De același autor
„The Pentagon Leaks” sau „Discord Leaks” sunt o serie de documente conținând, conform Washington Post, care susține că le-a consultat pe toate, aproximativ 300 de pagini de informații, dintre care destul de multe purtau mențiunea Top Secret, cel mai înalt nivel de secretizare din SUA. Documentele au fost scurse, sub forma unor fotografii, mai întâi în cadrul unui grup de gaming al cărui nume era, se pare, inspirat de un film porno, de pe rețeaua Discord și ulterior preluate pe alte rețele de socializare cum ar fi Twitter sau 4Chan. Unele dintre ele sunt de dată foarte recentă (sfârșitul lunii martie, începutul lui aprilie), dar scurgerile au început încă de anul trecut, fiind însă neglijate de autorități până pe 6 aprilie, când The New York Times și The Washington Post le-au făcut publice. Cititorul nu va confunda „Pentagon Leaks”, care este cel mai recent scandal de scurgeri de informații secrete, cu „Pentagon Papers”, care se referă la un raport secret publicat în 1967 privind războiul din Vietnam și în care tot cele două ziare au fost protagonistele.
Autorul scurgerilor este un puști în vârstă de 21 de ani, Jack Teixeira, care obținuse un rang inferior în Garda Națională de Aviație din Massachusetts și lucra cu informații clasificate la o bază navală din același stat. Tânărul nu pare să fi făcut aceste dezvăluiri din motive politice, precum Edward Snowden, ci ca să braveze în fața membrilor grupului de internet pe care îl crease și să mențină coeziunea acestuia. Teixeira ar fi vrut să le arate adolescenților obsedați de jocuri din micul său grup „cum este cu adevărat lumea reală”. El a fost identificat de NY Times și arestat la puțin timp după aceea. Audierea lui Teixeira de către procuror a fost amânată.
Ce conțin documentele
Multe din aceste documente reprezintă informări destinate secretarului apărării, Lloyd Austin, și șefului Marelui Stat- Major Reunit, generalul Mark Milley, și conțin compilații de informații provenind din surse diferite, precum CIA, DIA, DEA, NSA și chiar de la Agenția Națională de Informații Geospațiale, unitatea care se ocupă cu monitorizarea activității sateliților-spion americani. Cele mai recente documente conțin informații „la zi” preluate și publicate începând cu luna februarie, iar potrivit unui oficial al Pentagonului, ar putea avea un impact mai grav decât scurgerile lui Snowden de acum zece ani.
Este vorba despre informații care privesc războiul din Ucraina, Rusia, China, dar și Orientul Mijlociu. Impactul lor depășește eventualele inconveniente diplomatice pentru Statele Unite care au apărut după dezvăluirea că America își spionează deopotrivă adversarii și aliații (și ONU), fapt relativ cunoscut deja, dar și chestiuni extrem de sensibile cum ar fi planurile pentru așteptata contraofensivă ucraineană de primăvară.
Ce aflăm despre Ucraina
În primul rând, documentele detaliază tipurile de armamente și munițiile livrate de Statele Unite și de aliați Ucrainei, o informație foarte prețioasă care a ajuns în mâinile rușilor. Pe de altă parte, aflăm că americanii au evaluat situația de pe frontul de la Bahmut încă din februarie ca fiind una precară, că forțele ucrainene de apărare erau demoralizate și că ucrainenii ar face mai bine să cedeze orașul. În realitate, președintele Zelenski s-a opus retragerii și a concentrat o mare parte din forțe, inclusiv trupe speciale, și resurse pentru apărarea pozițiilor din jurul Bahmutului, și în prezent este pe cale să piardă orice control. Pentru americani, menținerea pozițiilor de luptă și a coridoarelor de transport și aprovizionare cu prețul vieților a sute sau mii de soldați și al resurselor necesare în altă parte nu era necesară și reprezintă deja o pierdere.
Mai grav, americanii estimează că până la jumătatea lunii mai, ucrainenii vor rămâne fără rachete antiaeriene și, în afară de regiunea Kievului și a altor trei-patru, majoritatea teritoriului ucrainean (40 de regiuni) va rămâne fără apărare. În felul acesta, rușii vor obține mult-dorita supremație aeriană, ceea ce pune sub semnul întrebării nu numai contraofensiva ucraineană, ci soarta întregului război. Rușii au fost destul de îndrăzneți încât să încerce să atace rețeaua Starlink de internet prin satelit a miliardarului Elon Musk, care a oferit Ucrainei acces la aceasta.
