De același autor
Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a ţinut să ne transmită de la Bruxelles, unde participa la o reuniune NATO, mesajul pe care omologul său german l-ar fi autorizat să îl transmită în ţară privind crearea noului mecanism European de prevenire şi sancţionare a derapajelor de la statul de drept. Domnul Corlăţean dezminte o informaţie pe care nu a furnizat-o nimeni şi combate un argument pe care nu l-a adus nimeni. Este vorba despre o diversiune care, în logică, poartă numele de eroarea “omului de paie”. De ce recurge însă MAE la asemenea artificii retorice facile.
“Guido Westerwelle m-a autorizat, m-a rugat şi a fost de acord să spun public faptul că interpretările apărute inclusiv în presa românească cu privire la faptul că această iniţiativă ar fi vizat o anumită ţară, România, sunt total nefundamentate. Ministrul a fost foarte clar, din acest punct de vedere, această iniţiativă nu a vizat România”, a declarat domnul Corlăţean, într-o conferinţă de presă . ”O serie de miniştri, între care şi eu, am subliniat importanţa faptului ca acest mecanism să se adreseze tuturor statelor membre, fără discriminare, pe baza unor criterii obiective identificate şi această abordare a constituit de altfel o poziţie comună a tuturor statelor care au intervenit”.
Prin “interpretările apărute inclusiv în presa românească cu privire la faptul că această iniţiativă ar fi vizat o anumită ţară, România”, domnul ministru se referă la articolul “Cum schimbă România regulile UE”, apărut marţi în România Liberă. Corlăţean ne acuză aşadar că am fi susţinut că UE se pregăteşte să adopte reglementări noi împotriva României şi foloseşte mesajul lui Westerwelle pentru a dezminţi această ipoteză.
Ceea ce fac Corlăţean şi MAE este să construiască o falsă problemă pentru care oferă o soluţie falsă ca răspuns la o problemă reală. Este ceea ce în logică se numeşte “argumentul omului de paie”. Nu am susţinut nicăieri că mecanismul nou creat va fi îndreptat împotriva României, a Ungariei sau a oricărei alte ţări. De altfel, discursul doamnei Viviane Reding la care face trimitere articolul s-a referit explicit la această chestiune: “Trebuie să afirmăm foarte clar că nu confundăm situaţia curentă dintr-un stat membru sau din altul cu posibila creare a unul nou mecanism. Astfel de situaţii trebuie tratate cu instrumentele pe care le avem la dispoziţie în actualele tratate. Statul de drept impune ca fiecare caz individual să fie soluţionat pe baza regulilor aflate în vigoare în acest moment. Nu trebuie să creăm reguli noi pentru un caz particular pentru că acest lucru ar contrazice natura însăşi a statului de drept”. Prin urmare, chestiunea unor reguli ad hoc noi îndreptate împotriva României sau a oricărui alt stat nu a fost pusă niciun moment, pentru că ar contrazice însăşi principiul domniei legii, deci este o falsă problemă. Faptul că domnul Corlăţean a ridicat-o este, aşa cum am amintit, o încercare stângace de a construi un “om de paie”.
Ceea ce am susţinut în articolul amintit este că derapajele din România şi Ungaria au stat la baza ori, mai bine zis, s-au aflat la originea creării noului mecanism de sancţionare a încălcării domniei legii şi independeţei Justiţiei. Pentru a dovedi acest lucru vă oferim comunicatul de presă al Ministerului German de Externe difuzat pe 18 iulie 2012, în ziua în care Comisia Europeană a publicat Raportul MCV conţinând celebra “listă a lui Barroso”. Precizăm că este o declaraţie scrisă, nu un mesaj verbal transmis din gură în gură: “Comisia Europeană a publicat astăzi la Bruxelles, rapoartele privind evoluţiile României şi Bulgariei în sfera justiţiei şi afacerilor interne. Rapoartele evaluează progresele realizate de cele două ţări în ceea ce priveşte reforma judiciară, lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate de la aderarea lor la UE în 2007.
Având în vedere slabele progrese realizate în anumite domenii, care s-au produs adesea sub presiunea externă generată de procesul European de monitorizare, Comisia afirmă că acest mecanism trebuie continuat. În raportul privind România, Comisia a exprimat în termeni fără echivoc preocuparea pentru eşecul noului govern român de a respecta standardele şi principiile statului de drept. In mod deosebit, Comisia cere anularea ordonanţelor de urgenţă emise în vedere îndepărtării premature din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu. Ministrul de Externe, Westerwelle a făcut astăzi următoarea declaraţie: “Guvernul german susţine cu putere solicitarea Comisiei ca limitările la adresa statului de drept şi ale separaţiei puterilor în România să fie eliminate imediat. Nu putem permite ca această Comunitate Europeană de valori a noastră, în inima căreia stau democraţia şi statul de drept, să fie încălcate.
Aşteptăm ca guvernul României să implementeze acum măsurile solicitate de Comisie. Salut de aceea asigurările scrise date de prim-ministrul Ponta că guvernul se va conforma şi va rectifica fără întârziere erorile. Sperăm cu putere că vor fi luate măsuri acum. Germania doreşte ca România să fie integrată deplin în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, decizia se află în întregime în mâinile Bucureştiului”.
Sublinierile din text ne aparţin. Credem că nu poate fi mai clar că ceea ce s-a întâmplat în vară la Bucureşti a reprezentat un semnal de alarmă pentru Germania care a declanşat procesul de lansare cât mai urgentă a unui mecanism european de salvgardare a statului de drept. Şi, atunci, de ce nu recunosc Corlăţean şi MAE acest fapt acceptat peste tot în Europa? Răspunsul nu poate fi decât că atât MAE cât şi guvernul Ponta continuă să promoveze dublul limbaj (unul la Bucureşti, celălalt în Occident) pentru că din raţiuni exclusive de politică internă nu vor să admită în ruptul capului că vara trecută a avut loc o tentativă de lovitură de stat şi se agaţă de paiul “dezinformării Occidentului” de către “agenţi anti-naţionali” precum Monica Macovei sau jurnaliştii independenţi. Şi, în acest sens, construiesc “oameni de paie”. Întrebarea este de ce continuă totuşi Ponta cu această versiune distorsionată a realităţii patentată de cuplul Antonescu-Voiculescu, când este limpede că schimbarea de politică atât internă cât şi externă pe care a atras-o dupa sine coabitarea i-au adus atât lui personal cât şi PSD un beneficiu de imagine evident. Cât de mult mai trebuie coborâtă în ridicol politica externă a României pentru a salva o alianţă toxică pentru interesele europene ale României?
