Trump rămâne neatins de condamnare

Joi, 30 mai, s-a produs un eveniment fără precedent în istoria Americii, ale cărui consecințe nu pot fi decât ghicite în acest moment. Pentru prima oară, un fost președinte și un actual prezumtiv nominalizat pentru candidatura la președinție a fost declarat „vinovat” într-un proces penal și așteaptă condamnarea. Donald Trump, pentru că numai despre el putea fi vorba, a fost declarat „vinovat” pentru toate cele 34 de capete de acuzare în procesul în care a fost judecat pentru plata pe ascuns a unei foste actrițe porno, pe numele de scenă Stormy Daniels, care declarase că avusese o aventură sexuală cu Trump în 2006. Avocatul lui Trump de la acea dată, Michael Cohen, a înființat o societate-fantomă, prin intermediul căreia i-a virat starletei 130.000 de dolari ca parte a unui aranjament la care ajunsese anterior cu reprezentanții acesteia. De fapt, Cohen a plătit din propriii bani, pe care urma apoi să îi primească înapoi de la companiile lui Trump. Cum Cohen trebuia să își asigure din aceste sume și plata impozitelor, precum și bonusurile cuvenite, în contul său s-au făcut 34 de plăți, în total 420.000 de dolari, confirmate de înscrisuri și/sau chitanțe, trecute în acte drept „cheltuieli legale”. De aici au rezultat cele 34 de capete de acuzare, pentru fiecare document fals asociat fiecărei plăți, și la toate capetele de acuzare verdictul a fost „vinovat”.

Implicații politice

Nu prea sunt. Trump s-a lăudat odată, în 2016, că poate sta în mijlocul Fifth Avenue și să împuște pe cine vrea, iar acest lucru nu va avea absolut niciun efect asupra votanților săi și se pare că a avut dreptate. Trump a trecut prin câteva scandaluri, care ar fi doborât orice alt candidat, dar care asupra sa nu au avut nicio consecință.

Nici de data aceasta, scorul lui Trump în sondaje nu s-a modificat semnificativ. Există sondaje care îl dau pe Trump la diferență de 6 procente, un altul la 4 procente, dar în general majoritatea sondajelor fie înclină spre Trump, fie spre Biden, la diferențe de unu sau două procente sau chiar la egalitate, adică exact cum erau și înainte de pronunțarea verdictului. Mai rău, aceste sondaje reflectă votul la nivel național, pe care Trump nu l-a câștigat nici în 2016, nici în 2020 și poate să nu îl câștige nici la acest rând de alegeri.

În schimb, la nivelul statelor, Trump conduce în aproape toate așa-numitele „state cheie”, unde victoria poate face un președinte sau îngropa definitiv șansele unui candidat. Or, aceste state nu au dat până în prezent semnale că s-ar fi schimbat ceva în ordinea preferințelor alegătorilor. Ochii multor analiști (și speranțele democraților) se îndreaptă spre alegătorii care se identifică drept „independenți” și dintre care majoritatea au declarat anterior că nu ar vota un președinte condamnat penal.

Condamnarea este așteptată pe 11 iulie, cu numai câteva zile înainte de convenția republicană la care Trump urmează să fie declarat candidatul oficial al GOP la președinție. Dacă opțiunea independenților rămâne aceeași, Trump ar putea să aibă probleme pentru că ar rămâne practic numai cu nucleul dur republican care să îl susțină, dar care nu aduce suficiente voturi pentru a câștiga președinția.

Un factor care ar putea crea mai multe emoții și care ar putea modifica mai mult opinia alegătorilor poate fi condamnarea. Infracțiunea pentru care a fost declarat vinovat – fals în acte – face parte din clasa E de infracțiuni, în clasificarea statului New York, cel mai puțin gravă dintre toate. Pedeapsa maximă pentru fiecare cap de acuzare este de patru ani de închisoare, dar având în vedere vârsta înaintată a lui Trump și faptul că se află la prima condamnare, șansele sunt mici să primească o condamnare cu executare. În schimb, poate primi o condamnare cu suspendare, retragerea temporară a unor drepturi (și acelea de a alege și de a fi ales), precum și o amendă mai mult sau mai puțin severă. Orice mai puțin decât închisoarea cu executare va avea un impact minor
asupra campaniei electorale a lui Trump și asupra șanselor sale de a fi ales. „Teflon Don” se va ridica la înălțimea reputației sale.

Se strigă „Răzbunare!”

Trump a ieșit furios după pronunțarea verdictului și a denunțat o așa-zisă manipu­lare a procesului de către Casa Albă, l-a acuzat direct pe președintele Joe Biden că s-a implicat în proces și a șters pe jos cu procurorul districtual și cu judecătorul cauzei. Această furie s-a transmis și susținătorilor săi, care, până vineri seara, au trimis peste 51 de milioane de dolari campaniei lui Trump. Este un număr colosal, pentru că este vorba în general de sume mici, trimise de persoane individuale, or, să strângi într-o zi și jumătate 51 de milioane din mici donații, nu e lucru ușor.

