De același autor
Ceea ce s-a întâmplat pe 27 iunie la Atlanta este mai grav decât o catastrofă politică, este un complet colaps al establishmentului politic din jurul președintelui. În cadrul unei dezbateri neobișnuit de timpurii în calendarul electoral american, președintele în exercițiu, Joe Biden, s-a confruntat cu fostul președinte Donald Trump. „Confruntare” nu este tocmai cuvântul care să descrie ce s-a întâmplat timp de 90 de minute, pentru că, pe de o parte, am avut un val de atacuri la adresa lui Biden din partea unui Trump dezlănțuit și mincinos până în vârful unghiilor, iar de partea cealaltă n-am avut nimic. Doar un bătrânel de 81 de ani rămas cu gura căscată la propriu, incapabil să articuleze o ripostă demnă de acest nume.
Și dacă ar fi fost doar asta, și tot ar fi fost bine pentru președinte. Dar de cele mai multe ori când a deschis gura, nu a reușit să scoată decât cuvinte disparate și lipsite de noimă, un discurs furios și frustrat, complet incoerent, în care se amestecau de-a valma noțiuni fără legătură unele cu altele. Echipa lui Biden i-a pregătit minuțios punctajul, pe care acesta l-a învățat conștiincios, l-a antrenat pentru dezbatere să vadă cum se descurcă sub presiune și a făcut mai toate lucrurile care se fac de obicei într-o astfel de confruntare. Degeaba. Rezultatul a fost un mare nimic, iar Biden s-a comportat ca și cum i s-ar fi topit creierul.
Ceea ce au văzut 51 de milioane de americani care au privit dezbaterea a fost un bătrân incapabil să facă operații mentale simple și să articuleze coerent frazele pe care ar fi dorit, probabil, să le rostească. Un bătrân care nu are, în mod evident, capacitatea mentală de a fi președinte în prezent, darămite în următorii patru ani.
Ziua Judecății pentru democrați
Instantaneu, democrații au intrat în panică. E ceva mai mult de o lună până la Convenția partidului, în care Biden ar urma să fie declarat candidatul democrat oficial la funcția de președinte, și patru luni până la alegerile din noiembrie, și abia acum par să fi descoperit că Împăratul este gol. Primele sondaje făcute după dezbatere au arătat o creștere a distanței dintre cei doi în favoarea lui Trump la peste trei procente în privința votului popular, iar unele state pe care campania Biden le considera asigurate înclină acum spre Trump. La cele două runde de alegeri precedente la care a participat, Trump nu a câștigat niciodată votul popular, dar în 2016 a câștigat mai multe state și, prin urmare, peste 270 de electori câți sunt necesari pentru a-și asigura președinția.
Acum, nu numai că Trump conduce la votul popular, dar în privința distribuției mandatelor electorilor, realizată de RealClearPolitics, Trump ar avea asigurate deja 320 de mandate, cu 50 peste limita care asigură majoritatea. Cum și în condițiile în care Biden ar fi fost considerat pe deplin sănătos, acesta ar fi avut mari dificultăți să răstoarne opțiunea publicului și să îl bată pe Trump, acum democrații se află în fața unui dezastru electoral. Un sondaj recent realizat de you.Gov arată că 72% dintre americani consideră că președintele Biden nu are acuitatea mentală necesară pentru a fi președinte. Pare evident că prăpastia dintre democrați și republicani dispare, atunci când este vorba de starea de sănătate a președintelui.
Dacă există un consens național în privința capacităților cognitive ale lui Biden, atunci este, practic, imposibil ca acesta să câștige din nou alegerile. Acest adevăr a căzut ca un trăsnet asupra Partidului Democrat. Nu este, așadar, de mirare că unii dintre legiuitorii democrați i-au cerut lui Biden să se retragă din cursă și caută acum cu înfrigurare posibili înlocuitori. Dar Biden nu vrea să se retragă, a spus-o clar. A trimis o scrisoare democraților în care spune că va „duce la capăt această cursă” și crede cu tărie că îl poate învinge pe Trump. „Nu am nicio îndoială că eu – și noi – îl putem și îl vom învinge pe Donald Trump”, spune el.
Cine să-i ia locul?
Primul nume care le-a venit în minte unor democrați a fost cel al vicepreședintei Kamala Harris. Cineva chiar a scris un articol despre cum a venit timpul să ne obișnuim cu președintele Harris. Din multe puncte de vedere, Harris este opțiunea evidentă. Are experiență la guvernare ca vicepreședinte, este prin natura funcției cel mai vizibil politician democrat și ar putea, cel puțin în teorie, să câștige voturi din partea unor categorii de alegători la care Joe Biden nu are acces sau i-a pierdut în fața lui Trump. Există însă o mică problemă cu doamna Harris: este mai impopulară decât Biden și are șanse chiar mai mici decât acesta să încline balanța electorală în favoarea democraților. Din acest motiv, un comentator i-a sugerat să se retragă elegant împreună cu Biden și să primească la schimb fie o funcție de guvernator (posibil California), fie președinția unei universități de prestigiu, precum și un loc sau două în boardul unor companii din Sillicon Valey, de unde ar putea culege o sinecură frumoasă. Orice, numai să nu candideze.
