De același autor
În 2019, aproape 83% dintre magistrații reuniți în adunări generale au votat pentru desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), un rezultat care ar fi trebuit să le transmită membrilor CSM, ce se presupune că îi reprezintă, că menținerea acestei secții nu mai poate fi susținută. SIIJ a fost creată cu dublu scop: pentru a funcționa ca instrument politic de presiune asupra magistraților care și-ar fi luat libertăți prea mari în anchetarea și condamnarea unor fapte aparținând liderilor de partid, în condițiile în care PSD era convins că va conduce România cel puțin încă 20 de ani. Cel de-al doilea, pentru a funcționa ca scut pentru protejarea magistraților corupți care ar fi protejat afaceri, persoane și grupuri de interese. Primul scop a folosit, de exemplu, la inculparea fostului procuror-șef Laura Codruța Kovesi pentru luare de mită și abuz în serviciu, la retragerea apelurilor DNA în cazuri de corupție și la hărțuirea unor magistrați în cazuri de corupție, care au permis unor mari corupți precum Sebastian Ghiță sau Viorel Hrebenciuc să scape de dosare. Apogeul exercitării acestei funcții politice l-a reprezentat punerea sub acuzare de către SIIJ a fostului vicepreședinte al Comisiei Europene, Frans Timmermans. Despre cea de-a doua funcție, cea de protejare a magistraților corupți, nu putem aduce argumente pozitive, dar putem sublinia că în cei trei ani de funcționare, SIIJ nu a deschis nici măcar un dosar de corupție în justiție, spre deosebire de perioada în care DNA găsea zeci, dacă nu sute de astfel de cazuri într-un an. De altfel, în afară de obsesia pentru Kovesi, cealaltă mare preocupare a SIIJ și a șefei acesteia, Adina Florea, a fost condamnarea fostului procuror de la Prahova, Mircea Negulescu, poreclit „Portocală”. De fapt, singurele două dosare cu care se poate lăuda secția în anul 2020 îl au ca obiect pe Negulescu. Tâlcul acestei obsesii pentru Negulescu este, pe de o parte, unul propagandistic, iar pe de alta este să reprezinte un avertisment și o amenințare voalată, menite să justifice existența SIIJ: „Vedeți de ce este capabilă DNA dacă nu este ținută sub control? Cine să vă protejeze dacă nu noi?”.
În pofida acestui demers care reprezintă pe jumătate o invitație deschisă la complicitate și pe jumătate șantaj, majoritatea masivă a magistraților l-a respins, un semn că au înțeles clar că pericolele sunt mai mari decât orice „protecție” acordă SIIJ și orice guvern. Altfel spus, magistrații au prețuit mai mult independența decât avantajele unei servituți de catifea. Strădaniile unor organizații de magistrați precum AMR, UNJR sau AJADO de a demonstra că reprezintă majoritatea magistraților și că, prin urmare, această majoritate ar susține existența SIIJ s-au dovedit futile. În schimb, Forumul Judecătorilor, Inițiativa pentru Justiție și Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană s-au poziționat de partea corectă a opiniei magistraților, condamnând avizul negativ dat de CSM. De unde rezultă că între corpul magistraților și acest organism se deschide o ruptură tot mai mare și că interesele lor și cele ale majorității membrilor CSM nu mai coincid.
Principala obiecție pe care au adus-o cei 11 membri ai CSM care au votat împotriva avizării proiectului de desființare a SIIJ a fost insuficiența „garanțiilor” oferite de lege magistraților, nu necesitatea existenței SIIJ. SIIJ va fi condamnată de Curtea Europeană de Justiție și va trebui desființată. În esență, legea propusă prevede revenirea la statu quo-ul de dinainte de SIIJ, astfel că DNA anchetează infracțiunile de corupție, DIICOT pe cele legate de crimă organizată și droguri, iar celelalte parchete, alte infracțiuni. Problema, ca întotdeauna, nu o reprezintă un procuror care vinde droguri sau un judecător prins beat la volan, nimănui nu-i pasă de astfel de cazuri rare. Problema o reprezintă infracțiunile de corupție și revenirea acestora în competența DNA. Cei 11, în frunte cu președintele CSM, Bogdan Mateescu, au cerut garanții, în esență, împotriva DNA: trimiterea în judecată a magistraților să fie avizată fie de Procurorul General, fie de secțiile CSM pentru judecători, respectiv procurori. CSM nu vrea amenințările cu care venea SIIJ, dar vrea protecția pe care o oferă secția specială. Acest lucru nu poate fi nici legal, nici constituțional, pentru că, pe de o parte, ar limita drastic independența procurorilor, conferind Procurorului General o putere pe care nu o are de drept, iar pe de alta, pentru că CSM nu este instanță de judecată ca să judece dosare. „Garanțiile” la care se referă Mateescu & Co nu sunt, de fapt, decât imunități, iar magistrații nu au și nici nu trebuie să aibă imunitate. Prin urmare, includerea acestor „garanții” în lege, așa cum făcuse fostul ministru Predoiu, ar fi neconstituțională și antieuropeană.
Cu toate acestea, cei 11 membri ai CSM au jucat această carte politic, mizând pe slăbiciunea la corupție a partidelor aflate la putere. În interiorul PNL și al UDMR se află destul de mulți care se tem de restaurarea puterii DNA și ar fi dispuși să voteze o lege care să ofere „garanțiile” cerute de CSM. De aceea, solicitarea CSM ar putea avea câștig de cauză în parlament. Mateescu și ceilalți și-au calculat bine mutarea. Dar o nedreptate nu poate fi corectată cu o altă nedreptate politic acceptabilă și datoria ministrului Stelian Ion este să nu facă nici un compromis. Iar dacă liderii USR-PLUS fac presiuni asupra sa, să demisioneze. //
