De același autor
Moldova și Ucraina au primit, săptămâna trecută, la summitul european de la Bruxelles, invitația de a începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană. O decizie cu adevărat istorică având în vedere că, dacă aceste negocieri se vor încheia cu succes, cele două state vor fi scoase din sfera de influență a Rusiei și se vor plasa pe orbita europeană, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru din punct de vedere geopolitic și economic.
Uneltitorul Orbán
Decizia nu a fost luată însă cu ușurință, ci în urma unei mici drame jucate în sala de consiliu și pe holuri, ceea ce dă seama de cum se scrie câteodată istoria. După câteva ore de discuții fără rezultat, în care, în esență, reprezentanții a 26 din cele 27 de țări membre au încercat să-l convingă pe prim-ministrul ungar, Viktor Orbán, să nu își folosească dreptul de veto împotriva deciziei de a acorda invitația, în cele din urmă s-a recurs la o stratagemă neobișnuită pentru cel mai înalt for european, dar eficientă. Cancelarul german, Olaf Scholz, i-a propus lui Orbán să iasă cu el la o cafea astfel încât, în lipsa acestuia, cele 26 de state să poată vota invitația de începere a negocierilor.
Această mișcare a fost necesară pentru a salvgarda regula unanimității, în vreme ce lui Orbán i s-a oferit posibilitatea de a nu-și încălca cuvântul și de a salva aparența că Ungaria nu este asociată în niciun fel cu decizia luată. Potrivit președintelui francez, Emmanuel Macron, „soluția” ar fi fost sugerată într-un interviu acordat cu o săptămână în urmă unei publicații franceze de însuși Viktor Orbán, alții susțin că a fost un efort colectiv. Cert este că manevra neobișnuită a funcționat și opoziția Ungariei a fost neutralizată. Este însă posibil ca Orbán să nu se fi agățat de această dată de veto pentru că știe că există numeroase posibilități de a bloca aderarea pe drumul care urmează, și că, așa cum a declarat el însuși, la urma urmei Ungaria se poate opune admiterii Ucrainei atunci când tratatul de aderare va fi supus ratificării în parlamentul de la Budapesta.
A doua zi, Orbán nu a mai ieșit din sală și a opus vetoul Ungariei pachetului de sprijin în valoare de 50 de miliarde de euro destinat Ucrainei pentru următorii patru ani, care urma să fie adoptat în cadrul modificărilor aduse bugetului european. Aceasta ar putea fi o mare problemă pentru Ucraina, care s-ar trezi lipsită de finanțare vitală pentru menținerea în funcțiune a statului și pentru continuarea măcar a rezistenței, dacă nu a ofensivei împotriva ocupației ruse.
Oficialii de la Bruxelles și diplomații din statele membre s-au arătat optimiști că Ungaria va putea fi din nou ocolită cu prilejul summit-ului extraordinar din ianuarie. Fie că va fi vorba de acordarea acestui sprijin prin acorduri bilaterale între Ucraina și statele membre, asupra cărora Ungaria nu are niciun cuvânt de spus, fie că va fi căutată o altă cale de a ocoli opoziția lui Orbán, banii vor ajunge la Kiev, suntem asigurați.
Păpușa Kremlinului
Ce are Viktor Orbán împotriva Ucrainei este destul de nebulos, dacă privim la declarațiile acestuia, dar este foarte limpede dacă analizăm loialitățile premierului ungar. Pe de o parte, Orbán a decis că Ucraina nu poate câștiga războiul cu Rusia. A prezis, cu acuratețe se pare, că tot ceea ce ar fi trebuit să fie o mare contraofensivă ucraineană va eșua și a apreciat că ar fi cel mai bine ca ucrainenii să accepte cât mai repede o încetare a focului urmată de negocieri de pace cu Moscova.
Putin l-a contrazis însă în conferința de presă-maraton anuală, care a avut loc joia trecută și care a durat patru ore, și a declarat că războiul din Ucraina se va termina atunci când Rusia își va atinge obiectivele – denazificare, demilitarizare, neutralitate etc. – adică atunci când Ucraina va fi ștearsă de pe hartă. Acest lucru nu pare să tulbure discursul liderului ungar. Dacă Ucraina nu poate câștiga războiul, atunci este neproductiv ca banii contribuabililor europeni să fie aruncați într-o groapă fără fund, a declarat liderul de la Budapesta.
Interesele Ungariei sunt legate în primul rând de afluxul de gaz rusesc, dar și de afacerile pe care companiile ungare le fac în Rusia. Nu de mult, de exemplu, Ungaria a presat Kievul să scoată de pe lista neagră a companiilor care susțin crimele rusești în Ucraina banca ungară OTP, care face afaceri lucrative în Rusia. Același lucru îl încearcă și Austria, copiind Ungaria, în cazul băncii Raiffeisen Bank, a cărei filială rusească a făcut anul trecut un profit de două miliarde de euro.
O altă nemulțumire ridicată de Orbán privește o lege adoptată în 2017 de Ucraina, care ar împiedica minoritățile să învețe în limba lor. Această lege se dorea îndreptată împotriva limbii ruse, dar a fost prost gândită pentru că a lovit în drepturile maghiarilor și românilor, printre alții. Kievul a revenit anul acesta și a adoptat o lege prin care minoritățile ale căror majorități se află în state membre UE pot învăța în limba națională. Drept răsplată, Putin l-a lăudat joi pe Orbán ca fiind un lider cum alții nu se mai găsesc în Europa, care apără interesele națiunii sale.
