De același autor
O campanie electorală atât de ștearsă cum este cea de anul acesta pare, la o privire superficială, că nu oferă nimic nou, nici o idee semnificativă, nici o promisiune care să aprindă și să încingă dezbaterea, nimic care să convingă alegătorii că merită efortul să meargă la vot. În parte, este adevărat. În afara veșnicelor promisiuni nerealiste, pe care nu le mai crede nimeni, privind creșteri de salarii, pensii, alocații, facilități și investiții care nu se realizează niciodată, partidele nu au venit cu nimic. Acest lucru nu înseamnă că nu există un element de noutate în această campanie electorală: Ne confruntăm, pentru prima oară de când avem alegeri, cu un consens transpartinic asupra asumării naționalismului antioccidental ca fundament al legitimării politice în România. Până la aceste alegeri, am avut la dispoziție oferte politice din întregul spectru: autohtonist populiste, pro-europene și/sau pro-atlantiste, naționalist-xenofobe etc. În 2016, vremurile în care se confruntau pro-europenii cu pro-americanii par epoca de aur a dezbaterii politice românești. Anul acesta, toată lumea este de acord: străinii (dar numai străinii veniți din Occident) sunt suspecți și trebuie ținuți sub control strict iar sarcina este restaurarea României și Românității.
Stilistica românismului antieuropean
Programele sau seturile de promisiuni publicate de partide în această campanie abundă de „România” și românism. Agenția națională de presă Agerpres și ziarul Adevărul au publicat, fiecare, anchete realizate printre sociologi și analiști politici (aici și aici) privind semnificația utilizării în exces a numelui României în sloganurile de campanie ale partidelor și au ajuns la concluzia că fie este vorba de o lipsă de imaginație care face apel mai mult sau mai puțin timid la un „naționalism latent” fie că e vorba de o fenomen de cuplare („plagiat”) la curentul populist din Europa și Statele Unite. Dacă partidele mari au ales sloganuri relativ benigne - PSD, cu „Îndrăznește să crezi în România” (o ajustare semnificativă față de „Mândri că suntem români”, din anii trecuți) iar PNL, cu „România Înainte” - alții recurg la mesaje agresiv xenofobe, așa cum sunt sloganurile ALDE - „Redăm România românilor” -, și PRU - „Noi suntem români”. Dacă în lumea vestică ecologiștii cred că totul, inclusiv terorismul islamic, se explică prin încălzirea globală, la noi, Partidul Ecologist Român crede că până și nevoile Terrei trebuie să vină după nevoile Patriei și promit să protejeze nu mediul sau planeta, ci, desigur, România. Pentru prima oară, UDMR a ieșit din cadrele strâmte ale mesajului destinat comunității maghiare și a lansat sloganuri care afirmă deschis naționalismul regional, transilvan. UDMR le transmite atât maghiarilor cât și românilor că „Transilvania este viitorul pentru noi toți” și că UDMR este scutul care „apără Clujul de București”.
Vestul a dispărut în peisaj
Ceea ce este însă remarcabil este absența cvasi-totală a unor termeni precum „Europa” și „european” din sloganurile și mesajele partidelor. Nimeni nu-și mai propune să clădească „o Românie puternică în Europa” cum își propunea președintele, nu mai militează pentru o „Românie europeană”. Nimeni nu mai vorbește despre „integrare” (mai multă sau mai puțină, dar integrare) sau despre reforme care să „recupereze decalajele de dezvoltare”. Nu numai că nici un partid nu mai vrea să se sincronizeze politic și economic cu Vestul, dar nu mai avem niciun partid care să afirme răspicat că singurul drum pentru România este cel spre Vest. Uniunea Europeană și Vestul par să fi devenit teme demodate, proprii anilor 2000. Anii 2010 sunt anii României, ai „Națiunii”. Astfel, de exemplu, PNL nu-și mai propune „modernizarea” României, ci, nici mai mult nici mai puțin decât „reclădirea națională”. Traian Băsescu lupta acum câțiva ani pentru cetățean și drepturile individuale în raport cu un stat corupt și opresiv. Acum, individul nu îi mai este suficient. „Luptă pentru România” și pentru „o națiune liberă, activă și unită”.
Nu trebuie să ne mire așadar că potrivit ultimului Eurobarometru numărul românilor care cred în beneficiile calității de membrii UE a scăzut abrupt.
