De același autor
Cu cinci ani în urmă, în turul al doilea au votat cu un milion de oameni în plus față de turul întâi și au răsturnat complet calculele și ordinea stabilite după turul 1. De la 40%-30% în favoarea lui Ponta în turul întâi s-a ajuns la 54%-46% în favoarea lui Iohannis în turul al doilea. Factorul care a declanșat și alimentat această răsturnare a fost modul lamentabil în care a fost gestionat votul din diaspora în ambele tururi, cu cozi de zeci de ore și oameni împiedicați cu poliția să voteze. Indignarea provocată în țară de felul în care au fost tratați românii din Occident i-a asigurat președinția lui Iohannis. Nimic de felul „votului din diaspora“ nu s-a întâmplat pe 10 noiembrie, când scrutinul s-a desfășurat fără evenimente dramatice, într-o cvasitotală lipsă de tensiune.
Dar asta nu înseamnă că nu se încearcă din răsputeri crearea unei emoții care să răstoarne cumva rezultatele din primul tur. Viorica Dăncilă are de recuperat o diferență de 15,5 procente care o despart de Iohannis și, dacă nu se întâmplă ceva cu adevărat spectaculos și revoltător, atunci nu are nicio șansă să întoarcă rezultatul. Așa că întreaga campanie a lui Dăncilă lucrează la crearea unei indignări naționale care să întoarcă sorții și a găsit prilejul în refuzul președintelui de a participa la o dezbatere cu candidatul PSD. Dar oricât de discutabilă ar fi decizia lui Iohannis, dezbaterile electorale nu sunt un drept democratic fundamental, cum este dreptul la vot, și controversa nu are șanse să genereze o emoție anti-Iohannis la nivel național. Chestiunea dezbaterii sau, mai bine zis, a lipsei ei, a devenit un instrument electoral în mâinile candidatului Dăncilă. Dacă va convinge o parte din alegători cel puțin să nu se prezinte la urne, dacă nu chiar să voteze candidatul PSD, acesta va obține o victorie.
O altă diversiune este valul de fake news lansate tot de campania lui Dăncilă și care privesc pretinse tăieri de pensii și salarii, precum și lansarea unui program de austeritate de către guvernul Orban, după alegeri. Pentru mai multă „credibilitate“, au fost puse cuvinte în gura unor membri ai guvernului, cum ar fi ministrul finanțelor Florin Cîțu, care s-ar fi referit la o pretinsă „strângere a curelei“. Acesta ar fi un fel de plan B care funcționează după maxima „dacă nu poți să-i înfurii, sperie-i!“. Cel mai ușor de speriat sunt pensionarii și oamenii cu educație puțină și, din acest punct de vedere, electoratul lui Dăncilă va fi consolidat, în timp ce al lui Iohannis s-ar putea împuțina.
Al treilea front al campaniei lui Dăncilă este descurajarea votului pentru Iohannis din partea celor care în primul tur au votat, de exemplu, cu Dan Barna. Din acest motiv au apărut falsele îndemnuri la boicot care ar fi venit din partea USR-PLUS, deși alianța și-a manifestat public susținerea pentru Iohannis în turul al doilea. Cu cât mai puțini oameni votează și, mai ales, cu cât mai mulți dintre alegătorii potențiali ai lui Iohannis nu se prezintă la vot, cu atât șansele lui Dăncilă cresc.
În acest sens, mai există un front, acela al rețelelor de socializare. Votanții USR-PLUS sunt alegătorii care folosesc cel mai mult Facebook-ul dintre cei ai tuturor partidelor, iar de zece zile Facebook‑ul s-a umplut de mesaje violente anti-Iohannis care susțin, din rațiuni diferite, fie că autorii nu se vor prezenta la vot sau vor anula votul, fie că vor vota Dăncilă pentru a-l sancționa pe președinte. Cu cât înălțimea morală de la care se fac aceste aprecieri este mai mare, cu atât au mai mult succes. Cu cât pretinsul evantai ideologic al celor care exprimă astfel de opinii este mai larg, cu atât mai convingătoare sunt mesajele. În pofida faptului că se fac eforturi serioase ca aceste opinii să fie mascate sub numele unor cetățeni revoltați și/sau dezgustați, campania este străvezie.
În sfârșit, cea mai odioasă strategie a campaniei Dăncilă este atacul la etnia germană a lui Iohannis și asocierea președintelui, prin apartenența etnică, cu nazismul, cu Hitler și cu lagărele de concentrare. //
