Ruperea unității Occidentului

Fără America și fără NATO, nu am vorbi astăzi de unitatea Occidentului în fața celui mai periculos agresor de la Al Doilea Război Mondial.

Cristian Campeanu 03.05.2022

De același autor

Un articol apărut la începutul săptămânii în The Times of London citează surse militare ucrainene care susțin că rușii plănuiesc preluarea controlului asupra Transnistriei și, foarte posibil, asupra Republicii Moldova. Planul ar face parte din noua strategie pe care Kremlinul o va dezvălui în jurul datei de 9 mai, cu prilejul celebrării Zilei Victoriei, și ar avea drept obiectiv declanșarea unui atac dinspre vest către Odesa și partea din sudul Ucrainei care nu se află sub control rusesc și blocarea în acest fel a accesului ucrainean la Marea Neagră. Planul ar urmări transferul de trupe și echipament militar în Transnistria din Crimeea pe calea aerului și declanșarea unei ofensive care ar strânge forțele ucrainene ca într-un clește. Atacurile recente asupra podurilor din Odesa susțin cel puțin ideea că rușii urmăresc să taie legăturile principalului port ucrainean la Marea Neagră de restul teritoriului și „pregătirea” orașului pentru invazie.

Sursele citate de The Times susțin că decizia ar fi fost deja luată la Moscova, ceea ce reprezintă, spun ele, o amenințare existențială la adresa Ucrainei. În paralel, s-ar urmări destabilizarea Republicii Moldova și preluarea controlului asupra țării fie prin îndepărtarea guvernului Maia Sandu de la putere și instalarea unui regim de paie, fie prin asumarea directă a controlului, ca o formă de sfidare rusă la adresa Occidentului și a NATO.

Pretextul pentru o asemenea intervenție în forță ar putea fi oferit de demonstrații violente la Chișinău, eventual prin exhibarea ostentativă a simbolurilor imperiale rusești cum ar fi panglica Sfântului Gheorghe, interzise prin lege în Moldova, dar pe care lideri proruși ca Igor Dodon au declarat că le vor purta la parada de 9 mai. Pe de altă parte, o analiză Jamestown Foundation subliniază posibilitatea ca rușii să folosească separatismul găgăuz din sudul Moldovei pentru a destabiliza guvernul de la Chișinău și pentru a transmite un semnal că situația din Ucraina poate crea tulburări inclusiv în Balcani. Rușii au la dispoziție un arsenal variat de mijloace de destabilizare care pot fi utilizate cu ușurință în Moldova.

 

Temeri în Occident

 

Republica Moldova este cea mai vulnerabilă țară din regiune. Are o armată cu puțin peste 3.000 de militari prost echipați și virtual neinstruiți, care nu poate supraviețui unui atac. Din punct de vedere militar, Republica Moldova este neutră, dar această neutralitate nu este susținută de nimic. Nici de forța militară internă, nici de garanții externe. Din acest punct de vedere, neutralitatea Moldovei nu este „o idee foarte bună”, așa cum declara inept cu puțină vreme în urmă ministrul apărării, Vasile Dîncu, ci una dintre cele mai mari vulnerabilități ale țării. Cu excepția lui Dîncu, toată lumea știe că fără ajutor extern dinspre Vest, Moldova nu poate rezista unei forme de atac din partea Rusiei. Nu doar România trebuie să fie în stare să susțină Moldova, ci întregul Occident. În acest sens s-au pronunțat atât oficiali britanici, cât și americani, nu însă și cei din vestul Europei. Există o teamă palpabilă în Europa de vest de un eventual „export” al conflictului ucrainean în țări vecine și de atragerea involuntară a statelor europene în război.

De fapt, teama de a intra în război cu Rusia este una dintre spaimele majore ale liderilor, precum și a unei bune părți a populației europene, după cum arată sondajele de opinie realizate de la declanșarea invaziei. Europenii, dar mai ales germanii, par îngroziți de perspectiva de a fi atrași într-un conflict cu Rusia, ceea ce ar echivala cu al III-lea război mondial.

Acest val de frică este alimentat cu succes de propaganda rusă din ce în ce mai agresivă care vorbește despre atacuri devastatoare asupra unor țări membre NATO din estul Europei, precum Polonia sau România. Cum cel puțin Polonia nu pare să facă vreun pas în spate și continuă să asigure transporturile de echipament și materiale de război spre Ucraina, această atitudine inflexibilă este suficientă ca să provoace insomnii la Berlin. Cu siguranță, nu asigură liniștea germanilor nici faptul că Statele Unite au recunoscut că antrenează trupe ucrainene în trei țări europene, inclusiv în Germania, pentru a folosi armamentul occidental.

A doua spaimă, mai mare chiar decât prima, este teama de un atac nuclear din partea Rusiei. Cum Putin repetă la intervale regulate sub o formă sau alta amenințarea cu atacuri nucleare tactice sau de alt fel, frica crește proporțional. Recent, în Germania a devenit foarte populară o scrisoare deschisă adresată de 28 de celebrități guvernului federal în care i se cere cancelarului Scholz să nu care cumva să trimită arme ofensive în Ucraina, deși Bundestagul a votat deja în sensul acesta, pentru a nu sprijini escaladarea conflictului. Pe baza ideilor că un război cu o putere nucleară nu poate fi câștigat și că o înfrângere onorabilă este mai bună decât un carnagiu, scrisoarea, semnată deja de 150.000 de oameni la începutul săptămânii, cere guvernului federal să se angajeze într-un dialog cu părțile aflate în conflict pentru a ajunge la o încheiere pașnică a conflictului.

