De același autor
Un pesedist cu oarecare training ideologic a ajuns la concluzia că cei trei ani de guvernare au fost un model de politici publice și că singurul lucru care a subminat guvernarea a fost asaltul dat de Dragnea și de gruparea fidelă împotriva justiției. În rest, totul ar fi fost minunat. Majorări de salarii pentru bugetari și de pensii care nu se bazau pe creșteri semnificative de venituri, ci pe creșterea îndatorării la cele mai mari dobânzi din regiune și reducerea sub nivelul de avarie a investițiilor publice. Când spun „sub nivel de avarie”, nu mă refer la construcția de autostrăzi, spitale și la alte promisiuni, ci la simple cheltuieli de mentenanță a infrastructurii deja existente. În vreme ce banii publici erau scurși prin diferite scheme de finanțare de tip PNDL către baronimea locală de partid pentru lucrări supraevaluate de câteva ori, infrastructura economiei naționale se prăbușea pentru că partea cea mai mare a bugetelor trebuia să acopere majorările de salarii. Dacă v-ați întrebat cum de drumurile sunt mai rele, trenurile merg mai prost ca în urmă cu câteva zeci de ani, de ce avem tot mai des avarii la sistemele Transelectrica, de ce rețeaua de conducte din București nu mai este capabilă să asigure încălzirea și, mai ales, de ce sistemele fundamentale din spitale cedează, răspunsul este simplu. Pentru că în anii de guvernare PSD nu s-au alocat bani pentru a întreține și moderniza infrastructura hard, care susține economia reală și ameliorează serviciile publice, ci s-a mizat pe o ficțiune ideologică potrivit căreia majorările de salarii și pensii trag după ele consumul, care trage la rândul lui economia, totul pe datorie.
Acum, deși ne aflăm în plină criză generată de pandemie, de lunile de lockdown și de reducerea activității economice, PSD ne oferă drept remediu o doză din același remediu contrafăcut. Când lumea responsabilă încearcă să se vaccineze împotriva recesiunii, PSD ne oferă medicamente de uz veterinar. Partidul domnilor Dîncu și Ciolacu a pus pe piață nu un „buget alternativ”, ci un „fake buget”. Singurele măsuri concrete descrise în acest document sunt, evident, majorări de salarii, de pensii și de alocații. În schimb, la capitolul venituri, formulările sunt atât de vagi și imprecise (colectarea mai bună, reducerea evaziunii, reducerea cheltuielilor la Parlament etc), încât nu pot fi luate în serios. România are un deficit care se apropie de 10% din PIB, iar guvernul s-a angajat să reducă acest deficit la 7%, ceea ce este deja foarte mult. PSD ne spune însă că este posibil și să se majoreze pensiile (24 de miliarde dintr-un foc), și să se reducă deficitul. Aceasta este o minciună pentru că pur și simplu nu este posibil. O creștere de 4,5% cât se estimează nu poate acoperi și una, și alta. Așa-numita „wage led growth” a rezultat într-o decapitalizare a economiei și în scăderea calității vieții, în pofida majorărilor de salarii. A continua acest experiment economic și social ne-ar duce în secolul al XIX-lea.
Pentru că încearcă să reducă dezechilibrele, prim-ministrul insistă asupra reformelor din sistemul de stat. La începutul acestei săptămâni, el a declarat că amână dezbaterea bugetului în guvern pentru că miniștrii nu au venit cu propunerile de reformă cerute. Asta înseamnă că directorii, șefii din ministere ori conducătorii de companii și agenții de stat nu au nici o intenție să propună reforme de reducere a cheltuielilor și revenirii pe plus pentru că nu au nici o intenție să se reformeze. Această rezistență din interior a aparatului de stat este cel mai serios obstacol cu care se confruntă acum guvernul într-o asemenea măsură încât Cîțu a amenințat explicit că dacă nu primește proiectele de reformă, atunci va forța reformele prin alocările bugetare. Va trebui să ne așteptăm la o revoltă de sistem. Și aici pică bine falsul buget al PSD. El oferă „baza teoretică și ideologică” a rezistenței la reformă. Propunând false politici publice, PSD susține blocarea politicilor autentice de redresare, ceea ce îi convine din punct de vedere politic.
Dacă falsul buget PSD ar fi doar un exercițiu de demagogie menit să consolideze baza electorală a partidului, nu ar merita să ne batem capul cu acest document fără valoare economică. Dar e ceva mai mult și mai pernicios pe termen mediu. PSD și-a găsit, în sfârșit, o ideologie proprie într-o variantă de stânga iliberală și etatistă. Propaganda antiprivatizare pe care o promovează acest partid, precum și introducerea într-un pretins proiect de buget a noțiunii de „patriotism economic” ne arată unde se poziționează PSD. Conceptul de „patriotism economic” nu are nici un sens într-o țară care depinde de investiții private și de exporturi în Uniunea Europeană. Dacă însă îți propui să transformi România într-o societate închisă în care principala sursă de bunăstare este statul și ierarhiile pe care le creează acesta, indiferent cât de distructivă este această transformare, atunci falsele politici promovate de PSD sunt cel mai bun instrument. România este traversată de valul naționalist, populist și antiliberal care a măturat toată Europa. Iresponsabil, PSD se cațără pe el. //