Pe de altă parte, din documente reiese că la Kiev se află aproximativ 100 de membri ai forțelor de operațiuni speciale occidentale. Dintre aceștia, cei mai mulți sunt britanici (50), urmați de francezi, americani, letoni și un olandez. Scopul prezenței acestora nu este precizat, dar este clar că acești specialiști nu participă direct la lupte, așa cum fals a pretins mult prea prorusul Tucker Carlson la Fox News. Oricum, la nivel diplomatic s-au creat tensiuni. Franța, bunăoară, a negat că ar avea trupe pe teritoriul Ucrainei și a cerut socoteală americanilor, pe bună dreptate, de altfel.
Compromiterea spionilor
La fel au făcut și membrii Five Eyes, alianța țărilor anglo-saxone (Australia, Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie și Statele Unite), care le-au bătut obrazul americanilor că secretul operațiunilor este supus riscurilor și că, mai grav, sursele ar putea fi compromise.
La fel de compromise ar putea fi și sursele americane din Rusia. O parte din informații, după cum reiese din documente, au fost obținute pe cale electronică, prin monitorizarea comunicațiilor dintre responsabilii ruși relevanți (SIGINT), dar o altă parte a fost furnizată de agenți de teren infiltrați adânc în forțele armate rusești și chiar în grupul de mercenari Wagner. Documentele revelează un nivel profund de penetrare de către americani a structurilor rusești, ilustrate, de exemplu, de hărți tactice detaliate obținute de americani sau de informații precum aceea că grupul Wagner a încercat să cumpere arme dintr-un stat membru NATO (Turcia) via Mali, ceea ce le poate oferi rușilor indicii privind identitatea agenților.
Despre China, informațiile sunt mai degrabă obținute prin satelit, cum ar fi faptul că Armata Roșie a testat o rachetă hipersonică în stare să „spargă” apărarea antibalistică americană sau prin observații proprii, cum ar fi cele specifice privind dotarea cu echipamente sensibile de supraveghere a celebrului balon-spion doborât într-un final de forțele aeriene, precum și identificarea a cel puțin alte patru baloane similare. Dar mai există cel puțin o informație privind intenția Chinei de a construi o dronă hipersonică de spionaj care să penetreze cu ușurință spațiul aerian american, a cărei sursă este incertă. O altă informație privește tentativa chinezilor de a construi un sistem cu care să atace și să preia controlul asupra sateliților militari ai SUA. Bineînțeles, Beijingul neagă totul, dar ne putem imagina că, la fel ca Rusia, a pornit vânătoarea de spioni americani.
Problema este că nu sunt doar americani și că unele informații provin de la agenții de spionaj aliate, ceea ce creează neîncredere în capacitatea americanilor de a ține informațiile secrete, ei bine, secrete. Dacă un tânăr fără prea mult discernământ de 21 de ani și de rang inferior are acces la informații top secret și este capabil să le scoată din unitate, să le fotografieze acasă și să le pună pe internet, cine altcineva din structurile de informații americane poate face la fel sau chiar ceva mai grav? Potrivit presei americane, Pentagonul a fost cuprins de febra secretelor, iar oficialii militari caută cu disperare modalități de a preveni scurgeri similare și de a proteja cumva secretul documentelor clasificate, conștienți fiind de impactul „Pentagon Leaks” asupra rețelelor occidentale de informații. Una dintre scăpările sistemului subliniată de specialiști privește așa-numita condiție a „nevoii de a ști” (need to know). Dacă aceasta ar fi fost respectată, un individ ca Teixeira, deși lucra într-o unitate de informații clasificate, nu ar fi avut „nevoie să știe” informații provenite de la Marele Stat-Major Reunit și, prin urmare, nu ar fi avut acces la ele.
Pentru Statele Unite este nu doar o bătaie de cap, ci și o mare rușine. Aliații, atât din Europa, cât și din Asia-Pacific sunt pe bună dreptate supărați, iar Washingtonul nu are o scuză bună, de această dată. Nu poate decât să încerce să repare ceea ce se mai poate repara. Dar uneori este prea târziu. La Kiev, bunăoară, comandanții militari au fost nevoiți să schimbe planurile pentru contraofensivă, ca urmare a documentelor scurse de un tânăr tulburat pe un grup de gaming. //
