De același autor
Decizia CCR de a anula alegerile reprezintă o lovitură grea dată democrației șubrede a României. Faptul că hotărârea a fost luată vineri, la numai patru zile după ce aceeași curte validase primul tur, și în timp ce votul pentru turul al 2-lea începuse deja în diaspora dă seama de o anumită disperare din partea instituțiilor statului. Motivul invocat pentru această grabă a fost că decizia a fost luată în lumina informațiilor prezentate de serviciile secrete și de Ministerul de Interne în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării și că aceste informații, desecretizate pe 4 decembrie, ar fi schimbat cu totul datele problemei și, prin urmare, decizia a fost justificată. La rigoare, vicierea procesului electoral „pe tot parcursul lui” prin încălcări ale legii și ale regulilor privind finanțarea precum și prin interferența unor „actori străini”, ar putea justifica anularea alegerilor, dar modul în care a fost făcută ridică numeroase semne de întrebare.
De ce s-a așteptat până în ultimele zile? Informații recente arată că a existat o campanie pe diferite rețele sociale, în special TiK Tok, care a clădit o masă de urmăritori fideli încă din urmă cu doi ani sau patru ani. Acești urmăritori au fost redirecționați mai subtil sau mai direct către Călin Georgescu în ultimele luni, ceea ce a creat o masă solidă de susținători care au izbucnit de aproape nicăieri în ziua primului tur. Această campanie a fost coordonată din Rusia de o mulțime de conturi asociate cu grupuri conspiraționiste sau chiar cu statul rus. De ce nu a fost depistată această conspirație - pentru că aceasta este o conspirație autentică - din timp de către instituțiile statului specializate în combaterea atacurilor cibernetice? Spus simplu, ce au făcut serviciile secrete, care chiar și după primul tur au susținut că nu au existat nereguli care să pună în pericol procesul electoral?
Să fie vorba numai de incompetență la nivelul SRI și SIE? Ca regulă generală, nivelul de incompetență la vârful instituțiilor, mai ale a celor considerate „de elită”, nu poate fi niciodată subestimat. O mulțime de generali care încasează salarii grase și care sunt puși în fruntea a diverse departamente nu fac, în realitate, mai nimic. Pe vremea Securității se mulțumeau să taie articole din presa străină, acum fac revista presei și alcătuiesc rapoarte. Incompetența generalizată poate fi o explicație pentru care fenomenul Georgescu a scăpat complet pe sub radarul serviciilor, dar s-ar putea să mai existe una mult mai sumbră și mai tenebroasă: Complicitatea. Conducerea SRI ne tot spune pe un ton triumfalist că a rupt orice legătură cu fosta Securitate, dar în realitate nu este așa. Chiar dacă foștii securiști au dispărut natural din SRI, asta nu înseamnă că nu au păstrat o mare influență asupra celor tineri (și asta este valabil și pentru SIE sau SPP) cărora le-au modelat gândirea și atitudinile. Nimeni nu știe dacă angajații acestor servicii sunt sau nu fideli interesului național care poate fi definit simplu astfel: Uniunea Europeană, NATO, Parteneriat Strategic cu Statele Unite. Sau au devenit niște persoane blazate și cinice care cochetează uneori cu „alternativa” estică? După cum se poate vedea cu ochiul liber în lumea politică, tinerețea nu este garanția unei rupturi cu trecutul (a se vedea Victor Ponta, iubitorul de dictatori). Mai degrabă, tinerii sunt mai înclinați să idealizeze trecutul comunist, cum se vede acum cu alegătorii lui Georgescu și să acționeze în consecință. Altfel spus, s-ar putea să existe în SRI un nucleu sau grupuri separate de analiști și agenți care au avut cunoștință de „operațiunea Georgescu” și au ajutat la desfășurarea ei. Suntem conștienți că așa ceva ar echivala cu trădarea de țară, dar acolo unde există multă putere există și multă corupție. Incompetența și corupția pot fi factori puternici care să explice de ce SRI a ratat complet această mare operațiune. În ceea ce privește SIE, acest serviciu pare să fi fost luat cu totul prin surprindere. Spionii români își riscă probabil viețile prin Rusia și alte locuri periculoase, dar să nu fi aflat absolut nimic despre o chestiune de securitate națională? Să fi fost Georgescu, cu CV-ului fabricat, un asset al SIE la un moment dat, care să-i fi făcut servicii în trecut? Informațiile puține și sărace pe care le-a furnizat, legitimează orice întrebare. La urma urmei, dacă nu am ști că este vorba de o interferență rusească pe scară destul de mare, nu ar fi fost deloc nejustificat să bănuim chiar serviciile românești că au fabricat această anomalie.