Într-o conversație cu celebrul dr. Phil, Trump a declarat că „uneori răzbunarea este justificată”. Ulterior a refuzat să nege că îl va trimite în judecată pe procurorul districtual, care a asigurat condamnarea, pe judecător, și a sugerat că nici familia Biden nu ar trebui să se simtă în siguranță. El a precizat că este vorba de oameni „răi” și „malefici”. Atât le-a trebuit republicanilor fideli. Mai multe voci republicane din Congres s-au ridicat cerând „răzbunare”. Unii au îndemnat procurorii-șefi și procurorii districtuali din așa-numitele „state roșii” să pună sub acuzare cât mai mulți democrați, alții le-au cerut oamenilor legii republicani să devină „creativi” în urmărirea penală a reprezentanților stângii și toți i-au jurat credință lui Trump. Trump însuși a declarat că ar prefera ca răzbunarea lui să fie succesul unui eventual al doilea mandat, dar a exclus cu încăpățânare să elimine folosirea unor mijloace coercitive sau violente împotriva adversarilor politici. Cu inconștiența sa și cu egocentrismul său, Trump riscă să arunce America într-un vârtej al răzbunărilor de tip „dinte pentru dinte”, care nu poate duce decât la subminarea statului de drept și a democrației americane. De fapt, formula „dinte pentru dinte” a fost folosită chiar de o comentatoare, a cărei preferință pentru Trump este notorie.

În orice caz, condamnarea unui fost președinte pentru o infracțiune în esență minoră nu va rămâne fără efecte. Trump are multe conturi de reglat, de la FBI la Biden, și, fiind un personaj vindicativ, care face ca toate politicile să fie în primul rând despre el, nu se va putea abține. Noblețea nu este o trăsătură a lui Donald Trump.

Miliardarii lui Trump

Se ridică întrebarea dacă numărul miliardarilor care au donat sume importante pentru campania lui Trump și dintre care unii și-au declarat fățiș susținerea vor continua să o facă și după 11 iulie, când Trump va putea fi numit legitim „infractor condamnat”, titlu nedorit de nimeni. Pentru mulți americani, susținerea de către elita economică a țării a unui candidat precum Trump este de natură să justifice în propriii ochi opțiunea lor pentru el.

Economia, care acum stagnează, dar pe vremea lui Trump a fost pe creștere, iar numărul de slujbe nou create a crescut și el, este unul dintre principalele motive pentru care atât de mulți alegători optează pentru el, celălalt fiind imigrația ilegală. Dacă oameni pragmatici, cu foarte
mulți bani, își pun speranțele într-o viitoare administrație Trump pentru a redresa economia, atunci știu ei ce știu și trebuie urmați, aceasta este logica în care susținerea sa de către miliardari este considerată o chestiune de prestigiu. Tocmai de aceea, The Economist a găsit de cuviință să le ceară acestor miliardari să renunțe la Trump, în primul rând din rațiuni economice – politicile lui Trump ar duce la creșterea inflației – și, în general, pentru că „nu se face”, pentru obrajii subțiri, să susțină un condamnat penal.

Trump și Europa

De când cu Trump, care a fost calificat în toate felurile, inclusiv drept fascist, partidele populiste, extremiste, radicale de dreapta din Europa au primit un imbold să se afirme cu mai multă îndrăzneală. Potrivit Politico, alegerile europarlamentare de duminică ar fi trebuit să înregistreze cea mai mare ascensiune a acestor partide de până acum. Imigrația nestăvilită și taxele noi, și reglementările de mediu venite de la Bruxelles nu au ajutat cu nimic partidele tradiționale. Potrivit sursei citate, astăzi, în Uniunea Europeană, din cele 27 de state membre, 7 au guverne din care face parte un astfel de partid, iar numărul lor ar putea să crească. Sondajele dinainte de alegeri dădeau un număr surprinzător de mare de reprezentanți ai partidelor radicale și populiste în Parlamentul European, mai mare chiar decât al celui mai mare partid, conservatorii de la Partidul Popular.

Bineînțeles că această sumă nu se va reflecta într-un vot unitar – pentru că există diferențe majore între ele, mai ales în ceea ce privește atitudinea față de Rusia, cu AfD-ul german și Partidul Libertății din Austria, ferm de partea lui Putin, iar Fratelli d'Italia, ferm împotrivă, dar chiar și așa cifra este îngrijorătoare. După cum declara un membru al Vlaams Belang din Belgia, „acum nu mai suntem la extremă, suntem la centru”, sau, cum afirmă un analist, „acum extremiștii nu mai sunt în fața porților, sunt chiar în palat”.