De același autor
Ceea ce a șocat cel mai mult la incidentul de la Casa Albă de vineri este maniera gangsterească în care vicepreședintele J.D. Vance, ulterior cu concursul lui Donald Trump, l-a încolțit pe președintele Zelenski, pe care primul și apoi și al doilea l-au acuzat de lipsă de respect față de președintele american și față de America însăși. Ambuscada – pentru că, indiferent de dezmințirile oferite de diverși oficiali ai Casei Albe, a fost o ambuscadă – a avut loc timp de o oră în fața camerelor TV, o practică inexistentă până acum, mai ales că, inițial, era programată doar o sesiune de fotografii și atât. Faptul că Vance a venit ulterior în Biroul Oval și l-a provocat pe Zelenski să respingă abordarea diplomatică a actualei Administrații de la Washington în rezolvarea conflictului din Ucraina trădează, dacă nu o premeditare din partea celor doi, cel puțin o premeditare din partea lui Vance, care pare să aibă propria sa agendă în chestiunea ucraineană. A fost de ajuns să-i zgândăre orgoliul supradimensionat cu un amestec de lingușiri și provocări ca totul să o ia razna, iar Trump să ajungă să îl acuze pe Zelenski că se joacă cu „al treilea război mondial”. A fost de ajuns să-i sugereze lui Trump că Zelenski nu îl respectă ca totul să o ia razna.
Ceea ce a dezvăluit însă acest episod grotesc a fost dimensiunea până la care Trump este prins în mrejele lui Vladimir Putin. Să ne amintim că inițial, spre deosebire de predecesorul său la Casa Albă, Trump nu s-a mai declarat un susținător al Ucrainei, ci a dorit să se plaseze pe o poziție neutră, neimplicată, care să-i permită să discute atât cu Rusia, cât și cu Ucraina un posibil plan de pace. Această poziționare era deja destul de rea în sine, pentru că Statele Unite evitau să mai numească agresorul drept agresor și puneau semnul egalității între victimă și agresor, fără să mai identifice vinovatul în persoana lui Putin. Sprijinul Americii pentru Ucraina era pus serios sub semnul întrebării, iar intenția ca SUA să negocieze exclusiv cu Rusia, fără implicarea părților direct interesate – Ucraina și Europa –, indica tendința Washingtonului de a scoate din joc orice entitate care s-ar putea plasa pe o poziție ostilă Rusiei.
Semne că lucrurile sunt mult mai grave au apărut încă dinaintea întâlnirii de la Riad dintre oficialii ruși și americani. Faptul că părțile implicate nu au fost invitate, precum și declarațiile anterioare ale lui J.D. Vance și Pete Hegseth, prin care primul ataca Europa, iar cel de-al doilea afirma că nu este realist ca Ucraina să rămână cu granițele de dinainte de război și că trupele americane din Europa ar putea fi retrase, demonstrau ceea ce a fost numită „o formă nouă de diplomație” în care una dintre părți (America) face concesii benevole celeilalte (Rusia) înainte ca negocierile să înceapă. Au mai existat acuzații din partea lui Trump la adresa ucrainenilor că au început acest război, un fals grosolan și la adresa lui Zelenski cum că ar fi un dictator, dar dovada de netăgăduit că Administrația Trump nu este nici măcar neutră, ci cu totul de partea lui Putin, a venit vineri. Trump și Vance nu l-au atacat pe Zelenski pentru că nu acceptă medierea, ci pentru că nu acceptă ca Ucraina să rămână fără nimic, în vreme ce Rusia lui Putin primește tot ce vrea. „Argumentul” lui Trump a fost: dacă nu le dai rușilor ceea ce vor, atunci te faci vinovat de declanșarea celui de-al treilea război mondial. Orbirea este remarcabilă pentru că tocmai opusul este adevărat: dacă rușii primesc ceea ce vor în Ucraina nimic nu îi va opri să continue agresiunea în Europa.
Atât de prins este Trump în plasa lui Putin încât nu mai este capabil să vadă adevăruri simple despre lume, înconjurându-se într-o rețea de minciuni care amenință însăși securitatea SUA, nu numai a Europei. Dacă mai exista vreo îndoială, acum am aflat că marea strategie de negociere a lui Trump este să dea Rusiei tot ce dorește în Ucraina, care, probabil, va înceta să mai fie o națiune, o posibilitate pe care același Trump a evocat-o mai demult.
Adio, NATO?