În ceea ce privește guvernul PSD-PNL, acesta a fost unul dintre cele mai incompetente și mai rapace guverne din istoria României. Structurile guvernamentale, instituțiile și agențiile au fost populate cu clienți politici, rude și amante într-atât de exhaustiv încât putem spune că statul român a funcționat în virtutea inerției. Acest clientelism și incompetența generalizată care au rezultat, inclusiv la nivelul ministerului de Interne, au făcut imposibilă relizarea unor analize realiste și a unor proiecții care să evalueze tendințele societății și ale actorilor naționali și străini care ar putea influența procesul electoral. În fond, guvernul este cel care organizează alegerile și este limpede că le-a organizat prost. Nu pentru că rezultatele au fost cele care au fost ci pentru că nu a reușit să prevadă din timp distorsionarea procesului electoral pe care trebuia să îl gestioneze. Instituțiile statului au eșuat pentru că România este, în acest moment, un stat eșuat care nu are mecanisme de apărare internă și externă în fața unor atacuri sofisticate care depășesc competența reprezentanților săi. Acest stat slab este o pradă ușoară pentru cel mai important agresor din Europa și din lumea actuală, Rusia lui Vladimir Putin.
Partidele au fost luate prin surprindere la fel ca instituțiile statului, deși partidele sunt asociații private ce au interese publice, care nu ar trebui să se îmbete cu apă rece. Și-au fabricat sondaje din care omul lor ieșea cel mai bine iar realitatea ar fi trebuit să le ofere un șoc care să le zdruncine. Singurii care par să fi înțeles câte ceva sunt cei de la PNL, care au schimbat scurt probabil una din cele mai incompetente, mai corupte și mai servile conduceri pe care le-a avut acest partid. În schimb, PSD, partidul-stat cu adevărat responsabil de degradarea gravă a stării societății se poartă și acum, în plină răsturnare a peisajului politic, ca și cum ar fi business as usual. Dacă privim la rezultatele alegerilor parlamentare, nimeni nu a prevăzut că așa-zisele partide pro-europene (deși PSD este departe de a fi așa ceva) vor pierde masiv în fața unui asalt extremist cu AUR foarte aproape de primul loc și alte două partide care au intrat în noul parlament cu procente apropiate de 7%. Când o mare parte a societății este sătulă de partide și votează cu un personaj care a promis să le desființeze, toate partidele ar trebui să fie în criză, să își schimbe rapid nu numai structurile de conducere ci și platformele și programele pentru a aduce politica la nivelul cetățeanului astfel încât să nu mai avem jumătate din populație scârbită de politică și indiferentă la alegeri. Nu poți să le ceri acestor cetățeni să vină să te salveze de extremiști când ani de zile nu le-ai arătat decât dispreț și singurul care a contat a fost electoratul captiv primarilor și structurilor politice locale, singurul care a primit beneficii și sinecuri. Dar, la cel mai mic semn de tulburări, acest electorat trădează și trece la „ceilalți”, ceea ce explică de ce PSD se află la 22% iar PNL la 14% în timp ce AUR, SOS și POT sunt în ascensiune. Aroganța, incompetența și prostia masivă aproape au îngropat partidele care se descriu drept pro-occidentale și nu există semne că au înțeles ceva, dacă privim numai la jocurile pe care le face acum PSD pentru a reface coaliția PSD-PNL, eventual cu UDMR ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat în România în ultimele trei