De același autor
Miza „juridică“ și politică a referendumului consultativ convocat de președintele Iohannis pe 26 mai este exprimată de Decizia Curții Constituționale nr. 682 din 2012 care spune că parlamentul nu poate legifera împotriva voinței exprimate de popor la un referendum. Orice soluție de acest tip ar fi neconstituțională. Atunci era vorba despre o lege electorală contestată de un grup de parlamentari PDL și de referendumul din 2009 privind parlamentul unicameral cu 300 de parlamentari.
Acest precedent i-ar oferi președintelui (discutăm numai în ipoteza unui referendum valid) muniție politică și juridică să declanșeze lupta constituțională împotriva modificărilor la codurile Penal și de Procedură prin care majoritatea PSD/ALDE procedează la amnistie mascată prin dezincriminări, reducerea termenelor de prescripție și schimbări de proceduri în favoarea infractorilor. Dacă răspunsul la prima întrebare a referendumului - „Sunteți de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție?“ - va fi „Nu“, atunci tot ce ar putea cădea sub noțiunea de „amnistie și grațiere“ este susceptibil de neconstituționalitate. Teoretic, președintele ar avea arme mai bune pentru a opri PSD din marșul spre instaurarea „republicii borfașilor“. Condiția ca acest lucru să se întâmple este o Curte Constituțională care să joace cinstit și să își respecte propria jurisprudență, ceea ce, cu actuala Curte, mâncată pe dinăuntru de cancerul politic, nu este deloc cert.
Întrebarea a doua - „Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?“ - are, în prima sa parte, mai degrabă rolul de a folosi forța morală a referendumului pentru a descuraja guvernul să reglementeze în sens contrar, decât să impună o interdicție autentică. Dacă guvernul ar decide să dea o astfel ordonanță în domeniile vizate, ea ar produce efecte ireversibile chiar de a doua zi și chiar dacă CCR ar declara neconstituțională legea de aprobare. Cât privește partea despre extinderea dreptului de ataca ordonanțele la CCR, aceasta poate presupune modificarea Constituției și, prin urmare, miza ei este pentru un viitor cu o altă majoritate parlamentară.
În mesajul transmis public, președintele a transformat însă referendumul relativ tehnic pentru justiție într-un referendum politic anti-PSD. A făcut-o explicit și repetat și, în felul acesta, a ridicat miza scrutinului la cea mai mare valoare politică pe care i-o putea da. Identificând PSD cu răul care distruge temelia democratică a României europene, Iohannis cere românilor să facă mai degrabă o alegere morală decât una politică și se poziționează de partea bună a lucrurilor. În plus, speră să creeze un front politic anti-PSD la care pot participa toate partidele de opoziție, ba chiar și acelea care votează cu majoritatea, precum UDMR. Avantajul politic pentru Iohannis este că își va consolida încă de pe acum electoratul anti-PSD care speră să îi aducă al doilea mandat și pe care dorește să îl conducă la victorie și în următoarele două runde de alegeri, locale și legislative, eventual sub umbrela opoziției unite. Avantajul pentru partide este că pot cere electoratului să opteze clar între lucruri cunoscute - între politicile distructive, proinfracționalitate și antieconomice ale PSD din ultimii doi ani și jumătate și revenirea la un parcurs democratic și european normal și predictibil. Dezavantajul este că felul în care a formulat Iohannis opțiunile obligă partidele să se așeze în umbra președintelui, ceea ce unii nu sunt pregătiți încă să facă. Ne aflăm de abia la începutul campaniei electorale, dar se poate constata că, în vreme ce PNL s-a angajat în bătălia anti-PSD și pledează pentru „DA“ la referendum, Alianța USR-PLUS are un mesaj mult mai diluat, din care referendumul nu face parte, probabil pentru că nu este pregătită încă să se urce în trenul Iohannis. O mișcare națională anti-PSD nu poate avea însă succes dacă fiecare partid este antipesedist pe cont propriu și de aceea Iohannis ar trebui să forțeze de pe acum crearea unei mari coaliții anti-PSD.
Cât privește strategia antireferendum a PSD, aceasta pare să se bazeze pe trei elemente, după ce inițial consta în minimizarea valorii scrutinului. Primul este tentativa de schimbare a regulilor în timpul jocului, prin creșterea din pixul ordonanței de urgență a pragului de validare cu 200.000 de voturi, al doilea este îndemnul la boicot și al treilea este demonizarea lui Iohannis prin reciclarea atacurilor la etnia sa - neromân, deci antiromân -, precum și de reluarea unor acuzații, precum aceea de nazism, prin vocea noilor trompete propagandistice de tip Carmen Avram. //