Campanie xenofobă
În campania electorală de anul acesta avem un singur personaj negativ, Străinul. Toate mesajele transmise de partide în această campanie sunt implicit sau explicit negative cu privire la ”străini”, de la care se pare că trebuie să ne așteptăm numai la nenorociri. Cu câteva zile în urmă, Ministerul Agriculturii a anunțat că a definitivat proiectul de lege care limitează vânzarea de terenuri agricole către străini la 500 de hectare pentru persoane juridice și 150 de hectare pentru persoane fizice, urmând ca acesta să fie adoptat de Parlamentul viitor. Trebuie subliniat că prin acest proiect - la care se lucrează de mai bine de jumătate de an - Guvernul Cioloș intră, prin ministerul Agriculturii în jocul naționalismului xenofob și al protejării abuzive a grupurilor de interese „românești” din agricultură doar pentru că sunt românești. Ministerul nu a prezentat niciodată vreun motiv pentru această lege, altul în afară de acela că ar fi amenințată „siguranța alimentară” a României, deși nu a fost în stare să indice și în ce constă această amenințare. În realitate, singurul motiv pentru care guvernul s-a grăbit să definitiveze acest proiect de lege protecționist este pentru a răspunde unor propuneri mai radicale venite din zona PSD, PRU, Marian Munteanu, care vizează fie un moratoriu, fie interzicerea completă a vânzării terenurilor. Inutil de precizat că atât programul PSD cât și cel al PNL conțin măsuri explicite de limitare a accesului străinilor la piața funciară și protejarea „fermierului român”. Ambele consideră că statul ar trebui să aibă drept de preemțiune la cumpărare, ceea ce pentru PSD ar putea fi în regulă, dar pentru pretinșii liberali este o anomalie. În plus, o lege proastă ne poate aduce în conflict cu Uniunea Europeană, România putând fi acuzată de încălcarea Tratatului de Aderare dacă adoptă o lege prea restrictivă. Avem deja exemplul „legii hipermarketurilor” care prevede ca 51% din produsele de pe raft să fie achiziționate „pe lanțul scurt”, un alt proiect susținut de liberali și salutat ca o mare victorie pentru producătorul autohton. Rezultatul previzibil a fost că România este pe cale să fie supusă sancțiunilor dacă nu renunță la lege.
Companiile străine, demonizate
Dar nu numai străinii care vor să cumpere pâmânt sunt demonizați, ci și investitorii străini. PSD are un program explicit anti-privatizare iar PNL consideră în documentul amintit investitorul un infractor potențial, care trebuie urmărit sub amenințarea naționalizării. Tot PNL a propus recent o lege privind impozitarea în România a profiturilor realizate de companiile multinaționale în țară, pe care a inclus-o inclusiv în programul de guvernare. Legea este, de fapt, implementarea cu doi înainte de termeni a unei Directive Europene în același sens, adică în loc de 1 ianuarie 2019, 1 ianuarie 2017. De ce atâta grabă, când există directive europene al căror termen de adaptere în legislația românească a trecut, așa cu este Directiva privind confiscarea extinsă a bunurilor provenite din infracțiuni? Pentru că, potrivit Alinei Gorghiu, mutinaționalele sunt rapace și „își trimit profitul în afară prin diverse tertipuri”, deci trebuie pedepsite. Nu mai amintim de legea dării în plată și a conversiei creditelor în franci elvețieni, alte inițiative liberale care urmăresc „protejarea capitalului autohton” și a veniturilor bugetare de multinaționalele hrăpărețe. Toate aceste promisiuni de extracție naționalistă, unele dintre ele concretizate în propuneri legislative și legi ostile companiilor străine au loc în condițiile în care investițiile străine directe în România scad de la an la an.
Sminteala naționalistă
Această campanie agresivă a propagandei naționaliste împotriva companiilor străine are loc în condițiile în care cele mai mari venituri la bugetul de stat sunt generate tocmai de aceste companii, iar a le forța să plece ar duce România în criză. Mulți români împărtășesc această ostilitate în pofida faptului că descurajarea investițiilor străine nu poate duce nici la creșterea veniturilor lor, nici la bunăstarea economiei. Propaganda are drept efect să facă oamenii să creadă lucruri contradictorii. De exemplu, potrivit aceluiași Eurobarometru numărul numărul românilor care cred că vocea lor contează în Europa este mai mare decât al celor care cred că vocea lor contează în țară (38% față de 32%) și cu toate acestea tot mai puțini români cred, sub bombardamentul propagandei naționaliste, că apartenența la UE este un lucru bun. La fel, deși este evident că economia românească are nevoie de mai multe, nu de mai puține investiții străine, retorica naționalistă face tot mai multe victime în rândurile electoratului.
A convinge electoratul să voteze împotriva propriilor interese este un fenomen extrem de grav căruia i-au căzut pradă toate partidele importante din România, pentru că poate duce la manifestări iraționale incontrolabile.
Victor Ponta, mesagerul urii
Cu câteva zile în urmă Victor Ponta a difuzat un mesaj violent, care reprezintă o incitare la ură: „Cand am devenit Prim Ministru in 2012 primele solicitari din partea "partenerilor internationali" au fost referitoare la "restructurarile" din "Rust Belt" ul Romaniei - sa inchidem energia produsa pe carbune ( si sa importam energie "verde" din Cehia, Germania, etc) sa bagam in faliment UCM Resita ( ca sa aducem la hidrocentralele romanesti numai masini produse in Franta sau Geemania) , sa inchidem mine (si sa importam carbune din Polonia) ! Sa inchidem spitalele din zonă că sunt "nerentabile" , sa comasam scolile ca nu mai sunt copii, si sa ii punem pe oamenii din zona sa traiasca din turism!!!
Am spus clar - cat timp eu sunt Prim Ministru si PSD se afla la Guvernare aceste idei antisociale si antieconomice nu se vor pune in practica!!! Si asa a fost .
Dupa care in 2016 au venit tehnocratii si distrugerea acelei zone ( si a viitorului romanilor care traiesc acolo) se face "pas cu pas" - cu organizare "nemteasca"! Iar Dl Ciolos si ministrii sai pun in practica aceasta strategie si vor sa o finalizeze in 2017-18.”
Nimeni din spațiul politic nu a sancționat această manifestare de xenofobie antioccidentală de parcă nu ar mai exista partide proocidentale în România. De parcă toate partidele ar funcționa în paradigma smintelii naționaliste Năstase-Ponta-Ghiță.
