De același autor
Săptămâna trecută a debutat cu anunțul demisiei președintelui ANAF, Lucian Heiuș, o demisie cerută de însuși șeful Guvernului, Nicolae Ciucă. Lui Heiuș i s-a reproșat că ANAF a colectat insuficient față de așteptări și că, în felul acesta, a văduvit bugetul de stat de sume importante. Misterul celebrei, de-acum, „găuri în buget” părea, cel puțin în parte, rezolvat. Vinovații păreau găsiți și măsurile drastice, luate. Încă o dată, Guvernul a dovedit promptitudine și fermitate.
Numai că toată povestea este o mare minciună nerușinată, care ascunde incompetența crasă a ministrului finanțelor, Adrian Câciu, și a prim-ministrului Ciucă, nepăsare inconștientă față de finanțele publice și o doză mare de cupiditate din partea partidelor din coaliție.
Suma despre care este vorba, 8,9 miliarde de lei, menționată atât în scrisoarea de demisie, cât și de către ministru, pare să apese greu asupra Fiscului, care nu a fost capabil să strângă acești bani de la contribuabili, în special de la marii contribuabili, care nu au virat statului 8,2 miliarde de lei din cei aproape 9 miliarde. Problema este că această sumă de 9 miliarde este, în realitate, o ficțiune. Dincolo de faptul că ANAF și-a propus o țintă chiar mai ambițioasă, care s-a dovedit mult prea optimistă, ceea ce reprezintă singura greșeală pe care a făcut-o Heiuș, suma de 9 miliarde nu se referă la performanțele trecute ale ANAF, ci la veniturile estimate de Guvern în Legea bugetului de stat. Altfel spus, chiar dacă ANAF a colectat în primele cinci luni ale anului mai mult în valoare nominală decât anul trecut, nu a reușit să adune atât cât figura în buget. Or, în cazul acesta, problema nu este la ANAF, ci la cei care au făcut și adoptat un buget nerealist.
Nu există niciun economist serios care să nu fie de acord că domnul Câciu a supraestimat masiv veniturile bugetare și a subevaluat cheltuielile, o greșeală extrem de gravă care ascunde, la rândul ei, o altă ficțiune, una bugetară. Potrivit fostului ministru de finanțe și prim-ministru, Florin Cîțu, construcția bugetară a fost, dacă nu falsificată, cel puțin manipulată în mod cinic, „ca pe vremea lui Dragnea”, în sensul că pentru a micșora din pix deficitul bugetar pentru anul 2022, guvernul a „aruncat” peste gard facturile neplătite anul trecut, astfel încât acestea au fost plătite în primele două luni ale acestui an. Cum cheltuielile bugetare au crescut în realitate, iar veniturile din TVA au scăzut pe fondul scăderii consumului populației, deficitul bugetar a ajuns în primele patru-cinci luni la 1,7% din PIB, adică la 27,35 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, Guvernul a cheltuit în prima parte a acestui an aproape 5,5 miliarde de euro pe care nu îi are, iar veniturile estimate pentru ANAF s-au dovedit nerealiste.
Problema este mult mai serioasă, așadar, decât o simplă demisie a unui demnitar sau funcționar public, sau ce statut o fi având șeful ANAF, și privește haosul care domnește în acest moment în finanțele publice. La un deficit de 1,7% din PIB în primele luni, este practic imposibil ca Guvernul să se încadreze în limita de deficit de 4,4% pe care și-a propus-o în acest an, chiar dacă va repeta manevra împachetării datoriilor și plasarea lor în viitor. Chiar și 4,4% este mult peste cei 3% fixați de Comisia Europeană și, prin urmare, va fi dificil să evite procedura de infringement. Dacă adăugăm cel puțin 2 miliarde cât ar costa majorările de salarii ale profesorilor, plus alte majorări oferite unor categorii care sunt pregătite la rândul lor să intre în grevă sau - Doamne ferește! - schema de ajutoare de stat de 2,2 miliarde pe care Marcel Ciolacu ar dori să o introducă atunci când va deveni prim-ministru, pentru a stimula „patriotismul economic”, deficitul nu poate decât să crească.
O altă manipulare crasă este povestea cu marii contribuabili care nu-și plătesc dările la stat. Există companii private în această situație, dar numărul lor este mic. Cele mai multe companii private, și în special cele străine, își achită taxele și impozitele la zi. Grosul datoriilor la Fisc revine însă marilor companii de stat în frunte, de exemplu, cu CFR Marfă, care au adunat arierate an de an și sunt incapabile să își plătească datoriile. ANAF nu a strâns bani de la acești mari contribuabili pentru că ei trăiesc pe datorie și nu au bani să-și achite dările nici anul acesta, așa cum nu au avut nici în anii trecuți și nu vor avea nici în anii care vor veni. Să treci în buget taxe și impozite plătite de companiile de stat falimentare este culmea cinismului sau a nebuniei.
În tot acest timp, cheltuielile vor crește. Povestea că vor fi reduse salariile din aparatul de stat sau că vor fi concediați funcționari nu este decât atât: o poveste. În realitate, din cauza legilor proaste, funcționarii publici sunt aproape imposibil de concediat și, dacă sunt, au șanse mari să câștige în instanță un proces împotriva statului. Vom continua să avem 200 de secretari de stat și 500 de consilieri de toate felurile într-un guvern care nu s-a remarcat în niciun fel prin competență și eficiență, ci prin lăcomie și clientelism. Oricum, în an electoral sau atât de apropiat de alegeri, nimeni nu ar îndrăzni să ia măsuri de austeritate. Nimeni nu va îndrăzni să se atingă de uriașele rețele clientelare formate din rude, oameni de partid, amante și oameni de afaceri de casă, pe care și le-au creat în paralel atât PSD, cât și PNL. Dimpotrivă, acestea vor crește. Cel mai probabil este că, în modul cel mai josnic cu putință, guvernanții au mizat pe o creștere a inflației în acest an, similară celei din 2022, care să le permită să acopere cheltuielile pe seama sărăcirii generale. //