La sfârșitul săptămânii trecute, Elon Musk, una dintre eminențele din spatele lui Trump, s-a declarat „de acord” cu opinia unui personaj MAGA că a sosit timpul ca Statele Unite să iasă din NATO și ONU. Dacă retragerea din ONU e mai complicată pentru că rămâi fără voce în lume, retragerea din NATO pare mult mai atractivă pentru Trump, mai ales acum, când a îmbrățișat atât de fățiș poziția rusă. Pretextul l-ar putea constitui incapacitatea aliaților europeni de a satisface pretenția lui Trump de creștere a cheltuielilor militare la 5% din PIB, o imposibilitate din punct de vedere economic. Trump a mai vrut să scoată Statele Unite din NATO și în mandatul trecut, dar a avut consilieri care l-au împiedicat să facă acest lucru. Acum, îi are pe Elon Musk la Casa Albă și pe Vladimir Putin la Kremlin. Declarațiile lui Hegseth privind diminuarea amprentei militare americane în Europa și retragerea trupelor merge în aceeași direcție. Întrebarea este ce rol ar putea juca Ucraina într-o eventuală decizie a lui Trump.
După ambuscada de vineri, liderii europeni s-au grăbit să își arate solidaritatea cu Volodimir Zelenski și cu Ucraina. Mai mult, la summitul extraordinar de Securitate de la Londra, țările europene au decis să continue să sprijine Ucraina atât financiar, cât și militar, „până când Ucraina va obține o pace justă”. Or, acest deziderat contravine „viziunii” Casei Albe, potrivit căreia pacea ar trebui încheiată cât mai repede, cu concesii majore din partea Ucrainei și, probabil, și a europenilor. În condițiile în care diferențele dintre cele două maluri ale Atlanticului se adâncesc, posibilitatea ca Trump să dorească să pedepsească Europa retrăgând Statele Unite din NATO crește. În fond, nu poți fi și cu Putin, și cu NATO, cel puțin așa cum arată NATO acum. Până și amiralul James Stavridis, fostul comandant al forțelor NATO în Europa, a apreciat că NATO și-ar putea trăi „ultimele zile” de existență.
„Trezirea” de la Londra
Urgența reuniunii a fost exprimată de gazda summitului, premierul britanic Keir Starmer, care a afirmat că Europa „se află la o răscruce de drumuri”, când trebuie să ia decizii de securitate vitale pentru viitorul continentului.
El a anunțat și concluziile summitului, pe care le-a rezumat în patru puncte: va fi menținut ajutorul militar pentru Ucraina, va continua să crească presiunea economică asupra Rusiei pentru a consolida Ucraina. „În al doilea rând, am convenit că orice pace durabilă trebuie să asigure suveranitatea și securitatea Ucrainei, iar Ucraina trebuie să fie prezentă la masă”. „În al treilea rând, în cazul unui acord de pace, vom continua să consolidăm capacitățile defensive proprii ale Ucrainei pentru a descuraja orice invazie viitoare”. „În al patrulea rând, vom continua să dezvoltăm o coaliție a celor care doresc să apere un acord în Ucraina și să garanteze pacea”. Totodată, premierul Starmer a declarat că Marea Britanie va lucra împreună cu Franța și Ucraina pentru a obține cât mai curând o încetare a luptelor.
Pe de altă parte, el a recunoscut că garanțiile de securitate pentru Ucraina nu se pot obține fără sprijinul Statelor Unite. De altfel, rolul major pe care trebuie să îl joace America în procesul de pace a fost reafirmat pe toată durata summitului, într-o tentativă de a nu supăra și mai mult Washingtonul, care are o perspectivă cu totul diferită. Dacă din înfruntarea celor două puncte de vedere – american și european – va ieși un compromis acceptabil, atunci tot ar rezulta un deznodământ mai bun decât dacă SUA ar fi lăsate să se ocupe singure de obținerea unui acord de pace. În fond, Trump nu poate reuși să vândă la preț mic Ucraina rușilor, atâta vreme cât aceasta va continua să fie susținută militar de puterile europene. Bineînțeles, absența sprijinului american va fi o lovitură grea, dar o mobilizare europeană poate suplini cel puțin o parte din acesta.
În pofida discursurilor prietenoase, semnele unei rupturi atlantice sunt tot mai numeroase. Bunăoară, nimeni nu s-ar fi gândit, în urmă cu numai câțiva ani, că Uniunea Europeană va căuta să devină o putere militară. Acum, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat că la summitul extraordinar al UE de pe 6 martie va prezenta un plan de reînarmare a Europei. Este un pas ce părea de negândit, dar care acum, în condițiile nebuniei care a cuprins Casa Albă, este mai necesar ca oricând. //
