Remaniere guvernamentală. Gruparea Năstase-Ponta își ia tainul

Dacă mai avea cineva vreo îndoială că Sorin Grindeanu este croit din același material moral ca Liviu Dragnea, ultimele sale declarații despre justiție, MCV, remanierea guvernamentală și fondurile europene ar trebui să risipească aceste îndoieli.

Cristian Campeanu 23.02.2017

De același autor

 

 

 Pentru că toate sunt niște minciuni. Nu mai revenim acum la celebra practică a dublului limbaj (unul de uz intern, pentru alegătorii PSD, altul de uz extern pentru comisarii de la Bruxelles) pe tema justiției. Ne oprim asupra remanierii, care nici măcar nu trebuia initial să fie remaniere, ci doar înlocuirea celor doi demisionari de la Justiție și IMM-uri.

 

În ceea ce îl privește pe noul ministrul al Justiției, Tudorel Toader, Grindeanu a declarat că Am considerat că experiența pe care domnul rector o are în acest domeniu, de aproape 10 ani la Curtea Constituțională, de membru în Comisia de la Venetia și rector al Universității din Iași, o personalitate care îndeplinea ce aveam ca și criterii în a alege un titular la Justiție”. Singurele criterii pe care le îndeplinește Tudorel Toader sunt vulnerabilitatea sa „de dosar” și faptul că a dovedit deja că este suficient de mlădios moral încât să calce în picioare orice idee de stat de drept și de legalitate chiar din poziția de Judecător al Curții Constituționale dacă o cer interesele partidului. Vulnerabilitatea lui Tudorel Toader vine de la legăturile foarte strânse pe care le-a avut și poate că încă le mai are cu doi penali de marcă ai „vechiului PNL”, Relu Fenechiu și Tudor Chiuariu, cărora le și datorează numirea la Curtea Constituțională. Reputația de „ghiocel” politic și-o datorează faptului că în 2012 a refuzat, alături de doi dinozauri feseniști, Ion Predescu și Acsinte Gașpar să semneze celebra „erată” a CCR. În pofida propagandei neîntrerupte a oamenilor lui Voiculescu, faptele din vara lui 2012 nu au fost uitate. Atunci, USL a încercat să modifice listele electorale permanente după referendumul de demitere a președintelui și să elimine românii cu domiciliul în străinătate ca să le iasă cvorumul care, altfel, era clar că nu fusese întrunit și referendumul nu putea fi validat. CCR a decis că nu se poate să tai numele de pe listă după scrutin ca să îți iasă rezultatele. Domnul Tudorel Toader a considerat că se poate și că referendumul trebuie validat.

 

Tudorel Toader nu este totuși Florin Iordache, un personaj care răspundea direct la comenzile lui Dragnea pentru că este mai degrabă legat de gruparea Tăriceanu. Asta nu îl face deloc pe noul ministru de Justiție mai de încredere decât era Iordache dar, pentru Dragnea, reprezintă o pierdere faptul că firele nu mai duc direct la el. De exemplu, există șanse mai mici ca Tudorel Toader să semneze fără să crâcnească ordonanțe elaborate la cabinetul lui Dragnea așa cum s-a întâmplat cu ordonanța 13.

 

 

Întoarcerea băieților de Academia SRI

 

Întoarcerea lui Mihai Tudose în Guvern la portofoliul atât de important al Economiei nu reprezintă doar revenirea unui membru al „echipei Ponta” într-un cabinet dominat de Dragnea, deși acest aspect nu este deloc lipsit de importanță. Mai relevant este însă faptul că prin Tudose revin în Executiv oamenii care au legături cu serviciile secrete, un lucru pe care Dragnea spus că dorește să îl evite. Atunci când președintele Iohannis a decis să strice sărbătorile lui Dragnea și a respins numirea lui Sevil Shhaideh în funcția de prim-ministru, Dragnea a apărut într-o conferință de presă alături de Tăriceanu în care a proclamat furios că Vă garantez că orice altă propunere din PSD, poate cu 2-3 excepții care au trecut pe la Academie, va fi găsit că de la 2-3 ani avea simpatii al-Qaeda”. Sugestia era că Iohannis nu agrează decât propuneri care au avizul SRI și care, prin urmare, nu ar fi întru totul loiali partidului, slujind la doi stăpâni.

