De același autor
La prima vedere, grupul care a preluat puterea în PSD la congresul de sâmbăta trecută – V.V. Dăncilă, Orlando Teodorovici, Mihai Fifor – pare să reprezinte aripa „proeuropeană“ a PSD, în contrast cu o aripă antioccidentală, reprezentată de Liviu Pleșoianu, Codrin Ștefănescu, Șerban Nicolae, Cătălin Rădulescu sau Felix Stroe. Discursurile rostite în cadrul congresului au părut să sugereze că există o ruptură între adepții revenirii PSD în rândurile social-democrației europene și susținătorii „liniei Dragnea“, ai denunțării „statului paralel“ și ai conspirației împotriva PSD (și, implicit, a României), la care ar participa serviciile secrete interne, procurorii, Banca Națională, marile corporații, Internetul, Bruxellesul și Washingtonul. În comparație cu acești pesediști „de grotă“, câștigătorii s-au prezentat drept reprezentanți frecventabili ai schimbării de direcție politică. Impresia cu care ar fi trebuit să rămânem este aceea a unei majorități solide – cel puțin trei sferturi, câți au votat cu Dăncilă – a partidului care dorește să se rupă de trecutul dragnist și să o apuce pe o cale mai democratică și mai modernă. Această impresie este însă doar o butaforie. Este o imagine falsă, menită să ascundă ce se întâmplă cu adevărat în PSD. După cum a demonstrat reacția celor aproape 4.000 de delegați, singurul discurs care a animat cu adevărat asistența a fost delirul antiamerican, antieuropean, filorus și omagial la adresa lui Dragnea rostit de Liviu Pleșoianu. Acest lucru nu este nici întâmplător, nici irelevant. Majoritatea pesedistă rezonează la aceleași teme naționaliste, xenofobe și antioccidentale, ca și pe vremea lui Dragnea. Un sfert dintre reprezentanții de vârf ai partidului s-au exprimat prin vot în favoarea reprezentanților acestui curent (Pleșoianu, plus Nicolae), ceea ce nu este deloc o minoritate nereprezentativă, având în vedere că este vorba despre curentul care a pierdut alegerile. 25% dintre pesediști doresc în continuare să se lupte cu procurorii, cu „statul paralel“ și cu Occidentul, indiferent de consecințele politice. Aceștia reprezintă un nucleu dur care poate oricând răsturna balanța puterii în partid, mai ales că sunt priviți cu simpatie și de restul de 75%. Nimeni nu a bătut din palme când Dăncilă a vorbit despre valorile sociale și despre nevoia de „a nu lăsa pe nimeni în urmă“, dar în schimb s-au entuziasmat când au auzit cum vor americanii să ne ia gazele din Marea Neagră. Motivul pentru care nu au votat mai mulți în favoarea reprezentanților acestui nucleu dur este unul de calcul pragmatic. Au fost cumpărați. Nu neapărat cu pensiile speciale introduse cu o săptămână în urmă în noul Cod administrativ adoptat prin ordonanță de urgență, ci prin garanții legislative oferite de Guvernul Dăncilă și prin garanții de finanțări de la buget oferite de ministrul de Finanțe și candidatul la funcția de președinte executiv Orlando Teodorovici. În acest moment, câtă vreme Guvernul Dăncilă va continua la Palatul Victoria, primarii au garanția că alegerile locale se vor desfășura într-un singur tur de scrutin. Cu alte cuvinte, Dăncilă este garanția realegerii lor. Ordonanța privind alegerea președinților de consilii județene le-a oferit și acestora din urmă șanse mari de a-și păstra funcțiile. Odată funcțiile asigurate, a urmat „insularizarea“ lor de cercetarea penală, cu alte cuvinte, legiferarea corupției prin ordonanță de urgență. Codul administrativ nu se rezumă doar să ofere pensii speciale, face ceva mai mult: eliberează demnitarul din administrație de responsabilitatea legală a faptelor sale, ceea ce creează un scut legal pentru corupție. Răspunderea pentru legalitatea actelor administrative este „transferată“ funcționarilor publici din subordine, în vreme ce primarii și președinții de consilii județene rămân doar cu „oportunitatea“, care nu cade sub autoritatea legii penale. Visul tuturor pesediștilor de la Marțea Neagră din decembrie 2013 încoace a fost împlinit de Dăncilă: crearea unei caste de oligarhi imuni în fața legii. Codul administrativ este, în esență, un cod de legiferare a corupției pe care noul Avocat al Poporului, Renatte Weber, a declarat că nu are de gând să-l conteste la Curtea Constituțională. Al treilea lucru esențial pe care l-au primit pesediștii este garanția fluxului de bani de la bugetul de stat. De aici, recurența în discursurile de sâmbătă a temei „apă și canal“ care, dominat ziua mai mult decât orice temă legată de justiția socială. „Apă și canal“ reprezintă un nume de cod pentru continuarea finanțării proiectelor de investiții locale decise în mod discreționar de primari, iar garanția că banii vor continua să vină este alegerea lui Teodorovici în funcția de președinte executiv. Teodorovici a asigurat că are „voința“ necesară. Acesta a fost trocul care a adus-o pe Dăncilă în fruntea PSD: funcții, corupție, impunitate și bani contra voturi. Dăncilă este, pe de altă parte, garanția că nu se va schimba nimic în justiție. Secția specială nu va fi desființată, indiferent ce spune raportul Comisiei de la Veneția, Ordonanța 7 nu va fi abrogată. Pentru a proteja corupția, Dăncilă nu va ezita să recurgă din nou la discursul antieuropean și xenofob. Acest lucru se va vedea în campania pentru prezidențiale. În scurt timp va deveni, cred, evident că actuala conducere a PSD a fost aleasă ca să protejeze corupția, dependența de politic a justiției și antioccidentalismul. Și, foarte posibil, să promoveze apropierea de ruși. //
