De același autor
O soluție pentru declanșarea alegerilor anticipate care ar putea, la prima vedere, să funcționeze a venit de la Dacian Cioloș, care a îndemnat guvernul să își asume răspunderea pe măsuri de reformă în Justiție și electorale prin care să forțeze constituirea unei majorități ostile, ce ar urma să demită executivul printr-o moțiune de cenzură. Cum deja președintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, a anunțat că va urma, cu siguranță, o moțiune de cenzură în următoarea sesiune parlamentară, acest prim obiectiv nu pare greu de atins. Dacă Guvenul Orban ar scăpa, să zicem, cu desființarea Secției Speciale pentru Magistrați, propusă de ministrul Predoiu la sfârșitul anului trecut, căreia i se opun PSD și ALDE, nu ar scăpa, cu siguranță, cu introducerea alegerilor locale în două tururi de scrutin, căreia i se opun aproape toate partidele care au primari (deci, cu excepția USR), asta înseamnă PSD, UDMR și părți însemnate din celelalte partide parlamentare, inclusiv PNL.
Demiterea fiind garantată, ar urma două propuneri succesive de guvern de tip „anti-Nașul”: o ofertă de cabinet atât de scandaloasă, încât să nu poată fi acceptată. La prima tentativă, această tactică ar putea funcționa, dar la a doua există șanse foarte mici, poate s-o nominalizeze Iohannis și pe Monica Macovei să facă guvernul. Pe de o parte, există precedentul 2009, când a doua propunere a PDL, Liviu Negoiță, nu a mai apucat să își prezinte cabinetul în Parlament, pentru că Parlamentul nu s-a mai întrunit. Ca să prevină o stratagemă similară, PNL ar trebui să găsească o majoritate relativ stabilă care să fie dispusă să îi înlocuiască pe Ciolacu și Meleșcanu de la președinția celor două Camere. Dar dacă ai o asemenea majoritate și reușești să schimbi conducerea Camerelor, la ce bun să mai faci anticipate? Pe de altă parte, dacă ar ajunge la vot, nu cred să existe o ofertă de neacceptat pentru o mare majoritate a parlamentarilor, care vor să-și încheie mandatul și să încaseze pensia. Anticipatele, chiar și în varianta aparent rezonabilă propusă de Cioloș, sunt, prin urmare, un mit pe care îl vântură din când în când Rareș Bogdan atunci când vrea să apară la televizor.
Guvernul Orban și PNL ar trebui să se concentreze, prin urmare, pe introducerea unor reforme urgente, fie prin asumare, fie prin negocierea unor majorități ad-hoc, și pe pregătirea alegerilor locale. O pregătire adecvată a localelor nu poate avea însă loc înainte de a răspunde la întrebarea ce fel de alegeri locale vom avea, într-unul sau în două tururi, pentru că strategiile și tacticile electorale diferă radical într-un caz și în celălalt. Singura formațiune care nu are nimic de pierdut, ci numai de câștigat din alegerile în două tururi, este USR-PLUS. Toate celelalte pot pierde, inclusiv PNL. De exemplu, la Timișoara, unde primarul Robu este contestat de cetățeni și acum este și trimis în judecată pentru abuz în serviciu, PNL poate pierde primăria în cazul unui scrutin în două tururi. La București, oricare dintre candidații USR-PLUS sau PNL care ar ajunge în turul al doilea cu Firea ar avea șanse bune să câștige, o situație care se repetă și în alte orașe din țară, dar în cazul alegerilor într-un singur tur, e nevoie de coaliție și de candidat unic.
Candidatura unică presupune însă sacrificii și găsirea unui sistem de „justă compensare”. Dacă, să zicem, la București, PNL cedează locul candidatului USR-PLUS, fie el Nicușor Dan sau Vlad Voiculescu, atunci va trebui să primească o compensație masivă în alte orașe mari ale țării, pentru că nimic nu se compară cu Bucureștiul în materie de prestigiu politic și semnal electoral pentru legislative. O alianță electorală la București presupune o alianță electorală în toată țara, pentru că PNL va pretinde, în schimbul sacrificiului de la București, să păstreze orașe mari precum Clujul, Oradea, Timișoara, Aradul, Sibiul, Brașovul sau Alba Iulia, chiar dacă USR crede, bunăoară, că ar avea șanse bune să îl detroneze pe Emil Boc la Cluj. Va fi interesant de văzut, pe de altă parte, ce decizii vor fi luate nu numai la București, dar și în cazul unor alte orașe precum Constanța sau Craiova, unde o coaliție PNL-USR-PLUS ar putea avea șanse de câștig, dar și la Ploiești, unde USR este în război cu primarul PNL.
Cum din alegerile în două tururi numai USR are sigur de câștigat, pariul nostru este pe alegerile într-un singur tur la primării, care vor aduce câștiguri sigure și pentru PNL, și pentru PSD, și pentru UDMR. În schimb, guvernul ar putea încerca să reformeze alegerea președinților de consilii județene astfel încât aceștia să nu mai fie aleși prin vot direct, ci prin votul consiliului. Nu ar fi o reformă tocmai la înălțimea alegerilor în două tururi, dar ar fi o schimbare importantă.
Ceea ce poate însă face Guvernul Orban fără riscuri prea mari este să repare lucrurile în Justiție. În primul rând, să desființeze SIIJ cât mai curând posibil și să ignore lamentațiile PSD, ale ALDE, ale membrilor coaliției Dragnea și pe cele ale lobby-ului pro-corupție din rândurile magistraților. Numesc lobby pro-corupție asociații de magistrați precum AMR, UNJR, AJADO sau APR, pentru că, de fapt, asta sunt. Magistrații nu sunt, în general, criminali, violatori, hoți, tâlhari etc, în schimb, pot fi și sunt corupți în număr mare. O secție pentru investigarea infracțiunilor din Justiție ar trebui să fie o secție anticorupție. Dar de corupție se ocupă DNA. Or, SIIJ s-a ocupat cu contracararea DNA; cu retragerea recursurilor DNA în cazuri de mare corupție, cu protejarea corupților și cu anchetarea Laurei Kovesi și a lui Frans Timmermans. Pentru a repune instituțiile anticorupție în drepturi, această secție trebuie desființată, ceea ce stă la îndemâna guvernului.
