De același autor
Există mărturii credibile din partea unor foști consilieri ai Casei Albe despre preocuparea excesivă a lui Donald Trump pentru propria persoană, pentru propria imagine și pentru propriile interese politice și electorale. Despre cum președintele Statelor Unite perora minute în șir despre conspirații cărora le-ar fi fost victimă și despre loialitatea sau presupusa ei lipsă din partea apropiaților, în timp ce colaboratorii se străduiau să-l aducă la realitatea politicilor guvernamentale. Acest narcisism extrem a subminat de la început un mandat care, dacă va fi avut câteva măsuri bune, acestea au fost înecate de caracterul precar, dar umflat dincolo de suportabil, al unui personaj fără educație, fără virtuți, fără etică, fără scrupule.
Dacă cineva crede că violențele de miercuri de la Capitoliu au fost o întâmplare sau o răbufnire a frustrării celor învinși, se înșeală. Conform relatării reporterului The Dispatch, un portal conservator anti-Trump format de autori care s-au despărțit de National Review, nici nu-și terminase Trump discursul în care a îndemnat zecile de mii de protestatari să se îndrepte spre Capitoliu și să arate „forță și putere”, când organizatorii făceau deja înscrieri în „miliția” anti-Congres și le cereau participanților să răstoarne barierele poliției pentru a lua cu asalt clădirea. În final, numai câteva sute au pătruns prin violență în Capitoliu și au reușit să-și croiască drum până în sălile Congresului evacuate între timp, dar există suficiente informații că aceștia erau în marea lor majoritate militanți QAnon și Proud Boys, prima un fel de cult conspiraționist al lui Trump, iar a doua o mișcare politică extremistă și violentă. Nu e de mirare. Trump a distribuit și redistribuit pe Twitter de zeci, dacă nu sute de ori cele mai absurde și scandaloase mesaje ale QAnon, chiar și după ce FBI a anunțat că cercetează această mișcare ca pe o posibilă organizație teroristă, și a refuzat să condamne Proud Boys. QAnon și Proud Boys sunt „băieții lui Trump”, grupuri care i-au rămas loiale până la sfârșit și care au răspuns instigărilor președintelui.
Trump și susținătorii acestuia adunați pe National Mall au urmărit să exercite presiunea maselor asupra Congresului, dar mai ales asupra Senatului și vicepreședintelui Mike Pence în calitatea sa de președinte al Senatului ca să invalideze voturile electorilor din mai multe state și să răstoarne astfel rezultatul alegerilor în favoarea lui Trump. Acest lucru era practic imposibil, iar când Pence a distribuit public o scrisoare în care anunța că nici nu poate nici nu are de gând să facă una ca asta, atunci „milițiile” trumpiste care i-au acuzat pe republicani și pe Pence de trădare au luat cu asalt clădirea Capitoliului. „Insurecția” a eșuat când Garda Națională a intervenit iar Congresul și-a reluat lucrările până noaptea târziu când a reușit să valideze toate voturile electorilor. Liderul majorității republicane din Senat, mult hulit de către stânga democrată, Mitch McConnell, a rostit un discurs probabil antologic în care a subliniat că după ce alegătorii au vorbit în alegeri, curțile și tribunalele au vorbit respingând toate contestațiile și procesele intentate de tabăra Trump și după ce statele membre ale Federației au vorbit prin electori, Congresul este obligat să valideze rezultatul alegerilor și să îl declare pe Joe Biden președinte. În cele din urmă, după o după-amiază violentă, procedurile democratice americane și-au urmat cursul de neoprit atât cu voturile democraților cât și cu cele ale republicanilor și ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat.
Mulți s-au grăbit să proclame că evenimentele de miercuri au reprezentat o lovitură dată sistemului politic și democrației americane din care Statele Unite ar ieși slăbite atât în interior cât și în exterior. Nu a reprezentat sub nici o formă așa ceva. Miercuri a fost o tentativă slabă și nereușită de a întrerupe o procedură democratică de rutină. Tot ce au reușit insurecționiștii a fost să distrugă câteva lucruri din clădirea Capitoliului și să amâne lucrările Congresului pentru câteva ore. Nu s-a făcut de râs democrația americană, - dimpotrivă -, ci doar poliția Capitoliului, FBI, și cine mai știe ce alte agenții locale și federale care n-au fost în stare să prevadă și să împiedice grupurile violente să intre în clădire, deși despre posibile violențe ce urmau să aibă loc pe 6 ianuarie se vorbea de săptămâni.