 

Unitate și suveranism

 

În aceste condiții, nu este de mirare că în vestul Europei apar din nou sentimente antiamericane, Statele Unite fiind acuzate că escaladează conflictul ucrainean până acolo încât l-a transformat într-un război by proxy între NATO și Rusia, fără să ceară acordul aliaților.

Ce-i drept, atitudinea americană s-a modificat de la începutul războiului pe măsură ce ucrainenii au dovedit că pot rezista cu succes agresiunii ruse. Dacă la începutul războiului erau precauți, nu voiau să provoace Kremlinul și afirmau că trimit atât armament cât e necesar ca ucrainenii să nu fie șterși de pe fața pământului, cu timpul numărul și valoarea ajutoarelor militare au tot crescut de la 250 de milioane la 33 de miliarde de dolari, așa cum a cerut administrația Biden Congresului să aprobe. Asta înseamnă pentru mulți observatori europeni o escaladare iresponsabilă a războiului, în vreme ce pentru americani a devenit o tactică de a slăbi Rusia. Potrivit secretarului Apărării, Lloyd Austin, Rusia trebuie slăbită atât de mult, încât să nu mai fie capabilă de aventuri militare cum este cea din Ucraina. Americanii susțin că „vor muta munții din loc” ca să ajute Ucraina să se apere, de unde și acuzația de „război by proxy”. Atitudinea intransigentă a Washingtonului este susținută de una chiar mai radicală a Londrei, care a sfătuit Kievul să nu facă nicio concesie și să nu dea înapoi în confruntarea cu rușii, care, potrivit secretarului Foreign Office, Liz Truss, „trebuie scoși cu totul din Ucraina”. Spre deosebire de omologii lor din UE, nici oficialii americani, nici cei britanici nu par să dea doi bani pe amenințările nucleare ale Moscovei, cu atât mai puțin cu cât Regatul Unit a fost șters de pe hartă de mai multe ori de propaganda televiziunilor aservite Kremlinului.

Pe acest fond s-au ridicat câteva voci ale suveraniștilor europeni, care oscilează între regrete și speranță. Faptul că, odată cu agresiunea rusă în Ucraina, relevanța și importanța Alianței Nord-Atlantice au fost reafirmate, ceea ce reprezintă o respingere puternică a pretenției lui Emmanuel Macron că NATO s-ar afla „în moarte cerebrală”, este de natură să-i nemulțumească pe suveraniștii care visează la o apărare europeană independentă de americani. Pe de altă parte, alții consideră că momentul propice pentru apărarea europeană este tocmai acum, pentru că ar fi devenit clar în cele peste două luni de război că americanii și britanicii au o agendă diferită de cea a UE în Ucraina. Bunăoară, americanii își doresc să îngenuncheze Rusia și să o țină sub control cel puțin pe perioada domniei lui Vladimir Putin, care ar putea fi foarte lungă. În schimb, europenii care au interese întrețesute cu cele ale Moscovei ar trebui să ofere Rusiei o cale de ieșire demnă, care să permită în viitor reluarea relațiilor. Pentru europeni ar fi devenit clar că vechea atitudine permisivă față de Rusia nu ar mai fi posibilă și, ca urmare, ar fi nevoie de o armată europeană ca să descurajeze orice tentativă de agresiune. Ba, mai mult, ar trebui să fie gândită chiar și o descurajare nucleară europeană, fiind evident că cele 500 de rachete franceze nu pot apăra continentul de cele 6.000 ale rușilor.

Tot acest discurs nu face decât să facă jocul rușilor, al căror vis este să rupă Europa de Statele Unite. Adevărul este însă că numai leadershipul american a făcut posibilă reafirmarea unității între statele occidentale, așa cum nu s-a mai văzut de multă vreme. Americanii au condus efortul de ajutorare a Ucrainei cu bani și arme, americanii au gândit sistemul de sancțiuni care au izolat economia Rusiei, americanii conduc efortul de a elibera Europa de dependența energetică față de Rusia și tot americanii au făcut din NATO cel mai temut adversar al Kremlinului.

Dacă Putin amenință și propaganda moscovită ieșită din minți bombardează virtual toată Europa este pentru că americanii au reușit să adune la baza aeriană de la Ramstein reprezentanții a 40 de state care au convenit să sprijine Ucraina. Poate că planurile rușilor de a cuceri sudul Ucrainei și de a ajunge, eventual, la gurile Dunării s-au precipitat tot după ce statele occidentale au decis să contribuie substanțial la eforturile de apărare ale ucrainenilor. Fără America și fără NATO, nu am vorbi astăzi de unitatea Occidentului în fața celui mai periculos agresor de la Al Doilea Război Mondial. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22