după alegerile europarlamentare în care ALDE nu a depășit 5%. Nu e posibil ca un partid să obțină un scor de șapte ori mai mic decât al liderului său, iar acesta din urmă să nu fie capabil să atragă aproape deloc voturi pentru partid. Mai degrabă, Tăriceanu, chiar dacă are, personal, un scor mai mare decât ALDE, suplimentul de votanți îi vine tot din zona alegătorilor PSD. Dăncilă i-a luat lui Tăriceanu masa de alegători care l-ar fi putut propulsa în turul al doilea și l-a mai și umilit, precizând că ALDE nu va ieși de la guvernare. Mai mult, prin invitația adresată lui Ponta de a intra în coaliție, l-a pus la locul lui pe Tăriceanu și i-a arătat cât de (in)util ar putea fi pentru majoritatea guvernamentală. Dăncilă știe că Tăriceanu este prins în capcana propriei retorici antijustiție și antieuropene. Chiar dacă ALDE ar ieși de la guvernare, așa cum amenință acum, își va pierde toate privilegiile și influența pe care le au în prezent membrii săi. În plus, nu are unde să se ducă. Cu discursul violent pe care l-a adoptat de când este la guvernare, ALDE nu se poate alătura opoziției în mod credibil. Singura poziție liberă este la extrema naționalistă a PSD, de unde nu există șanse serioase la prezidențiale. Dăncilă i-a tăiat brutal aripile lui Tăriceanu și nu i-a oferit nici un premiu simbolic de consolare. Dimpotrivă, l-a amenințat cu irelevanța.
Dar ceea ce descrie cel mai bine lipsa completă de scrupule și capacitatea ei înspăimântătoare de a profita de orice oportunitate pentru a-și atinge țelurile. Intenția pe care a anunțat-o în urma crimelor de la Caracal de a organiza un referendum pentru înăsprirea pedepselor pentru criminali, violatori și pedofili nu îi va servi decât lui Dăncilă. Referendumul nu va spori siguranța cetățeanului, nu va face poliția mai eficientă și mai cinstită și nici pe procurori mai curajoși. Singurul scop al acestui referendum este să îi ofere o trambulină politică lui Dăncilă. Este un cinism sinistru ca în momente de criză, când se confirmă asasinarea în condiții extrem de violente a două adolescente, tu să îți faci planuri pentru prezidențiale. //