Alți posibili candidați ar fi guvernatorul Californiei, al Pennsylvaniei al statului Illinois, câțiva senatori, dar și secretarul pentru Transporturi, fost candidat la președinție. Un grup de reflecție democrat consideră însă că după retragerea lui Biden ar trebui organizate niște alegeri primare blitz, cu întâlniri cel puțin săptămânale, unde să fie promovate mesaje pozitive. Alegerile ar trebui să se încheie înainte de Convenția de pe 19 august, astfel încât cu acest prilej să poată fi nominalizat un candidat. Acest plan a fost înscris într-un memorandum care a fost prezentat liderilor democrați, dar chiar și autorii lui sunt sceptici. Pentru ca planul să funcționeze, ar trebui ca Biden să se retragă cel târziu până la sfârșitul acestei săptămâni, ceea ce în mod evident nu se va întâmpla.
La mâna bunului Dumnezeu
Problema este că Joe Biden nu se dă dus. El a acordat un interviu postului de televiziune ABC în care a încercat să dreagă ce mai era de dres după performanța abisală de la dezbatere. A declarat că a avut „o seară proastă” și atât, și că nimeni în afară de el însuși nu trebuie învinuit. După care a început să dea vina pe diferența de fus orar, pe o misterioasă răceală rebelă care l-ar fi chinuit sau pe comportamentul agresiv al lui Trump. După care a reafirmat mantra cu care democrații au încercat să acopere dezastrul de la dezbatere, potrivit căreia „90 de minute nu pot distruge realizările din trei ani și jumătate”. Ce n-au spus nici Biden, nici democrații de serviciu este că alegerile nu sunt despre trecut, ci despre viitor, iar ideea că Joe Biden ar putea să conducă o mare superputere încă patru ani a devenit ridicolă. De altfel, întrebat dacă s-a gândit să se supună unui test cognitiv ale cărui rezultate să le facă publice, Biden a respins ideea și a afirmat că este testat în fiecare zi de obligațiile pe care le are ca președinte.
Când a venit vorba despre o posibilă retragere, Joe Biden a respins cu fermitate sugestia și a afirmat că se va retrage doar dacă Atotputernicul i-o va spune. Democrații au ajuns astfel la mâna bunului Dumnezeu, care poate decide sau nu să-l scoată pe Biden din cursă. „O să câștig alegerile și o să-l bat pe Donald Trump. Punct.”
Interviul nu a reușit să domolească îngrijorările, ba, dintr-un anumit punct de vedere, le-a adâncit. Bunăoară, într-un acces de sinceritate, Biden a recunoscut că tema democrației nu este decât un subiect de campanie, în condițiile în care întregul aparat propagandistic al democraților a marșat pe o idee și numai pe aceea, anume că Trump reprezintă „o amenințare gravă la adresa democrației americane”. Or, dacă nu este vorba de un pericol existențial, ci doar de o temă de campanie, întregul discurs electoral al democraților cade în derizoriu.
Cel mai bine păstrat secret de la Casa Albă
Imediat după dezbatere, au apărut în regim de breaking news numeroase relatări despre situații anterioare în care Biden a dovedit slăbiciune, în care a avut momente de rătăcire care anunțau posibila demență care l-ar afecta pe președinte. Dar aceeași presă care acum s-a grăbit să îl sfâșie a ținut secretă starea reală a președintelui pentru simplul motiv că liderii democrați și Casa Albă i-au cerut să facă acest lucru. Dacă vreun jurnalist ar fi încercat să relateze despre un subiect legitim, cum este starea mentală a președintelui, risca să fie concediat, iar cariera lui ar fi fost terminată. Că s-a știut ceva despre starea președintelui este limpede. Poate nu s-a știut cât de grav este, dar această posibilitate este destul de slabă. Este clar însă că boala președintelui a fost cel mai bine păstrat secret de la Casa Albă. Ceea ce nu mai este clar este de ce echipa lui Biden (condusă cu mână de fier de soția acestuia, Jill) a acceptat să participe la această dezbatere atipică, care a avut loc atât de devreme. E ca și cum cineva a dorit ca președintele să participe doar ca să se facă de râs în fața întregii Americi.
Ceea ce a rezultat din această poveste este un candidat republican lipsit de orice scrupule legate de onestitate și adevăr și care reprezintă un adevărat pericol pentru America și pentru lume, și o alternativă democrată care și-a pierdut orice credibilitate. Mai rău de atât nu putea fi acest an electoral pentru Statele Unite.