 

Or, Mihai Tudose, este ”băiatul de Academie” par excellence. Școlit la Academia SRI, doctorand al lui Gabriel Oprea, Mihai Tudose este omul exemplar al sistemului. Într-atât încât fostul președinte Traian Băsescu îl numea membru al „unității” alături de alți câțiva pesediști notorii. Acceptarea lui Tudose în guvern reprezintă o a doua înfrângere a lui Dragnea, poate chiar mai severă decât pierderea controlului absolut asupra ministerului Justiției. Poate că Tudose nu este „securistul” lui Iohannis cum sugera Dragnea în decembrie, poate că este mai degrabă „securistul” grupării Năstase-Ponta dar, din punctul de vedere al lui Dragnea nu este cine știe ce diferență: are un ”securist” în coastă.

 

 

Dragnea obligat să împartă tortul banilor

 

Cel mai umilitor pas înapoi făcut de Liviu Dragnea este însă de departe numirea Rovanei Plumb la Fonduri Europene. Rovana Plumb face parte dintr-o grupare rivală, pe care am numit-o gruparea Năstase-Ponta, iar numirea ei în funcție este o dovadă de slăbiciune nebănuită a liderului PSD, care părea stăpânul absolut al inelelor. Mutarea a fost precedată de apariția televizată, marți seara, a lui Ponta care a făcut câteva reproșuri explicite (lipsa de asumare a ordonanței 13) și a fluturat câteva amenințări vagi, dar destul de transparente ca să nu fie înțelese de Dragnea. Numirea ei la Fonduri Europene este însă mutarea cu adevărat umilitoare pentru că este limpede că Dragnea a fost forțat să împartă un domeniu peste care până acum era stăpân absolut: banii.

 

Dragnea a inventat un mecanism unic de exercitare a controlului asupra Executivului, a creat un superminister al Dezvoltării Regionale și Fondurilor Europene sub conducerea lui Sevil Shhaideh, brațul robotic care execută deciziile luate la Casa Poporului, căreia i-a pus la dispoziție, prin celebrul Program Național de Dezvoltare Locală, un instrument de control aproape absolut asupra cheltuielilor bugetare de anul acesta prin așa numitele credite de angajament în valoare de 30 de miliarde de lei pe care autoritățile locale le pot angaja în această perioadă. Prin PNDL și cu mâna lui Shhaideh Dragnea poate dispune de ce sume dorește pe care să le acorde cui dorește, pe ce criterii dorește. Un asemenea mecanism costisitor de control al clientelei politice făcea din Dragnea cel mai puternic prim-ministru care nu a existat niciodată. Uimitor, Dragnea a fost într-atât de lacom încât nu s-a mulțumit cu controlul discreționar al fondurilor de la buget, ci a dorit să controleze și modul în care se cheltuiesc fondurile europene, motiv pentru care a trecut fostul minister autonom al fondurilor europene în subordinea superministerului condus de Shhaideh.

 

Acum, după înfrângerea suferită în stradă, oamenii grupați în jurul lui Ponta și-au cerut partea. Dacă ne luăm după Grindeanu, a numit-o pe Rovana Plumb la fonduri europene pentru că „am considerat necesar pentru a da mai multă forță acestui domeniu esențial pentru noi să atragem în echipa guvernamentală un om cu greutate politică, un om care are experiență, un om care știe să deblocheze anumite lucruri și care are, așa cum vă spuneam, acea greutate politică necesară pentru a face aceste lucruri mai repede”. În realitate, nu a numit-o pe dna Plumb din grijă pentru absorbția fondurilor și deblocarea „anumitor lucruri” care nu se deblochează cu „greutate politică”, ci cu dosare bune prezentate la Bruxelles și cu multă competență în domeniu. A numit-o pentru că partea adversă grupată în jurul lui Ponta și al cărei „lider spiritual” este Năstase i-a pus lui Dragnea piciorul în prag după șirul de eșecuri suferite și l-au șantajat că dacă vrea să aibă liniște, a venit timpul să împartă. Esența acestei remanieri este trocul prin care Dragnea rămâne cu controlul asupra fondurilor de la buget în vreme ce fondurile europene trec la ceilalți pentru a echilibra balanța puterii și a influenței asupra clientelei.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22