De același autor
Se revoltă în noi spiritul democratic atunci când un actor politic ca Dacian Cioloș ne refuză dreptul sacrosanct de a alege, drept pentru care suntem dispuși să îl catalogăm degrabă ilegitim ori, cel puțin, impur din punct de vedere democratic, dar, cumva, nu avem nicio problemă cu opțiunile care ne sunt puse pe masă. O dată la patru ani, alegem în mod consecvent condamnați penal, corupți, incompetenți și nulități, ca și cum între dreptul fundamental de a alege și responsabilitatea civică nu ar exista nicio legătură.
Nu există niciun motiv pentru care o comunitate rațională să aleagă un personaj precum Cătălin Cherecheș în funcția de primar. În fond, omul a fost prins în flagrant luând mită, iar a-l alege este echivalent cu legitimarea corupției prin vot. Alegătorii din Baia Mare nu numai că au validat furtul, dar au validat furtul din propriile buzunare, ceea ce pare absurd. Cum poate vota cineva împotriva propriilor interese, când are la dispoziție surse suficiente de informație pentru a-și forma o opinie competentă?
Exemple avem cu nemiluita. Dacă acum patru ani votul masiv pentru USL ar putea fi explicat prin furia și frustrarea față de măsurile de austeritate ale Guvernului Boc, nimic nu putea justifica cele 16 procente obținute de PPDD, când era clar că aveam de-a face cu o fraudă flagrantă de la cap la coadă, un partid creat cu singurul scop de a fi vândut ulterior bucată cu bucată oricui ar fi reușit să formeze o majoritate, deci să livreze beneficii nonpolitice.
Cum ar putea cineva în 2016 să voteze cu Victor Ponta, un personaj care s-a dovedit în mod repetat atât de lipsit de orice urmă de onestitate (dincolo de dosarele de la DNA), atât de găunos, de iresponsabil și de plin de sine, încât este de-a dreptul periculos? Cum ar putea cineva valida democratic un personaj precum Liviu Dragnea, un om condamnat pentru vicierea procesului democratic? Cum poate vota cineva care manifestă o minimă preocupare pentru viitor cu Ecaterina Andronescu, care a făcut în 20 de ani mai mult rău învățământului decât putea Ponta visa? Cum poate vota cineva cu Tăriceanu și colecția sa de abonați la Rahova sau cu cineva ca Teodor Atanasiu, omul care și-a bătut joc de tot ceea ce mai rămăsese „liberal“ în Partidul Național Liberal? Cum ar putea un om de bună-credință să pună ștampila pe numele Elenei Udrea sau pe cel al lui Traian Băsescu, după atacurile obscene ale acestora la adresa DNA și a Codruței Kövesi?
Dacă am alege onest și, mai ales, responsabil, ar trebui să refuzăm asemenea nonopțiuni până când partidele vor fi forțate să își curețe „grajdurile“ politice și să propună candidați onești, competenți și reprezentativi. Nu este democratic să boicotăm alegerile și să refuzăm procesul democratic? Dar nici să alegi între Andronescu și Nicolăescu nu e cine știe ce manifestare plenară a democrației, mai degrabă un simulacru. Ruptura dintre exercitarea dreptului la vot și responsabilitatea civică și politică a alegătorilor a devenit evidentă odată cu eșecul votului uninominal. În 2012, românii ar fi ales absolut indiferent pe oricine candida sub sigla USL și, dacă nu ar fi existat sistemul absolut fantezist și disfuncțional creat de Cristian Pârvulescu, am fi avut un parlament cu 95% USL, rezultat care nu poate fi caracterizat sub nicio formă drept o dovadă de responsabilitate. Ca efect al acestui deficit de asumare, ne-am întors la votul pe liste, ceea ce înseamnă, în esență, că ne-am grăbit să ne debarasăm de povara responsabilității și să o plasăm, din nou, pe umerii partidelor. Dar acest transfer nu dă și nici nu poate da vreodată rezultate, pentru că partidele nu sunt niciodată responsabile, dacă nu sunt forțate să devină astfel și, în final, vom avea aceeași clasă politică de proastă calitate și coruptă.
Această golire de substanță a clasei politice cu complicitatea alegătorului poartă în sine pericolul decredibilizării sau, mai grav, al deturnării însuși procesului democratic. Pentru demagogi populiști precum Tăriceanu, Dragnea, Ponta sau Băsescu, votul legitimează orice, inclusiv corupția. Din momentul în care listele de penali ai partidelor vor primi votul cetățeanului, vor putea pretinde că, fiind învestiți cu cea mai înaltă legitimitate democratică, își pot permite să calce în picioare statul de drept, așa cum au mai făcut-o și în trecut, și, la limită, pot distorsiona după cum poftesc democrația însăși.
PSD nu are cine știe ce program de guvernare, dar are un plan politic cât se poate de clar și de explicit. Liviu Dragnea le-a trasat pesediștilor sarcina să ocupe poziții-cheie în toate comisiile de specialitate ale parlamentului, cu scopul de a influența decisiv procesul legislativ. Din experiențele anterioare (comisiile juridice, comisia de învățământ din Senat), acest control nu a fost niciodată exercitat în sensul îmbunătățirii calității legislației și a actului guvernării, ci aproape întotdeauna pentru a servi interesele clientelei politice, ale grupurilor politico-economice și ale politicienilor cu dosar penal.
De aceea, anul acesta este mai important ca oricând să nu mai alegem prost și să refacem legătura dintre drepturile democratice și responsabilitatea publică. Nu, partidele nu sunt toate aceeași mizerie, așa cum clameză inamicii democrației. Votul chiar contează, cu condiția să fie exercitat responsabil.
