De același autor
Din motive evidente, nu putem să-i pretindem Vioricăi Dăncilă discernământ, judecată limpede și bun-simț politic. Acestea se deprind prin practică onestă și exercițiu, fiind o artă, un meșteșug care necesită un anumit talent și disponibilitatea de a învăța, niciuna de găsit la doamna în discuție.
Dar, în pofida acestui handicap, trebuie să fi existat cineva în interiorul PSD care să fi realizat că Laura Codruța Kövesi va primi voturile necesare în COREPER pentru a deveni procuror european. Acest lucru era deja destul de clar după președinția românească a Consiliului UE, când reprezentanții guvernului s-au purtat aproape abuziv reușind să irite multă lume. După preluarea președinției de către Finlanda, guvernul de la București și-a pierdut pârghiile de influență. Ultima speranță a PSD - că Franța va continua să se opună lui Kövesi - a fost năruită după ce Klaus Iohannis a obținut susținerea lui Emmanuel Macron, astfel că, la momentul votului, aranjamentele erau deja făcute în favoarea lui Kövesi, iar guvernul nu mai putea face nimic. Ar fi fost, așadar, de bun-simț ca Bucureștiul să se alinieze curentului inevitabil sau, în cel mai rău caz, să se abțină. În schimb, Dăncilă a ales să anunțe, la ieșirea din CEX-ul PSD, că se opune în continuare numirii lui Kövesi. Ar fi de presupus că Dăncilă era la curent cu încercările eșuate ale reprezentanților României de a submina candidatura doamnei Kövesi și atunci se naște întrebarea de ce a ales să susțină o poziție despre care știa că este perdantă?
La fel, ar fi de presupus că mai există cineva, dacă nu în PSD, atunci la guvern sau la Ministerul de Externe care să știe cum funcționează administrația de la Washington, că pur și simplu nu poți anunța o întrevedere cum este aceea cu vicepreședintele SUA fără să fii invitată sau să ai o confirmare din partea biroului acestuia pentru că pur și simplu nu se va întâmpla. La Washington se află în permanență un anumit număr de miniștri, prim-miniștri, lideri mai mari sau mai mici care așteaptă, unii destul de mult, să fie primiți la diferite niveluri ale administrației, deci o întrevedere cu semnificație, aranjată la fața locului, pe picior, este aproape imposibilă. După cum s-a văzut, nici măcar o ședință foto organizată în pripă nu este posibilă. Dăncilă ar fi trebuit să-și dea seama de dimensiunea eșecului său încă din momentul în care s-a inserat fără să aibă vreo treabă în delegația care s-a întâlnit cu secretarul Energiei, Rick Perry. După ce a semnat memorandumul împreună cu ministrul de Externe, Perry a comunicat exclusiv că s-a întâlnit cu aceasta din urmă, așa cum era firesc. Nu poți să pleci în America și să vezi la fața locului ce și cum, pentru că nu merge niciodată așa. În Statele Unite, Dăncilă nu a făcut decât să se umilească pe sine și țara pe care o reprezenta fără să obțină nimic în schimbul acestei umilințe gratuite. De pe vremea când Ion Iliescu alerga pe culoare pe la ONU ca să dea mâna cu Bill Clinton în anii post-mineriade nu s-a mai întâmplat o asemenea dezonoare. Deznodământul era previzibil dinainte de a se urca în avion. Și atunci, la ce bun toată butaforia mediatică, mai ales că știa că marele turneu se va dovedi o mare nereușită?
În al treilea rând, toate semnalele de la Bruxelles că Rovana Plumb nu va fi acceptată de Parlamentul European erau acolo, la vedere. Cineva trebuie să le fi recepționat. Cei șapte europarlamentari PSD denunță „jocuri politice de culise“ care au dus la votul negativ din Comisia Juridică. Europarlamentarii PSD sunt niște caraghioși pe care nu îi ia nimeni în seamă și pe bună dreptate. La câte minciuni au putut să răspândească în trecut de la tribună și pe canalele intraparlamentare, sunt compromiși. Având în vedere această ostilitate și tensiunea dintre majoritatea din Parlamentul European și Guvernul României este absolut de neînțeles insistența cu care Dăncilă continuă să își afirme susținerea față de Plumb, când reacția politică de bun-simț ar fi fost cel puțin să retragă această pseudocandidatură, dacă nu să demisioneze.
Desigur, ceea ce n-au știut nici Dăncilă, nici PSD este cum să recupereze de la stat cele 3,38 milioane de lei cheltuite în campania pentru europarlamentare, pe care Autoritatea Electorală Permanentă a refuzat să îi ramburseze PSD, în esență pentru că Mircea Drăghici, trezorierul care a fost trimis în judecată de DNA pentru că a delapidat banii partidului, nu a mai primit împuternicire de la Dăncilă. În felul acesta, „donatori“ precum Rovana Plumb au rămas fără bani, iar PSD are dificultăți financiare. Este cea mai grea lovitură primită în campania electorală pentru prezidențiale pentru că, la acest partid, banii au întâietate în raport cu orice. În PSD, pentru batjocorirea intereselor țării liderul poate fi iertat, dar pentru pierderea banilor, nu.
Și aici se vădește, cred, nimicnicia acestui partid. Sub conducerea lui Dragnea, Dăncilă și a baronilor corupți, cu lideri inepți și/sau ticăloși, PSD s-a transformat într-o grupare meschină înăuntrul căreia toate problemele naționale și internaționale sunt reduse la interesele lor josnice și la aranjamentele lor mărunte. Dominat de oameni mici, obsedați numai de propriile pungășii, PSD nu mai este capabil de anvergură politică și asta îi va aduce moartea. //
