De ce pierde PSD în toate scenariile

Moțiunea este adoptată.

Singura certitudine este că PSD va ieși slă­bit și se va scinda. Pesediștii nu ar fi negociat cu UDMR da­că ar fi fost siguri că au voturile ne­ce­sare, pentru că nu știu câți pesediști vor trece de partea gru­pării Grindeanu-Ponta. Știu însă că vor exista unii care o vor face și care, prin sciziune ulterioară, vor slăbi actuala majoritate. De aceea, au nevoie de vo­tu­rile UDMR atât pentru doborârea gu­ver­nului, cât și în perspectiva formării unei noi majorități. UDMR se află din nou în­tr-o excelentă poziție de kingmaker și de­ja a reușit să obțină concesii legisla­ti­ve însemnate: Ziua Maghiarilor și ex­tin­derea utilizării limbii maghiare în admi­nistrație.

Din momentul adoptării moțiunii, intră însă în joc președintele Iohannis, care va trebui să nominalizeze un prim-ministru care să încerce să formeze o majoritate. Nu este obligatoriu ca Iohannis să no­mi­nalizeze un premier PSD-ALDE, indiferent ce crede Călin Popescu Tăriceanu. În acest moment va fi crucial modul în ca­re privește președintele criza guver­na­men­tală. Președintele poate considera că revolta lui Grindeanu nu a fost decât un accident intern al PSD și că, în con­ti­nuare, acest partid are toată legi­ti­mi­tatea câștigată în alegerile de pe 11 de­cembrie 2016. În acest caz, președintele va nominaliza un premier propus de PSD, dar nu orice premier. După eșecul nominalizării lui Sevil Shhaideh și eșecul Guvernului Grindeanu, președintele va ce­re garanții. De aceea, PSD nu poate ve­ni cu un nou premier de paie, o altă ma­rionetă fidelă (gen Carmen Dan), pentru că poate fi sigur de refuz. Dacă PSD nu găsește un premier cu reputație de in­te­gritate și competență, îi va fi greu să îl con­vingă pe Iohannis să mai meargă o dată pe mâna PSD.

Dacă însă președintele consideră că prin­cipalii responsabili pentru criza gu­ver­na­men­tală sunt Dragnea și Tăriceanu, atunci va trebui să le transmită că și-au anulat singuri orice legitimitate au câș­ti­gat în alegeri și, în aceste condiții, nu va numi un prim-ministru propus de coa­li­ție, ci va alege el însuși un premier, fie du­pă model Cioloș, fie din opoziție. Puțin probabil însă, ținând cont că asta ar în­semna război între majoritate și pre­șe­dinte, un război care se poate prelungi des­tul de mult, ceea ce vine în con­tra­dicție cu imperativul soluției urgente for­mulat de Iohannis. Având în vedere că au mai rămas trei ani de mandat, este imposibil ca PSD să accepte un guvern neu­tru sau să se lase aruncat în opoziție. Varianta alegerilor anticipate este și mai improbabilă, pentru că Dragnea ar risca o adevărată răscoală în PSD.

Oricum, PSD se va afla într-o situație com­plicată, fiind de așteptat ca partidul să se scindeze pe axa Grindeanu-Ponta și gruparea din jurul lor. Excluși din PSD, cei doi nu au altă variantă decât să for­meze un alt partid sau să se alăture gru­pării lui Daniel Constantin. Noua for­ma­țiune va eroda încet din autoritatea lui Dragnea și ar putea deveni un aspirator de nemulțumiți.

Ca urmare, viitorul premier va fi susținut de o majoritate fragilă care va depinde de UDMR și care va înfrunta în parlament și în spațiul public nu numai opoziția tra­dițională, ci și pe cea a grupării disidente Grindeanu-Ponta. Chiar și dacă trece mo­țiunea, PSD iese mai slăbit și Dragnea pier­de mult.

Moțiunea nu trece.

O situație complicată, pentru că e clar că PSD nu mai deține majoritatea și nici nu are aliați dispuși să i-o asigure. În­seamnă că Grindeanu (poate Iohannis) va fi convins UDMR să stea deoparte și va fi reușit să rupă o bucată sem­ni­fi­ca­tivă din PSD. Acea bucată va deveni însă nucleul în jurul căruia se vor reordona raporturile de putere în PSD, pentru că Grin­deanu va avea nevoie de o majo­ri­ta­te pe care nu pare a o găsi decât la PSD. Și pe care va trebui să o găsească cu orice preț, dacă vrea să mai rămână pre­mier.

Căderea moțiunii va mai însemna de­mi­sia sau debarcarea lui Dragnea, orga­ni­za­rea unui congres extraordinar și proba­bila alegere a lui Grindeanu în funcția de președinte. Chiar dacă ar pierde gu­ver­na­rea, gruparea lui Dragnea va rămâne în­să semnificativă în partid și parlament, ce­ea ce va îngreuna guvernarea până aproape de imposibil. Războiul pentru putere și control în PSD va continua și stabilitatea politică va fi pusă sistematic sub semnul întrebării.

Și în această variantă PSD pierde din for­ță și prestigiu, iar Dragnea pierde aproa­pe tot, pentru că la nivelul de au­to­ri­ta­rism pe care l-a impus în partid, atunci când va cădea, va cădea dramatic.

Oricum ar fi, din această criză au­topro­vo­cată, PSD și Dragnea ies în pierdere în ori­ce variantă imaginabilă.