Iohannis, obligat să iasă din cușca în care l-a închis Dragnea

Imaginea pe care Dragnea dorește să i-o creeze lui Iohannis este aceea a unui câine bine înlănțuit care se ascunde în fundul cuștii, de unde latră spart vorbe goale despre anticorupție și stat de drept. De aceea, Iohannis este obligat acum, când este încolțit, să iasă la luptă și să contraatace.

Cristian Campeanu 10.07.2018

De același autor

Anunțul făcut ieri de Dragnea că tema suspendării rămâne „deschisă” și că, prin urmare, semnarea decretului de revocare a doamnei Kovesi nu îl salvează pe președinte era previzibilă din punctul de vedere al războiului declanșat de Dragnea și de PSD împotriva ordinii democratice și de drept din România și era previzibilă în logica oricărui război.

 

Atunci când câștigi o bătălie majoră mai ales fără să întâmpini vreo rezistență semnificativă din partea adversarului, nu are nici o noimă să te retragi și să devii nobil și magnanim. Mergi înainte până la victoria finală eventual umilindu-ți inamicul, reamintindu-i că nu a câștigat nimic prin această retragere și că nu a făcut decât să amâne inevitabilul. Pe scurt, Dragnea l-a anunțat pe Iohannis că s-a umilit degeaba și, că ori cu decret ori fără, va veni după el până îl va zdrobi.

 

Revocarea lui Kovesi nu-i rezolvă lui Dragnea problemele Penale

 

După ce CCR a anunțat că nu va discuta decât în septembrie modificările aduse condurilor penal și de procedură (cu raportor Livia Stanciu), situația lui Dragnea rămâne incertă. Dacă se reia procesul prin care au trecut legile justiției, cu atacuri la CCR din partea opoziției, a președintelui, retrimiteri la parlament, modificări, sesizări ulterioare ale CCR pe alte aspecte după modificări etc, există șanse bune ca pe Dragnea să îl apuce 2019 fără o soluție la problemele lui și cu sabia condamnării deasupra capului. De aceea preferă să fie el cel care ține în mână sabia suspendării pe care o agită în fața statului paralel și a „protocoalelor DNA” cum făcut-o din nou luni.

 

Pentru el cea mai bună soluție la problemele penale actuale sau viitoare (Teldrum, Belina) era tot ordonanța de urgență și suspendarea. Dacă la ordonanță a fost nevoit să renunțe deocamdată, suspendarea rămâne în continuare pe masă, pentru că, fără Iohannis împușcă mai mulți iepuri: distruge de facto, DNA și anticorupția, își subordonează SRI și trece Codurile spre gloria eternă a infractorilor și criminalilor de pretutindeni. Prin comparație cu costurile politice ale unei suspendări, beneficiile pentru el și pletora de mafioți politici sau nepolitici pe care îi patronează sunt incomparabil mai mari, deci are toate motivele să o pună în aplicare. Dacă, în plus, îl face pe Iohannis să pară un laș care a cedat complet inutil și impotent și a citit la televizor fatwa de condamnare înainte de a fi decapitat în direct la televizor, e bonus.

 

Precedentul 9/11 sau de ce Iohannis trebuie să atace

 

Una din lecțiile pe care Al Qaeda și Osama bin Laden au crezut că le-au învățat după atacurile asupra ambasadelor americane din Kenya și Tanzania și asupra USS Cole a fost că americanii sunt prea lași și prea leneși ca să riposteze și această convingere le-a alimentat îndrăzneala să plănuiască și să ducă la îndeplinire „atacul cel mare” de la 11 septembrie 2001. Americanii erau descriși de propaganda islamistă ca niște „câini fricoși” care latră dar nu mușcă niciodată. Dacă americanii ar fi ripostat masiv și la timp, 9/11 nu s-ar fi produs. Acum, imaginea pe care Dragnea dorește să i-o creeze lui Iohannis este aceea a unui câine bine înlănțuit care se ascunde în fundul cuștii, de unde latră spart vorbe goale despre anticorupție și stat de drept. Cu un asemenea ascendent, Dragnea se simte suficient de puternic să declanșeze marele atac care să pună la pământ stâlpii instituțiilor democratice și domniei legii: separația puterilor în stat, Justiția, instituțiile independente, drepturile individuale.

 

De aceea, Iohannis este obligat acum, când este încolțit, să iasă la luptă și să contraatace. Paradoxal, dar prin revocare a scăpat de o mare vulnerabilitate. Niciunul dintre prietenii României din Occident nu ar fi acceptat ca decizia CCR să nu fie pusă în aplicare. Ar fi căzut cu toții de acord că este vorba într-adevăr de o decizie odioasă, dar nimeni nu ar fi mers până acolo încât să susțină deschis încălcarea acesteia. Pur și simplu ar fi considerat că pericolele unui asemenea precedent ar fi fost mai mari decât asumarea unei poziții juste și îndreptățite de însăși Legea Fundamentală, dar care sfida decis decizia Curții. Liderii din democrații foarte vechi cum este cea americană știu că deciziile Curții Supreme sunt de multe ori inepte, alteori nedrepte și uneori anticonstituționale dar mai știu și că structura Curții se mai schimbă și că deciziile din trecut sunt de destul de multe ori revizuite. O întreagă jurisprudență a fost anulată pentru a face loc drepturilor civile ale minorității de culoare. Bune sau rele, deciziile Curții au fost însă întotdeauna respectate.

 

Acum, o dată scăpat de acest cartof fierbinte, Iohannis trebuie să întoarcă masa: să organizeze un referendum. Întrebările referendumului vor trebui formulate în termeni atât de lipsiți de echivoc încât să nu lase nici o urmă de îndoială, nici măcar pentru această CCR, că prin neasumarea sa și refuzul de a legifera, Parlamentul încalcă grav Constituția. Precedentul „300 de parlamentari” trebuie evitat iar CCR trebuie constrânsă să accepte prin forța formulării și a rezultatului, că nepunerea sa în aplicare ar duce Parlamentul într-o situație clară de neconstituționalitate.

 

Pasul al doilea trebuie să fie un atac la însăși constituționalitatea funcționării CCR. Președintele trebuie să forțeze schimbarea judecătorului „în plus” Petre Lăzăroiu, care în acest moment este un impostor,: funcționează ca judecător CCR fără să aibă dreptul. Iohannis trebuie să îi desemneze un succesor foarte rapid.

 

Al treilea pas trebuie să fie revocarea lui Dăncilă dacă judecătorii acceptă să judece cazul de mare trădare. Oricât ar amenința Dragnea cu apocalipsa. Apocalipsa vine oricum peste Justiție dacă Dragnea este lăsat  în fruntea statului așa că amenințările lui n-au nici o valoare. Se poate argumenta că nu este deloc o soluție ideală ca problemele politice să fie rezolvate prin intermendiul justiției penale, dar aceasta este o dezbatere morală și, eventual, de revizuire constituțională. Așa cu stau lucrurile acum din punct de vedere legal și constituțional, de îndată ce o curte acceptă să judece cazul, Iohannis are tot dreptul să o revoce pe Dăncilă și nu trebuie să ezite.

 

România stă pe marginea prăpastiei la fundul căreia o așteaptă o autocrație brutală reprezentată de o oligarhie infracțională. Dacă Iohannis nu iese din cușca în care l-a închis Dragnea va rămâne în istorie ca liderul care a închinat țara și legile ei unei „tagme de jefuitori”.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22