Commedia dell’arte

Pentru a preintampina intetirea conflictului dintre societate si Legislativ presedintele isi cheama adversarii la duel.

Ultimul lucru pe care il iau in considerare politicienii romani e ratiunea. Deciziile fundamentale par a fi luate dupa consultarea oracolului de la Delfi, in nici un caz dupa o analiza lucida, incat iti vine sa crezi ca suntem contemporani cu Homer. Sa fie puterea o patima, un viciu caruia, odata ajunsi acolo sus, prea putini ii mai pot rezista? Dupa inghetul iliescenist care a transformat Romania intr-o Siberie politica aproape doua decenii, acum e randul absurdului sa domneasca. Violenta verbala care insoteste demersul privind suspendarea presedintelui sta marturie. Si cand, ca raspuns la atacul conjugat impotriva sa, Traian Basescu introduce tema alegerilor prezidentiale anticipate, spectacolul politic romanesc se transforma intr-o commedia dell’arte in care presedintele joaca rolului Arlechinului, Iliescu pe al lui Pantalone, Geoana pe al Capitanului si, desi nu i se potriveste, Elena Udrea pe al Colombinei. Jupan Pantalone, mereu aproape de marii maestri ai suspendarii presedintelui, nu stie cum sa iasa din impas fara ca partidul sau sa piarda prea mult.

Desi era previzibila, intoarcerea la popor nu este in interesul adversarilor lui Basescu. Oricum, nu in sensul alegerilor prezidentiale anticipate. Referendumul de revocare a presedintelui, chiar daca ar fi validat (ceea ce e aproape imposibil cata vreme prezenta minima la vot ramane de peste 9 milioane, intr-o Romanie nu doar depolitizata de o tranzitie clientelara, ci si depopulata), l-ar defavoriza pe Traian Basescu. Iar daca elevul este incapatanat si nu intelege mesajul, lectia pe care Pantalone-Iliescu doreste sa i-o aplice lui Arlechin-Basescu poate fi reluata. In schimb, daca in loc de referendum se vor organiza alegeri prezidentiale anticipate, lucrurile pot scapa de sub control. Caci poporul tine cu cel mai slab, iar in aceasta comedie Basescu este foarte convingator in rolul victimei.

Unii cred - PSD pare sa o fi luat in serios si se comporta in acest sens - ca Traian Basescu joaca la "cacealma". Dar, chiar daca ar fi asa, nici adversarii sai nu sunt mai prejos. Caci, desi au folosit un ambalaj constitutional, intreaga logica a suspendarii a fost dintru inceput politica. Altfel, avizul negativ al Curtii Constitutionale ar fi obligat la reconsiderarea intregii afaceri. Dar nu constitutionalitatea actelor lui Basescu era in discutie, ci pozitia si, mai ales, influenta sa politica. Pentru presedintele in functie confruntarea electorala este singura riposta politica posibila in circumstantele date. Iar Traian Basescu o stia inca din decembrie 2004. Inca de atunci tema suspendarii a fost lansata cu scopul de a-l tempera pe noul presedinte. Nicolae Vacaroiu si Adrian Nastase, odata alesi presedinti ai Camerelor, puteau prelua oricand presedintia republicii. Totul era sa se mobilizeze majoritatea parlamentara antiprezidentiala. A durat insa doi ani ca ea sa poata fi asamblata, iar intre timp Nastase a si disparut. Poate de aceea Basescu a devenit mult mai putin precaut dupa februarie 2006, caci nu vedea cine i-ar putea fi adversarul. Daca in 2004-2005 majoritatea antiprezidentiala era doar o ipoteza, astazi a devenit o realitate. Lansarea temei alegerilor parlamentare anticipate a fost o incercare de a contracara o eventuala ofensiva antiprezidentiala. Cum insa alegerile parlamentare anticipate nu sunt posibile, iar circumstantele justifica gestul, Basescu propune alegeri prezidentiale anticipate. Nici Mircea Geoana, nici Dan Voiculescu, nici Corneliu Vadim Tudor nu ar putea sa il contracareze pe actualul presedinte. Si, odata reales - putin probabil chiar din primul tur, dar oricum reales cu o majoritate mai clara decat in 2004 -,Traian Basescu ar iesi intarit. Partidele antiprezidentiale nu ar mai putea refuza dialogul cu presedintele. Iar daca ar fi infrant, Basescu va fi obligat sa se retraga definitiv, dar ar fi sanctionat de natiune, iar nu de partide. Astfel, s-ar depasi faza acuta a crizei politice, iar recursul la alegeri, chiar daca nu va rezolva conflictul, ar oferi in schimb legitimitatea necesara unei reforme constitutionale inevitabile.

Din aceasta perspectiva, noua atitudine a presedintelui fata de parlament indica o schimbare de directie. Deosebind intre institutie si reprezentantii partidelor, Basescu se transforma in aparatorul valorilor parlamentarismului impotriva celor ce il compromit. Alegerile prezidentiale anticipate devin astfel nu o provocare, ci o consecinta a unei actiuni a partidelor. Pentru a preintampina intetirea conflictului dintre societate si Legislativ, presedintele isi cheama adversarii la duel. Dar alege si data, si arma.

Arlechino, Pantalone si Capitanul dau o noua reprezentatie. Spectacolul e pe atat de credibil pe cat de invrajbita e lupta. Si e greu de crezut ca tot acest efort, chiar daca improvizat, are ca scop doar corectarea conduitei politice si institutionale a presedintelui. In joc e controlul resurselor si al distributiei viitoare a acestora. Iar commedia dell’arte e doar pentru public, cata vreme acesta ramane spectator. Daca si acesta devine actor, jocul s-ar putea sfarsi.