De același autor
Decizia anunțată de purtătorul de cuvânt al Pentagonului privind retragerea unei divizii de infanterie (5.000 de militari) din Germania nu are nimic de-a face cu repoziționarea forțelor americane în Europa și nici cu vreo evaluare a „situației de pe teren”, așa cum sună explicația oficială. În realitate, este o răzbunare prostească a lui Donald Trump, care s-a simțit vexat de declarațiile cancelarului Friedrich Merz despre războiul din Iran. Merz a afirmat că este clar că Trump nu are o strategie de a ieși din acest război și că regimul condus de Gardienii Revoluției a umilit Statele Unite în jocul negocierilor, refuzând să își trimită emisarii la Islamabad, în timp ce negociatorii americani au făcut călătoria degeaba. La drept vorbind, Merz are dreptate, dar poate că n-ar fi trebuit să fie atât de brutal în exprimare, mai ales că știa cu cine are de-a face. Deși anunțul retragerii a fost făcut în numele secretarului Apărării, Pete Hegseth, nu există nicio îndoială că decizia a fost luată de însuși Trump. Drept dovadă stă faptul că a amenințat că vor urma noi retrageri de trupe „în profunzime”, mult mai multe decât cei 5.000 de militari.
Întrebarea este cât de mulți militari poate să retragă Trump din Germania și, în general, din Europa fără să pună în pericol postura strategică și apărarea Europei. Potrivit Centrului de Date privind Forța de muncă a Apărării din Statele Unite, la sfârșitul anului trecut erau desfășurați în Europa 68.000 de militari americani. Dintre aceștia, 36.400 se aflau în Germania. Cinci dintre cele șapte garnizoane ale armatei americane din Europa se află în Germania. Pe lângă Stuttgart, unde se află centrele de comandă pentru Europa și Africa, printre cele mai mari instalații americane se numără imensa bază aeriană Ramstein, sediul forțelor aeriene americane din Europa (USAFE), care găzduiește 8.500 de membri ai forțelor aeriene. Alte baze sunt Grafenwöhr, Vilseck și Hohenfels, administrate de garnizoana Bavariei, care fac parte din cea mai mare zonă de antrenament a armatei americane din Europa, în timp ce garnizoana Wiesbaden este sediul armatei americane din Europa și Africa. Centrul medical Landstuhl este cel mai mare spital militar american din afara SUA. Americanii mai au militari staționați în Marea Britanie, Italia, Spania și Belgia, polonia și România. În primul mandat, Trump a vrut să retragă 12.000 de militari din Germania, un număr care ar putea fi depășit de această dată.
Problema este că, pe de o parte, americanii nu sunt în misiune de binefacere în Europa. Fără baza de la Ramstein, forțele SUA nu ar fi putut opera în Afganistan, în Irak și acum în Iran. În general, fără bazele din Europa, ar fi infinit mai dificil pentru americani să proiecteze forță în restul lumii, deci nu este vorba doar de apărarea Europei de ruși, ci și de a menține relevanța globală a Statelor Unite din punct de vedere militar. Războiul din Iran nu este războiul care să pună capăt tuturor războaielor din Orientul Mijlociu, iar SUA au nevoie de prezența militară în Europa.
Cât de legală este retragerea
Pe de altă parte, nu este clar cât este de legală retragerea din punctul de vedere al legii americane. După retragerea trupelor din România, Congresul a adoptat o lege care prevede că numărul militarilor americani din Europa nu poate fi mai mic de 76.000 de oameni. Legea a fost adoptată bipartizan, adică atât cu voturile democraților, cât și cu ale republicanilor. De altfel, două dintre cele mai nemulțumite reacții au venit din partea șefilor Comisiilor de apărare din Senat și Camera Reprezentanților, republicanii Roger Wicker și Mike Rogers. Aceștia au cerut Pentagonului, într-o declarație comună, să mențină trupele pe continent, chiar dacă acestea ar urma să fie relocate la est, amintind că aliații din această regiune au făcut investiții masive pentru a găzdui trupe americane și au consolidat linia frontului NATO pentru a descuraja un conflict mult mai costisitor. Cei doi avertizează, de asemenea, că diminuarea prezenței militare americane slăbește poziția strategică a Statelor Unite în Europa și transmite un mesaj de încurajare lui Vladimir Putin.
La drept vorbind, nu este clar dacă Trump nu dorește să transmită lui Putin cumva tocmai mesajul că America nu mai este interesată să apere Europa. În orice caz, el a amenințat nu numai că va reduce mult mai mult forțele din Germania, dar că se gândește să le retragă și pe cele din Italia și Spania. „Și la urma urmei de ce n-aș face-o – le-a declarat el reporterilor. Italia nu ne-a fost de niciun folos, iar Spania s-a comportat absolut oribil”. De altfel, una dintre ideile vehiculate la Washington a fost tocmai suspendarea Spaniei din NATO.
