De același autor
Alegerile din Ungaria au adus din nou o majoritate de două treimi partidului care conduce țara din 2010 neîntrerupt. Ponderile de 53% pentru FIDESZ și 35% pentru coaliția de șase partide care au format opoziția unită nu dau seama de proporțiile acestei victorii. Ungaria are un sistem electoral mixt uninominal și proporțional pe liste gândit de FIDESZ pentru FIDESZ. Ceea ce în America se numește gerrymandering (delimitarea circumscripțiilor electorale în beneficiul candidaților unui partid), în Ungaria este o plagă, cu circumscripții disproporționate în rural și urban, desenate de FIDESZ pentru a-și maximiza victoriile. În felul acesta, FIDESZ a câștigat majoritatea covârșitoare a mandatelor uninominale, plus cea mai mare parte a mandatelor pe listă. Socotiți și controlul cvasitotal al mass-media, controlul resurselor economice și al instituțiilor statului, și veți avea o imagine înclinată puternic spre partidul de guvernământ. Chiar și în aceste condiții vitrege, opoziția a avut ea însăși o prestație neconvingătoare. În pofida alegerii unui candidat la funcția de prim-ministru în persoana conservatorului Márki-Zay Péter, opoziția (din care au făcut parte și socialiștii, și partidul lui Gyurcsány Ferenc) nu a reușit să convingă alegătorii dezamăgiți de FIDESZ să schimbe tabăra.
Un rol important în aceste alegeri și în decizia alegătorilor de a merge în continuare pe mâna lui Orbán l-a jucat războiul din Ucraina, care a dominat campania electorală în ultimele săptămâni. În Ungaria, mass-media de stat se află în slujba FIDESZ prin definiție, iar media private sunt deținute în marea lor majoritate de un grup de oligarhi din jurul lui Orbán, format din foștii lui colegi de școală, prieteni și colaboratori foarte apropiați. Această mașinărie redutabilă de propagandă a răspândit în rândurile ungurilor o variantă a războiului din Ucraina foarte apropiată de cea a Moscovei, ceea ce a avut drept consecință faptul că aceștia se tem mai mult de ucraineni decât de ruși. Potrivit unui reporter BBC, până și alegătorii opoziției din Ungaria Unită erau cel puțin ambivalenți în privința identificării responsabililor pentru război.
În timp ce propaganda orbanistă făcea jocul rușilor, Orbán însuși a ales să joace cartea ambiguității. Pe de o parte, a condamnat invazia și a votat pentru sancțiunile UE, dar pe de alta, a refuzat tranzitul de echipament militar dinspre Occident către Ucraina pe teritoriul ungar și a avertizat că nu va fi de acord cu noi sancțiuni care să vizeze gazul și petrolul rusești. În acest fel, s-a poziționat în exterior ca un lider „neutru” cu înclinație spre Moscova, iar în interior, ca un lider pragmatic care ține Ungaria la o parte de conflict și îi apără interesele. Cum Marki-Zay susținuse că va vota toate sancțiunile și va permite orice fel de tranzit, propaganda FIDESZ nu a ezitat să-l portretizeze pe acesta din urmă drept un reprezentant al războiului, iar pe Orbán, drept unul al păcii. La întrebarea brutală „Vreți pace sau război?” era clar ce vor răspunde ungurii.
Când FIDESZ l-a acuzat pe Volodimir Zelenski că se amestecă în politica internă ungară, iar Orbán l-a calificat drept „adversar” pe președintele ucrainean în discursul victoriei, ambiguitatea s-a mai risipit, lăsând să se vadă simpatia pentru prietenul său Vladimir Putin, care, evident, nu este „adversar”. Această caracteristică unică în Uniunea Europeană a politicii lui Orbán față de războiul din Ucraina și față de Rusia riscă să izoleze Ungaria atât în UE, cât și în Europa Centrală, unde Budapesta își asumase un rol de lider regional. Pe de o parte, Orbán i-a enervat pe polonezi, care nu tolerează o altă atitudine în afară de cea proucraineană și antirusă. Polonezii, ca și cehii, au refuzat recent să participe la o reuniune a grupului Visegrád organizată de Ungaria, tocmai din cauza atitudinii prea prietenoase a lui Orbán față de Rusia lui Putin. Pe de altă parte, va crea alte tensiuni cu Bruxelles-ul atunci când va veni rândul impunerii unor noi sancțiuni în domeniul gazelor și petrolului, mai ales după dezvăluirea atrocităților rușilor comise împotriva populației civile. Acestea se vor adăuga celor deja existente care privesc starea precară a statului de drept în Ungaria. Comisia a blocat deja acordarea fondurilor din Planul de Redresare și Reziliență către Ungaria și a amânat o decizie de blocare suplimentară a fondurilor europene. Orbán știe că, în condiții de război, Ungaria nu poate fi îndepărtată prea mult de Europa, prin urmare joacă la limită, așa cum o face de mulți ani, și pariază că i se vor tolera ieșirile în decorul rusesc fără prea multe consecințe neplăcute. Orbán îi are ca aliați pe alți prieteni ai lui Putin, Matteo Salvini și Marine Le Pen, și, dacă aceasta din urmă va reuși cumva să fie aleasă președinte în Franța, prim-ministrul ungar va fi mai puternic ca niciodată în UE. Dacă nu, este posibil ca liderii europeni să decidă că Ungariei i s-au trecut prea multe cu vederea.
În ceea ce privește relația cu România, declarația lui Kelemen Hunor cum că interesele maghiarilor din România vor continua să fie apărate înseamnă, concret, că în schimbul sprijinului primit de la UDMR, guvernul FIDESZ își va continua programele agresive de finanțare și investiții în Transilvania. Este adevărat că, ațâțați de război, liderii FIDESZ visează cu ochii deschiși la Transcarpatia ucraineană, dar, oricum, ei visează degeaba la revizuirea Trianonului de 100 de ani. Nimic nou, în această privință. //