săptămâni. Ideea de a lăsa USR în opoziție discreditează orice pretenție de coaliție pro-europeană și revine la statu quo-ul dinainte de alegeri. Dacă președintele Iohannis susține din nou această înțelegere va dovedi (din nou), la rândul său, obnubilare politică și/sau ticăloșie. Pur și simplu nu se poate reveni la statu quo fără a întări rândurile extremiștilor până la punctul în care nu va mai fi cale de întoarcere. Dacă PSD și Iohannis nu înțeleg acest fapt simplu, atunci România nu va mai avea un viitor în Occident. Pentru a preveni un astfel de dezastru, partidele așa-zis de centru-dreapta, PNL și USR ar trebui să formeze o alianță solidă și profundă. PSD nu ar putea guverna doar cu UDMR și ar fi nevoit să țină seama de această alianță care ar avea mai multe voturi. PSD este un partid care joacă și acum la două capete și, de aceea, nu ar trebui să i se permită să facă jocurile. Dacă o alianță de centru-dreapta va încerca să își impună condițiile atunci, PSD nu va avea altă soluție decât să accepte aceste condiții sau să facă o coaliție cu AUR și cu cine mai vor.
Dar cel mai mare vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat este președintele țării. Klaus Iohannis este un tip pasiv, căruia nu îi place să ia inițiativa și să facă ceva care să conteze în România. Singura sa inițiativă a fost coaliția PSD-PNL și vedem astăzi cât de prost a sfârșit. Klaus Iohannis nu a cerut la timp informări - sau, dacă le-a cerut și nu le-a primit ar trebui să facă de urgență curățenie în aparatul serviciilor secrete - iar atunci când a acționat și a convocat CSAT-ul era deja mult prea târziu, țara era deja în vrie. Dintr-o fundamentală lene, inclusiv intelectuală, sau din incompetența de a acționa la timp și relevant, Iohannis nu a reușit să prevină criza, dimpotrivă, a adâncit-o pentru că anularea alegerilor nu este un lucru european sau democratic, chiar dacă este ultima soluție pentru a mai salva ceva. Maniera apatică de a conduce țara nu a făcut decât să lase impresia că țara nu este condusă deloc și că președintele i-a abandonat pe cetățeni. Iertarea pe care și-a cerut-o este omenește de înțeles dar nu servește la nimic practic. Acum, când președintele își va prelungi vrând-nevrând mandatul , el va juca un rol esențial în numirea noului guvern. Decât să numească un guvern PSD-PNL sau un guvern PSD-AUR, președintele ar face mai bine să forțeze alegerile parlamentare anticipate.
Cei care au condus până acum statul român trebuie să înțeleagă cu ce au de-a face. Electoratul lui Călin Georgescu nu este antisistem în sensul că resping corupția și maniera în care statul a fost condus până acum. Este antisistem în sensul că urmărește să anihileze sistemul democratic și să îl înlocuiască cu unul autoritar. Nu este antisistem în sensul că dorește mai multă dreptate socială în redistribuirea avuției naționale ci în sensul în care dorește să înlocuiască actualul sistem capitalist integrat în economia mondială cu un regim autarhic similar cu cel ceaușist, cu o economie închisă și proprietate de stat asupra pământului și a capitalului. Nu este antisistem în sensul promovării drepturilor pozitive de către statul român ci în sensul în care etnia română trebuie să aibă mai multe drepturi decât minoritățile și străinii. Ceea ce vor alegătorii extremei drepte (și includ aici AUR și SOS) este o dictatură naționalistă, xenofobă, etatistă și autarhică. Acesta este pericolul și cu asta ne luptăm.
