De același autor
Dincolo de controversa privind absența asumării ritualice a Articolului 5 de către Donald Trump la Bruxelles (care, între altele, i-a deranjat mai mult pe vest-europeni decât pe estici), președintele american a făcut totuși o afirmație care nu trebuie neglijată: „Alianța viitorului trebuie să includă o mai mare concentrare asupra terorismului și imigrației, precum și asupra amenințărilor venite din partea Rusiei și asupra frontierelor de est și de sud ale NATO“. Există șanse foarte mari ca această frază să îi fi fost plasată în discurs de către consilierul pentru securitate națională, generalul McMaster, dar măcar omul a recunoscut oficial că există o amenințare care vine din Rusia, ceea ce este mai mult decât a recunoscut vreodată în vreo apariție publică.
O altă veste bună, la care ne-am referit deja, este creșterea cu 40%, de la 3,4 la 4,8 miliarde alocate de guvernul american așa-numitei Inițiative de Reasigurare Europene (ERI), ceea ce se va materializa în desfășurarea mai multor trupe americane în Europa de Est, inclusiv în România, mai mult echipament și mai multe investiții în infrastructură. Statele baltice nu sunt complet apărate de o invazie, dar cel puțin a fost creat firul declanșator (tripwire) care, o dată atins, atrage în mod automat contraofensiva NATO în cazul unui atac. Cel puțin sub acest aspect, nici statele baltice, nici România nu au fost vreodată mai bine apărate de pericolul rusesc. Acesta este un fapt care nu poate fi trecut cu vederea atunci când vorbim despre aranjamentele de securitate din Europa. Unii s-au grăbit să proclame moartea prematură a NATO, alții au salutat oportunitatea lansării apărării europene, dar, deocamdată, NATO și infrastructura furnizată de SUA sunt singurele lucruri sigure pe care ne putem baza. Din acest punct de vedere, președintele Iohannis a avut o poziție corectă când a reafirmat în mod clar că România contează în primul rând pe securitatea oferită de NATO.
Mai puțin clar este pentru întreaga lume ce crede cu adevărat Trump despre Rusia. Ceea ce știm este că președintele Consiliului European, Donald Tusk, a declarat că nu este 100% convins că cei doi împărtășesc aceeași opinie, ceea ce este îngrijorător, și că secretarul de stat Rex Tillerson a admis tocmai la Wellington, în Noua Zeelandă, că Trump i-a cerut să „reclădească“ relația cu Rusia. În sine, acest lucru nu înseamnă nimic, pentru că ultimii doi președinți au încercat același lucru. George W. Bush n-a văzut în ochii lui Putin decât sinceritate și bună-credință, iar Obama a mers mai departe și a resetat relațiile cu Moscova. Ambii și-au încheiat mandatele în cele mai proaste relații cu Rusia și cu Putin, primul după războiul din Georgia, al doilea după invazia Ucrainei și anexarea Crimeei. La Washington, președintele Iohannis va trebui să determine care este exact poziția lui Trump, dacă este vorba de același ritual prezidențial american, de vreo înclinație specială către autocratul de la Moscova sau poate de vreo slăbiciune. Este important ca președintele român să ia pulsul corect al titularului de la Casa Albă pentru a ști cum să își joace cărțile. Unul dintre atuurile lui Iohannis este că Trump s-a dovedit mefient față de organizații largi și preferă relațiile bilaterale unde poate cere și oferi lucruri la schimb, în mod direct, în relație unu la unu. România are un parteneriat consolidat cu SUA și Iohannis va trebui să mizeze pe aprofundarea acestuia. Aşadar, Iohannis trebuie să afirme clar că România dorește de la Statele Unite mai mult decât primește în cadrul NATO. Întrebarea este ce i se va cere la schimb, pentru că Trump nu a lăsat niciun dubiu asupra faptului că privește securitatea ca pe o afacere și s-ar putea să ceară lucruri concrete. Dacă este vorba de achiziții de armament, Iohannis nu ar trebui să aibă nicio problemă să accepte.
Dacă însă va cere altceva, Iohannis va trebui să fie pregătit să tragă linia peste care nu se poate trece. Președintele are o sarcină dificilă: „Să vândă“ unui președinte tranzacțional și cu o afinitate evidentă către Rusia o relație privilegiată cu o Românie care vrea să îi țină pe ruși la distanță. Ce are România de oferit în afara deschiderii la Marea Neagră, poziția strategică, contribuția militară în Afganistan este faptul că a rămas singura țară puternic proamericană din regiune și care are nevoie de sprijin american pentru a-și întări acest statut.