Ceea ce au reușit evenimentele de miercuri să facă într-un mod spectaculos a fost să îl compromită definitiv pe Trump și trumpismul ca mișcare politică. În ultimele luni analiștii și comentatorii au subliniat că în pofida faptului că Trump a pierdut alegerile, Trump dar mai ales trumpismul vor rămâne foarte vii în politica americană, și că ar putea reveni în forță peste patru ani. Printre motivele invocate se invocau numărul mare de voturi primite de Trump în alegeri, un număr considerabil de mare de alegători fideli, suportul de care se bucura Trump în interiorul Partidului Republican și susținerea puternică pentru cauza trumpistă oferită de organizațiile mass-media care simpatizau cu președintele aflat încă în funcție. Ce-i drept, în cele două luni scurse de la alegeri o bună parte din mass-media pro-Trump a întreținut o atmosferă isterică în care s-a repetat la nesfârșit că Trump este ultimul apărător al libertăților americane amenințate de stânga socialistă și că, din acest motiv, orice demers al acestuia de a răsturna rezultatul alegerilor este legitim. Fiecare proces intentat de tabăra Trump la nivel de stat sau la Curtea Supremă fiecare demers mai mult sau mai puțin legal la nivelul legislativelor și executivelor statelor contestate au fost prezentate ca mutarea crucială care va răsturna totul și îi va oferi lui Trump victoria. Membrii republicani ai Congresului au intrat în acest joc periculos al tentativei de a împiedica ceea ce au hotărât alegătorii la urne și au semnat în număr mare un document de susținere a demersului legal al procurorului-șef al statului Texas de a contesta alegerile în mai multe state în care rezultatele au fost strânse și au promis că miercuri vor vota pentru invalidarea voturilor Colegiului Elector. Ideea că Trump va rămâne liderul Grand Old Party și după ce va părăsi Casa Albă era considerată de mulți o certitudine. Se prezicea că populismul trumpist va reprezenta ideologia oficială republicană pentru multă vreme de acum înainte.
Toate acestea s-au prăbușit miercuri. Mai întâi, amenințați ei înșiși de violența mulțimii, congressmen-ii republicani l-au abandonat în corpore pe Trump. Numai o mână, în frunte cu senatorul Ted Cruz, i-au mai rămas fideli din inerție sau din prostie, dar în final și aceștia au adoptat un ton moderat. Din momentul în care militanții instigați de Trump au intrat cu forța în sălile Capitoliului, cauza lui Trump a devenit de nesusținut atât politic cât și mediatic. Partidul Republican va fi obligat după ziua de miercuri să treacă printr-o de-trumpizare pentru a-și reorganiza resursa umană, ideile și mesajul politic pentru că Trump și trumpismul s-au mutat violent la extremă. Deja există știri că republicanii iau în calcul ca vicepreședintele Pence și membrii cabinetului să invoce amendamentul 25 al Constituției și să-l îndepărteze pe președinte din funcție pentru incapacitate de a-și îndeplini obligațiile. Puțini mai vor acum să se declare alături de Trump pentru că avantajele de imagine care până ieri le aducea asocierea cu Trump au devenit dintr-o dată motiv de oprobiu public.
Media de dreapta va trebui să-și reconsidere la rândul ei pozițiile. Una este să critici fără rest violențele Black Lives Matter și extremismul de stânga al progresiștilor și cu totul altceva este să-l descrii pe Trump în termeni de Mesia, de salvator al civilizației occidentale și să susții că orice act care duce la rămânerea acestuia la putere, inclusiv declararea legii marțiale, este legitim și binevenit. Dacă mass-media de stânga și-a pierdut de mult busola și face activism deschis, comentatorii, oamenii de radio și televiziune care au susținut fantezia lui Trump că va rămâne la Casa Albă împotriva proceselor democratice au compromis însăși ideea de libertate de expresie pe care pretindeau că o apără.
Donald Trump a susținut în mod fals că victoria în alegeri i-a fost furată cu scopul de a fura el însuși niște alegeri pe care le-a pierdut. Alimentată cu conspirații susținute de media și de politicieni, o treime dintre americani au crezut acest neadevăr. Câteva zeci de mii dintre cei mai radicali s-au aflat miercuri la Național Mall. Violențele de la Capitoliu au îndepărtat multe văluri de minciună care îl înconjurau pe Trump și pe susținătorii și au revelat întregii lumi cine sunt cu adevărat aceștia. Această limpezire ar putea fi o consecință benefică a ceea ce s-ar întâmplat, dar în vremea conspirațiilor și a post-adevărului este dificil să readuci bunul simț și să cultivi respectul față de fapte. De la stânga radicală pusă pe rescris istoria în termeni de rasă, clasă și gen, nu ne putem aștepta la nimic bun. Soluția ar trebui să vină tot de la dreapta intelectuală, o dreaptă eliberată însă de ignominia trumpismului rudimentar și populist.
