De același autor
La începutul săptămânii trecute, președintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, a declarat că dacă magistrații și CSM se vor pronunța împotriva Secției Speciale pentru Magistrați, atunci PSD este dispus să voteze desființarea acesteia. Disponibilitatea a durat însă numai până duminică, atunci când același Ciolacu și-a amintit de „abuzuri” de „protocoalele secrete” și de „cum era înainte” de SS și s-a pronunțat împotriva desființării secției din motive de „democrație”. Un punct de vedere apropiat de pozițiile foștilor lideri, Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă.
Existența Secției Speciale este cheia de boltă a intruziunii politice în justiție, este instrumentul prin care independența justiției este anihilată, iar activitatea magistraților, ținută sub control. Este arma pe care PSD a construit-o pentru a fi folosită în primul rând împotriva DNA, iar declarația lui Ciolacu dovedește că orice vor fi spunând ei despre reforma internă, despre un alt fel de politică și despre abandonarea temelor legate de justiție, adevărul este că nu au de gând să cedeze nicio palmă din ceea ce au câștigat pe vremea lui Dragnea și că nu vor permite restabilirea puterii instituțiilor anticorupție. Pentru baronimea PSD, aceasta ar fi cu adevărat o înfrângere grea, mai mare decât pierderea alegerilor europarlamentare și prezidențiale. Din acest motiv, indiferent de declarațiile de conjunctură, trebuie să ne așteptăm ca PSD să lupte din parlament pentru menținerea statu quo-ului în justiție. Ar putea fi de acord cu chestiuni relativ marginale, cum ar fi amânarea reducerii vârstei de pensionare a magistraților, dar în chestiuni fundamentale, cum ar fi independența magistraților și anticorupția, vor continua aceeași politică din perioada lui Dragnea, chiar dacă în prim-plan nu se vor mai afla, pentru o vreme, figuri compromise ca Florin Iordache sau Eugen Nicolicea.
La alegerile europarlamentare, USR a câștigat toate orașele mari, inclusiv unele care au fost dominate zeci de ani de PSD. Situația s-a repetat la prezidențiale, când Iohannis a câștigat marile orașe și, în premieră, Moldova, „patria” unor baronii PSD bine stabilite cu ani în urmă. Concluzia celor două rânduri de alegeri de anul acesta ar trebui să fie că modelul politic și electoral al baronilor locali nu mai funcționează, pentru că nu mai livrează voturi nici măcar din fiefuri politice considerate altădată certitudini. Ponderea din ce în ce mai mare a electoratului urban, nelegat de glie, care nu votează cum cere președintele PSD al consiliului județean, arată, de asemenea, că puterea baronilor este în scădere.
Or, ce a făcut PSD pentru a răspunde acestei schimbări masive de comportament electoral? Evident, a reafirmat poziția baronilor în partid. I-a recompensat pe liderii din cele cinci județe în care Dăncilă a obținut majoritatea cu un loc în noua conducere interimară, a adăugat câte un reprezentant al regiunilor de dezvoltare, inclusiv Bucureștiul, și i-a pus pe toți sub coordonarea celui mai puternic dintre ei, baronul de Olt, Paul Stănescu. Reforma PSD este, în realitate, un act de restaurație a structurii feudale de conducere, dar, deocamdată, fără un suveran.
Va urma o perioadă de reorganizare și consolidare a baroniilor de partid pentru pregătirea alegerilor locale, scrutinul care contează cel mai mult pentru acest gen de partid. În consecință, PSD se va lupta cu ghearele și cu dinții pentru menținerea actualei legislații electorale, adică alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin și alegerea președinților de consilii județene prin vot direct, tot într-un singur tur. Orice modificare a legii electorale ar reprezenta o amenințare existențială la adresa PSD și exact acesta este motivul pentru care guvernul Orban ar trebui să adopte urgent alegerea primarilor în două tururi. Pierderile PNL ar fi mult mai mici decât dezastrul PSD. În cazul în care guvernul va găsi curajul necesar pentru a face aceste modificări, va urma, cu siguranță, o moțiune de cenzură PSD pe care și UDMR a anunțat că o va susține. Prin restaurația domniei baronilor, PSD a dat un semnal explicit că scopul său politic este prezervarea actualei structuri a administrației locale și că nu cedează nici cu prețul unei crize politice.
Baronii nu pot trăi însă din venituri proprii și au nevoie de bani de la bugetul de stat pentru a-și întări pozițiile, pentru a face „investiții” locale care să le crească prestigiul și puterea. Prin alocări directe, dar mai ales prin „programe de investiții” precum PNDL sau celebrul Fond de Dezvoltare și Investiții, există în acest moment mai multe mecanisme de deturnare a banilor publici către structurile locale de partid la care PSD nu va renunța cu ușurință. De aceea trebuie să ne așteptăm la un asalt parlamentar din partea majorității la adresa bugetului de stat. Pentru a evita acest deznodământ previzibil, guvernul Orban a anunțat că își va asuma răspunderea pe legea bugetului de stat. „Soluția” găsită de PSD și enunțată de Ciolacu este adoptarea în parlament a unor legi de amendare a bugetului, ceea ce ar duce la situația absurdă de a avea la putere un partid care guvernează după un buget făcut de o opoziție care nu-și asumă nicio responsabilitate, cu aceleași consecințe în privința creșterii necontrolate a deficitelor. //