Un lucru care îi scoate din țâțâni pe Orbán și partidul său, Fidesz, este că Ungariei i-au fost blocate fonduri de coeziune și din PNRR, în valoare totală de 30 de miliarde de euro, din cauza atacurilor susținute ale guvernului de la Budapesta împotriva statului de drept. Înaintea summitului din decembrie, Comisia Europeană a deblocat 10,2 miliarde din fondurile de coeziune într‑un gest de bunăvoință foarte criticat în special în Parlamentul European, dar 20 de miliarde rămân în continuare blocate. Or, Budapesta nu poate accepta ca o țară nemembră UE, ca Ucraina, să beneficieze de fonduri europene, iar o țară membră, ca Ungaria, să nu poată să o facă, chiar dacă este, în esență, vina ei.
Deși diplomații europeni se feresc să o spună direct, este limpede că, în pofida acestor adversități mai mici sau mai mari, Ungaria acționează în chestiunea Ucrainei ca marioneta Kremlinului și reprezintă interesele Moscovei în Europa, chiar dacă acestea sunt opuse intereselor europene. Altfel spus, vetoul lui Orbán împotriva tuturor măsurilor benefice pentru Ucraina nu este vetoul Ungariei, este vetoul Kremlinului.
Europenii au înțeles acest lucru și fac eforturi să izoleze și să neutralizeze această tumoare cuibărită la sânul Europei, înainte să contamineze țesuturile din jur și caută mijloacele legale de a ocoli Budapesta. Ceea ce este, în esență, o măsură sanitară.
Problemele aderării pentru Moldova și Ucraina
Uniunea Europeană s-a ars rău cu România și Bulgaria, cu care a încheiat capitolul Justiție și Afaceri interne înainte ca problemele corupției să fie rezolvate. Din acest motiv, Comisia a adoptat o nouă metodologie a negocierilor de aderare, în care statul de drept și combaterea corupției reprezintă chestiuni „fundamentale” care rămân deschise pe toată perioada negocierilor și asupra cărora Comisia poate să revină dacă se constată regrese. Vasăzică, vestitul adagiu al lui Adrian Năstase „zicem ca ei și facem ca noi” nu mai funcționează. Or, tocmai chestiunile statului de drept și ale combaterii corupției sunt cele mai grele pentru cele două țări, având în vedere că vorbim de state oligarhizate, unde puterea politică este influențată de grupuri de interese care nu au nimic de-a face cu buna funcționare a statului.
Înainte de a primi acceptul pentru începerea negocierilor, fiecare țară a primit un set de recomandări din care a îndeplinit mai mult sau mai puțin. Astfel, în ceea ce privește Moldova, ministrul de Externe Nicu Popescu a apreciat că din raportul Comisiei rezultă că 94% dintre cele 9 recomandări ar fi fost îndeplinite. Dar, la fel ca în cazul aderării României, nu este atât de important ce s-a făcut, ci ceea ce nu s-a putut face. Or, Moldova a rămas restantă la trei capitole. Primul privește așa-numitul proces de vetting, care presupune proceduri clare și transparente de numire, după verificarea integrității, pe criterii de competență a membrilor Curții Supreme de Justiție și a procurorilor, inclusiv a procurorului general. Al doilea, alocarea unor fonduri suficiente procuraturii anticorupție; al treilea, măsuri de dezoligarhizare prin controlul fluxurilor financiare, fiind știută tendința băncilor moldovene de a funcționa ca laundromate pentru banii oligarhilor și interlopilor ruși în drumul lor spre Cipru și alte locații și ale plăților în numerar. Cum spuneam, ce nu s-a făcut spune mai mult decât ceea ce s-a realizat. Cu toate acestea, guvernul președintei Maia Sandu s-a angajat să încheie negocierile până în 2030. În Ucraina realizarea reformelor privind statul de drept și combaterea corupției vor fi mult mai grele, de aceea nu va fi în interesul Moldovei să meargă „la pachet” cu Ucraina.
O șansă însă există. Oficiali de la Bruxelles spun că rațiunile geopolitice ar putea să le bată pe cele comunitare și celor două țări să li se ofere un culoar rapid spre aderare. Astfel, adoptarea aquis-ului, proces care durează de obicei șase ani, ar putea fi realizată în doi, ceea ce ar scurta drumul spre aderare.
Pe de altă parte, există însă interese majore de care se vor lovi cele două țări, unul dintre cele mai mari obstacole fiind agricultura. Ucraina are teren agricol cât toată Italia și bugetul european pentru subvenții ar trebui să meargă covârșitor spre această țară. Nu este neobișnuit ca anumite interese din interiorul uniunii să blocheze negocierile de aderare.
În sfârșit, rămâne chestiunea angajamentului pentru reforme. Dacă vor veni la putere forțe proruse, antieuropene sau autoritare, procesul se va opri. Turcia a devenit candidat în 1999 și de atunci nu a încheiat decât un capitol de aderare din cele 35. În Moldova, bunăoară, anul viitor vor avea loc alegeri prezidențiale și în 2025, parlamentare. Dacă președinta Maia Sandu și partidul său, PAS, nu reușesc să rămână la putere, viitorul Moldovei devine nebulos.
În pofida acestor semne de întrebare, decizia de a invita cele două țări rămâne una de importanță majoră. Optimismul privind deblocarea finanțării europene pentru Ucraina ocolind vetoului ungar este, la rândul său, o veste bună. După cum vești bune vin și din America, unde senatorii au negociat tot weekendul pentru a ajunge la o poziție comună privind securitatea frontierei de sud. Dacă acestea se vor încheia cu un acord înainte de Anul Nou sau după 8 ianuarie, când se va reuni Camera Reprezentanților, este mai puțin important, important este ca acele 60 de miliarde de dolari destinate Ucrainei să devină în sfârșit disponibile. //