Dacă adăugăm că același Trump a revenit asupra unei declarații anterioare și nu a exclus retragerea cu totul a SUA din NATO, realizăm că situația este mult mai gravă decât lasă să se înțeleagă cei 5.000 de militari care vor fi retrași „în următoarele 6 până la 12 luni”.
Bravadă la Berlin
Ministrul Apărării german, Boris Pistorius, a declarat că, în cadrul NATO, „trebuie să devenim mai europeni pentru a continua să fim transatlantici”. „Cu alte cuvinte: noi, europenii, trebuie să ne asumăm o responsabilitate mai mare pentru propria securitate”. Boris Pistorius adaugă că Germania își întărește armata prin extinderea Bundeswehrului, achiziții mai rapide de echipamente și investiții în infrastructură. El a anunțat că va coordona misiuni militare cu Grupul celor Cinci (Franța, Italia, Polonia și Regatul Unit) și a subliniat că Germania și SUA au în continuare interese militare comune. „Prezenţa trupelor americane în Europa, şi în special în Germania, este în interesul nostru şi în interesul SUA”, a declarat Pistorius pentru DPA, la Berlin. În acelaşi timp, ministrul german a apreciat că decizia nu a fost neaşteptată şi a fost „previzibilă”. „Era previzibil că SUA vor retrage trupele din Europa, inclusiv din Germania”, a insistat el. „Lucrăm îndeaproape cu americanii – la Ramstein, la Grafenwöhr, la Frankfurt şi în alte părţi – pentru pace şi securitate în Europa, pentru Ucraina şi pentru descurajare comună”, a declarat Pistorius.
Poate că pentru Pistorius era „previzibilă” retragerea americană, dar pentru restul europenilor și pentru NATO, nu. Într-o declarație ulterioară, purtătoarea de cuvânt a NATO a declarat că Alianța așteaptă clarificări de la SUA în privința retragerii unei brigăzi și a ceea ce urmează în viitor.
Cât privește asumarea de către europeni a unei responsabilități mai mari pentru propria securitate, o analiză Chatham House arată că, deși Germania și europenii cheltuie mai mult pentru înarmare și infrastructură, nu sunt capabili să elaboreze o strategie comună care să depășească micile feude ale statelor individuale și, prin urmare, nu sunt capabili de planificare strategică, adică lucrurile care contează cel mai mult într-o confruntare potențială cu Rusia. Degeaba te înarmezi și construiești infrastructură militară, dacă nu știi cum să le folosești. Cel puțin din acest punct de vedere, America este indispensabilă.
Războiul tarifelor. Din nou
Administrația Trump nu mai trimite în Germania un batalion care să opereze rachete de croazieră Tomahawk, precum și rachete hipersonice Dark Eagle pe care Administrația Biden le promisese europenilor ca modalitate de a descuraja Rusia lui Putin. Germanii se așteptau la acest lucru, dar pentru Europa rămâne o slăbiciune și o mare problemă. Statele europene nu produc nimic de seama acestor rachete și, în absența lor, rămân vulnerabile la eventualele atacuri rusești. Această decizie, deși nu s-a bucurat de tot atâta expunere media, este chiar mai gravă decât retragerea a 5.000 de militari, a căror absență poate fi compensată.
Ca să toarne gaz pe foc, Trump a anunțat că reia războiul tarifelor cu Uniunea Europeană și că va impune o taxă vamală de 25% pentru autoturismele și camioanele europene care sunt importate în SUA. Această majorare contravine acordului privind comerțul transatlantic încheiat anul trecut în iulie la stațiunea de golf a lui Trump din Turnberry, în Scoția. Pe de altă parte, americanii au crescut numărul produselor europene care conțin oțel, aluminiu și cupru și care sunt supuse unui alt regim de taxare, pentru că, sub Trump, America impune tarife de 50% pentru produsele din oțel și aluminiu.
Poate părea o chestiune tehnică, care privește nesfârșitele negocieri comerciale dintre cele două părți, dar lucrurile sunt dramatice. Aproape jumătate din exporturile europene de obiecte care conțin oțel și aluminiu nu vor mai ajunge în America, ceea ce înseamnă câteva zeci de miliarde de dolari. Cel mai grav afectată va fi, din nou, Germania, care, după ce a pierdut cea mai mare parte a pieței chineze, își vede amenințate și exporturile în Statele Unite, una dintre piețele tradiționale pentru produsele germane.
Militar și economic, America lui Trump încearcă tot mai explicit să rupă legăturile cu Europa. Dacă va urma și o ruptură strategică și politică este greu de prevăzut, dar așa cum arată lucrurile acum, când falia se adâncește, orice viitor este posibil. Trump este un tip ranchiunos și, pentru că Friedrich Merz a făcut niște declarații puțin deplasate, este capabil să dea foc punților clădite în decenii. Fiind o natură lașă,
Trump nu intră în conflict cu marii tirani ai lumii, Putin sau Xi, ci se războiește prostește cu victimele care îi sunt cel mai la îndemână: aliații europeni.