De același autor
Într-un comunicat emis sâmbăta trecută, Liviu Dragnea afirma cinic că jandarmii au apărat vineri seara în Piața Victoriei „independența și suveranitatea“ țării. Nici mai mult, nici mai puțin.
La prima vedere, ești tentat să pui aceste vorbe pe seama delirului marca Dragnea, gen „Soros“, „statul paralel“, „conspirația împotriva guvernului“ etc. Referirile la independență, suveranitate și ordinea în stat nu se explică însă doar prin devierile personajului. Ele sunt premeditate și alese cu scopul de a-l prezenta pe președintele Iohannis drept autor al „unui act de subminare a autorității statului, cu scopul vădit de răsturnare a guvernului actual și înlocuirea lui cu «Guvernul său»“.
Acest portret se potrivește până la identitate cu acuzațiile aduse în documentul PSD, în care se susține propunerea de punere sub acuzare pentru înaltă trădare a președintelui. Pe scurt, Dragnea vrea să îl acuze pe Iohannis în temeiul articolului 397 Cod Penal de înaltă trădare. Art. 397 (2) spune așa: „Întreprinderea de acțiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârșite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi“. Ca să se încadreze în acest paragraf, pesediștii au inventat următoarea narațiune: președintele a uzurpat calitatea parlamentului de reprezentant al poporului, când, în realitate, potrivit Constituției, ar fi „reprezentant al statului“ și ca atare pretenția sa că are legitimitate populară a uzurpat, a „îngreunat și împiedicat“ etc. Dovada? Ordonanța 13. În plus, prin declarațiile, comunicatele și postările ostile partidelor și demnitarilor (e.g., caracterizarea lor drept „penali“, „corupți“ și tributari ai mentalității comuniste), și-a abandonat funcția de mediator prevăzută în Constituție, a împiedicat exercitarea puterii de stat și a încercat să schimbe ordinea constituțională.
Ca să ne lămurim asupra acuzațiilor, este suficient să precizăm că art. 80 din Constituție care spune că „Președintele României reprezintă statul român...“ nu vrea să spună că președintele își ia legitimitatea de la stat, că nu statul l-a ales, ci că acțiunile, declarațiile și pozițiile sale reprezintă statul român în relația cu orice alt stat. De altfel, așa scrie negru pe alb în Decizia 683 din iunie 2012 a CCR (cea cu reprezentarea la Consiliul UE): „Potrivit art. 80 alin. (1) din Constituție, Președintele României reprezintă statul român, ceea ce înseamnă că în planul politicii externe conduce și angajează statul. O atare concepție este legitimată de caracterul reprezentativ al funcției, Președintele României fiind ales de cetățeni prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat“. În ceea ce privește funcția de mediere, aceeași CCR a clarificat lucrurile în ianuarie 2005 prin Decizia 53, când Năstase și Văcăroiu l-au reclamat pe Băsescu că i-a vorbit de rău într-un interviu: „Funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate, prevăzută de art. 80 alin.(2) teza a doua din Constituție, impune imparțialitate din partea Președintelui României, dar nu exclude posibilitatea exprimării opiniei sale privind modul optim de soluționare a divergențelor apărute. Dreptul la exprimarea opiniei politice este garantat și pentru Președintele României de art. 84 alin. (2), care prevede pentru șeful statului aceeași imunitate ca și pentru deputați și senatori, art. 72 alin. (1) din Constituție aplicându-se în mod corespunzător.“ Scurt și clar.
Delirul devine periculos când documentul îl descrie pe Iohannis drept liderul unei conspirații insurecționale menite să răstoarne ordinea în stat prin violență. Din această conspirație fac parte:
1. Toți cetățenii care au participat vreodată, din 2015 încoace, dar mai ales din 2017, la protestele împotriva puterii PSD/ALDE pentru susținerea statului de drept, a justiției independente și a luptei anticorupție, descriși ca „grupări insurecționale ilegale“. Comisia parlamentară de anchetă penală ar urma să ceară autorităților să îi identifice pe participanți, pe lideri, pe cei care au mobilizat oamenii pe Facebook, pe autorii de filmulețe difuzate pe YouTube, pe toți cei care pun piedici „violente“ funcționării statului. Așa înțelegem poate mai bine de ce Dragnea și PSD aveau nevoie de violențe vineri 10 august în piață.
2. „Instituțiile de forță represive“, adică Parchetul General, DNA, CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție și, mai ales, capul tuturor relelor și coordonatorul „insurecției“, SRI. Toate aceste instituții sunt declarate in corpore „ilegale“ pe motiv de protocoale.
3. Jurnaliștii și instituțiile media care susțin acțiunile insurecționale (e.g., „demonizarea“ demnitarilor drept corupți, borfași, penali) se află deopotrivă în ilegalitate.
Nu știm care este scopul acestui demers, de vreme ce nu are șanse să adune cele două treimi din voturile parlamentarilor pentru a fi adoptat. Poate are scopuri propagandistice, poate urmărește să-l frăgezească pe Iohannis pentru suspendare. Un lucru este însă cert: documentul PSD reprezintă cel mai explicit program politic totalitar de la legionari încoace. În țara în care presa, justiția și mișcările civice sunt declarate ilegale și conspiraționiste nu mai rămâne loc pentru libertate.
