Fraudă și ficțiune bugetară

Orice discuție despre proiectul de buget pe anul în curs trebuie privită sub rezerva nulității, dacă cifrele propuse de guvern nu se confirmă sau se dovedesc false. Avertismentul este justificat de faptul că în acest moment nimeni nu răspunde pentru corectitudinea datelor folosite în Legea bugetului. Prin nefericita „Ordonanță a lăcomiei“ au fost introduse derogări de la Legea Responsabilității fiscal-bugetare, potrivit cărora, în ceea ce privește bugetul, prim-ministrul şi ministrul Finanțelor nu mai trebuie să își asume principiile prevăzute de lege privind corectitudinea datelor folosite și nu vor mai răspunde penal. Ne aflăm, așadar, în fața unui document pentru care, deși ar trebui să reprezinte actul esențial al guvernării, nu vrea să mai răspundă nimeni.

În consecință, nu există nici un motiv serios să credem că în 2019 vom avea o creștere economică de 5,5%, în condițiile în care nu știm cu adevărat cât a fost creșterea în 2018, un deficit de numai 2,55%, o inflație de numai 2,88%, totul calculat la un curs de sub 4,7 lei/euro. Nu știm nici pe ce se bazează guvernul când apreciază că veniturile vor reprezenta 33,5% din PIB, când în ultimii ani au fost sub 30%. Iar 3% nu este o mică eroare. 3% reprezintă aproximativ 30 de miliarde de lei, adică exact cât prevede guvernul să aloce Educației. Singurul motiv pentru care a ales acest 33,5% pare să fie intenția guvernanților de a cheltui aproape 36% din PIB, cifra veniturilor fiind aleasă doar pentru a pretinde că deficitul va fi sub 3%.

Pretenția că prognozele provin de la Comisia de Strategie și Prognoză și de la Statistică este nulă, pentru că de acum toate datele stau sub semnul iresponsabilității guverna­men­tale, prin urmare, sub semnul posibilei fraude. ANAF și-a luat angajamentul patriotic să combată evaziunea și să crească veni­turile fiscale cu 7,5 miliarde în acest an, dar nu ne spune și cum va face asta când lista firmelor verificate de ANAF va fi controlată de același condamnat penal Darius Vâlcov. Nu că nu s-ar ști unde sunt banii. Theodor Stolojan a spus-o recent într-un interviu: „Avem calcule făcute de Comisia Europeană care arată că în România există o evaziune fiscală incredibilă, de zeci de miliarde de euro. Unde se practică această evaziune? În comerțul cu cereale, cu produse alimentare, cu produse chimice etc. Lucrurile sunt cunoscute, dar, din păcate, dacă vrei să pui capăt acestei evaziuni, trebuie să acționezi împotriva baronilor locali (...)“. Ceea ce Dragnea și Vâlcov nu vor face niciodată și, de aceea, preferă să declanșeze războiul împotriva băncilor, să taxeze companiile din energie și telecomunicații, cu riscul reducerii ritmului de creștere economică.

Guvernarea PSD/ALDE nu se pricepe prea bine să strângă bani la buget, dar știe foarte bine să îi cheltuiască mai ales în an electoral. Anul acesta este prevăzută o creștere de 10 miliarde de lei în Educație, bani care se vor duce în cea mai mare parte în majorări de salarii. Va crește și alocarea în Sănătate, dar va fi una relativ modestă, în jur de 5 miliarde, dintre care numai 1,5 pentru echipamente noi.

Nici un ban pentru spitalele regionale, a căror construcție a fost amânată. Tot în 2019 urmează să crească și punctul de pensie, începând cu luna septembrie. În felul acesta, cheltuielile sociale și de personal vor depăși 20% din PIB, adică vor reprezenta în jur de 60% din bugetul general consolidat. În schimb, bugetul pentru investiții este de 46,8 miliarde (4,6% din PIB), adică tot atât cât este alocat achiziției de bunuri și servicii. Din acești bani de investiții, o parte consistentă revine achizițiilor militare, ceea ce înseamnă că, în realitate, puțin peste 2% din PIB sunt alocați investițiilor. Numai 0,4% din PIB sunt alocați bunăoară proiectelor de infrastructură rutieră cofinanțate din fonduri europene, ceea ce înseamnă, în pofida minciunilor celor de la CNAIR, că nici în 2019 nu vom vedea prea mulți kilometri de autostradă finalizați.

O sumă însemnată, 13,5 miliarde (1,3%) din PIB reprezintă dobânzile aferente datoriei publice. De obicei, acești bani se achită prin rostogolirea împrumuturilor, dar nici nu a început bine anul și guvernul are probleme mari să se împrumute atât pe piața internă, cât și pe cea externă, astfel încât ministrul Finanțelor vorbește despre recursul la buffer-ul din Trezorerie.

În aceste condiții, ale unor venituri cvasi-ficționale și ale unor cheltuieli implacabile, singura cale de ieșire va fi inventarea unor noi taxe și impozite pe modelul „taxei pe lăcomie“, pe care, în cele din urmă, tot populația va ajunge să le plătească.